Femlora

  Cerul va fi indigo, Monica Ramirez  Cincisprezece concurenți urmează să participe la un reality-show pe o insulă în Atlantic unde cerul va fi indigo, după cum promite prezentarea. Numai că, atunci când ajung acolo, constată că sunt abandonați și nevoiți să se descurce cu puține resurse. De parcă lipsa hranei n-ar fi fost suficientă, prima victimă a unuia dintre ei apare la scurt timp. Apoi, urmează un altul. Toți încep să se suspecteze reciproc. Cine este asasinul? Câte victime va mai face?  Autoarea reușește să mențină misterul și tensiunea dintre concurenți printr-o atmosferă apăsătoare, claustrofobă chiar, deși se aflau pe o insulă la ocean unde activitățile lor ar fi trebuit să includă băi de soare și înot, jocuri interactive și relaxare. Ei, din contră, sunt terifiați că unul dintre ei ar putea fi următoarea victimă a nemilosului asasin, erau aproape distruși de foame și lipsa unor condiții decente de trai, erau tot timpul în alertă. Privați de ceea ce  în via...

  Execuția, Danya Kukafka  În timp ce ucigașul în serie Ansel Packer numără orele până la iminenta sa execuție, fiind condamnat la moarte, citim dezvăluirile mamei sale, a surorii soției sale și a detectivei, Suffy Singh, care l-a prins. Victimele lui sunt și ele acolo, deși violența față de ele nu este dezvăluită în amănunt. Când era copil le făcea rău animalelor. El și fratele lui bebeluș fuseseră abandonați de părinți și în timp ce fratele lui a fost adoptat, el a crescut în instituțiile statului. Când era adolescent a cunoscut-o pe Jenny cu care s-a căsătorit.  Mi-a plăcut construcția acestui roman, cu perspectivele femeilor din viața criminalului, de la care aflăm cum a fost posibil un astfel de deznodământ. Suspansul este bine dozat și tensiunea persistă până la final. Nu am simțit niciun fel de empatie față de soarta criminalului, sunt de acord cu pedeapsa cu moartea pentru crimă cu premeditare.  Nr. pagini 367 Editura Trei  ⭐⭐⭐⭐

  Profesoara, Freida McFadden  Eve și Nate au o căsnicie fericită în aparență și sunt profesori amândoi la același liceu, ea de matematică, iar el de engleză. Totul pare în regulă, dar nu este chiar așa. Anul trecut, o elevă, Addie, a cauzat un scandal în urma căruia un profesor a fost demis. Addie este ocolită de colegi și este și foarte slabă la matematică. În schimb, la engleză, unde predă chipeșul Nate, este o elevă bună, care scrie poezii sclipitoare, ceea ce-l cucerește pe profesor. Nate intervine pentru Addie la Eve, după un test la matematică, ceea ce trezește suspiciunile nevestei lui. Oare e ceva mai mult între Addie și profesorul ei de engleză?  Romanul "Profesoara" mi-a întărit convingerea ca Freida McFadden este o maestră a thrillerelor care se citesc cu sufletul la gură. Cu toate că nu mi-a plăcut niciun personaj, am devorat cartea pentru acțiune, scriitură și plot twist-uri. În definitiv, nu contează cât de simplă e, dacă e atrăgătoare și te ține în priză n...

  Călărețul de aramă, Paullina Simmons  Este al doilea război mondial și în Leningradul ocupat de nemți se naște o frumoasă poveste de dragoste. Tatiana Metanova se duce să caute un magazin care ar mai putea avea produse menite să asigure supraviețuirea familiei sale, dar se oprește să mănânce o înghețată și atunci îl vede pe el. Alexander Belov, ofițer al Armatei Roșii, aflat în misiune de patrulare, nu-și poate lua ochii de la tânăra de șaptesprezece ani. Cei doi fac cunoștință și Alexander o ajută să cumpere produse de la magazinul armatei. Când o conduce acasă cu cumpărăturile, îl așteaptă o surpriză. Tatiana era sora Dașei, noua lui iubită. Nevrând să o rănească pe Dașa, Tatiana și Alexander își ascund sentimentele.   Mi-a plăcut mult această poveste de dragoste, mi s-a părut inuman ce a făcut războiul din oameni, foamete, frig, boli. Alexander și Tatiana sunt două personaje memorabile și mi s-a părut încântătoare iubirea lor. Mi-a fost milă de Dașa și l-am urât...

  Scrisori de la Moș Crăciun, J.R.R. Tolkien  Încăpând din decembrie 1920, John, Michael, Christopher şi Priscilla, copiii lui J.R.R. Tolkien, aşteptau cu nerăbdare plicurile cu scrisori și desene de la Moș Crăciun. Scrisorile lui Moş Crăciun ascundeau minunatele poveşti de la Polul Nord despre Ursul Polar, despre spiriduși, reni și goblinii cei malefici. Uneori, Ursul Polar adaugă câte un mesaj amuzant, alteori scrisorile sunt scrise de secretarul moșului, un spiriduș. Pe măsură ce băieții cresc, moșul îi scrie doar Priscillei, care la rândul ei îi trimite scrisori moșului, ultima fiind din 1943.  Foarte frumoasă această idee a lui Tolkien pentru copiii săi, îmi amintesc că și eu ii lăsam fetei câte o scrisorică, așa, ca din partea moșului. Nici nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez că trec anii, parcă aș fi vrut să treacă mai greu perioada în care a fost copil și credea în Moș Crăciun. Cât despre carte, este extraordinar de frumoasă, toate poveștile acelea ale mo...

  Capătul veșniciei, Ken Follett - al treilea volum al Trilogiei Secolului  În cel de-al treilea volum al Trilogiei Secolului sunt prezentate deceniile 6-8, urmărind destinele personajelor în vâltoarea luptelor politice, cu asasinate, revoluții, ridicarea Zidului Berlinului, mișcarea rock, evitarea unui război nuclear, asasinarea președintelui Kennedy, segregarea rasială sau războiul din Vietnam.  Rebecca, fata pe care Carla a salvat-o de soldații sovietici, este măritată, fără să știe, cu un agent Stasi, iar,  când află, constată că acesta vrea să se răzbune. De aceea, ia decizia să plece în Germania de Vest, însă se pare că e prea târziu: rușii construiesc Zidul Berlinului.  George, nepotul de culoare al lui Lev Peshkov, absolvă Harvard și este angajat avocat în staff-ul lui Bobby Kennedy.  Dimka Dvorkin, nepotul lui Grigori Peshkov, este unul dintre asistenții lui Nikita Hrușciov și face tot posibilul să o protejeze pe sora lui, geamănă, Tanya, care, în ...

  Joc mortal, Michael Caine  Cine nu a auzit de actorul britanic Michael Caine, care, până vârsta de 91 de ani, a apărut în peste 115 filme și a câștigat chiar și un premiu Oscar, pe lângă multe alte premii? Categoric, mulți îl cunosc în ipostaza de actor și producător, dar mai puțin în cea de autor.  "Joc mortal" a fost catalogat de The Guardian drept "cel mai provocator thriller apărut în ultima vreme" și nu m-a dezamăgit nici pe mine.  Într-un stil alert, ca un scenariu de film, aflăm de o amenințare cu material radioactiv ce planează asupra Londrei. Într-o groapă de gunoi în Stepney, Dave și Terry găsesc o cutie neagă din metal cu Uraniu-235, care dispare până la venirea poliției. Cine știe de ea, cine îi dorește conținutul? Cei doi care au găsit-o au fost găsiți fără cunoștință în baraca lor. Detectivul Harry Taylor și echipa lui demarează o căutare de proporții. Toate agențiile de securitate sunt în alertă. Este informație publică faptul că SUA recunoaște că n...

 Și-n fiecare dimineață drumul spre casă e tot mai lung, Frederik Backman  Noah vrea să înțeleagă de ce mintea strălucită bunicului său vrea să părăsească această lume înaintea trupului. Astfel, într-o conversație plină de tandrețe, el află de la bătrân lucruri despre lumea lui interioară și-i povestește, la rândul său, mai multe despre preocupările sale. Ei învață cum să-și ia rămas bun.  O nuvelă frumoasă și emoționantă. O poveste care te va înduioșa și te va face să realizezi perfect ce se poate întâmpla când îmbătrânești și ce s-ar putea întâmpla cu mintea ta. Cum această catastrofă îți afectează familia și mai ales pe tine însuți. Găsim în carte șocul, durerea, bucuria și dragostea de a trăi și de a pleca într-un mod cât mai frumos și expresiv. Este o poveste despre compasiune și  forță  interioară, care va aminti multor oameni de ceea ce se poate întâmpla în propria lor familie. E un reminder pentru a-ți face timp să trăiești intens clipa atât cât o poți c...

 Ucigașul din port, Christoph Elbern  Suntem în 1904 și în portul Hamburg au loc o serie de crime. Toate victimele erau bogate, aveau peste cincizeci de ani și călătoreau singure. Ele erau marcate cu un semn ciudat în frunte. Una dintre victime se pare că a avut holeră, iar pentru asta e chemat bacteriologul Carl-Jakob Melcher. Poliția primește diverse ponturi despre criminal, dar toți suspecții erau arestați și eliberați. La caz participă polițistul Martin Bucher care are un criminal de prins, dar are parte de surprize. Între timp numărul victimelor ajunge la cinci.  Dacă în prima parte acțiunea nu este foarte alertă, în partea a doua se precipită și cu greu te desprinzi de carte. Nu este o anchetă polițienească clasică deoarece povestitorul este chiar bacteriologul, cu toate acestea cartea poate fi încadrată genului thriller.  Nr. pagini 352 Cartea este disponibilă la reducere pe www.niculescu.ro

Un loc numit libertate, Ken Follett   Acțiunea romanului se petrece în jurul anului 1727 în Scoția, la Londra și în Virginia. Mack McAsh este un miner sclav cu spirit curajos, care a devenit liber la douăzeci și unu de ani împotriva dorinței stăpânului, care-i va face numai necazuri. Lizzie Hallim este o tânără proprietară care urmează să se căsătorească cu Robert Jamisson, dar, în schimb se îndrăgostește de fratele acestuia, Jay, care fusese dezmoștenit. Deși provin din lumi diferite, destinul lui Mack se întrepătrunde cu cel al lui Lizzie, cei doi ajutandu-se reciproc în multe ocazii și mai mult.   Mi-a plăcut mult această carte, de altfel Follett m-a cucerit cu seria Stâlpii pământului și cu Trilogia secolului E o frumoasă poveste de dragoste și sacrificiu, de trădare și revoltă, de luptă și izbândă neașteptată.   Nr. pagini 470   ⭐⭐⭐⭐

Nu-mi place să fac nimic ”în dorul lelii”, dar câteodată mă simt secătuită. Alunec în melancolie, în contemplarea vieții, într-un dor nebun de altceva... poate ceva inolvidabil din trecut, poate ceva cu totul nou care să mă facă ”să ard”. Mi-e dor de câțiva oameni care au lăsat în inima mea ceva ce mă face să fiu astăzi pe interior omul care sunt. Cât transmit din toate aceste sentimente ce mă domină și mă acaparează nu știu, știu însă că ele mă mențin vie, cu poftă să zâmbesc pentru a mi se întoarce lumina din zâmbetul ochilor și buzelor celuilalt. Sunt un copil mare, sunt aripa desprinsă de cea care am fost odinioară, îmi caut partea umană pentru a mă reîntregi. Gândul merge amețitor, ușor, ușor în mintea se tot conturează ce este irepetabil. Continuu așa, fără roata bicicletei, metaforic vorbind, ci doar menținând ghidonul drept. Să dai tot ce e bun în tine celorlalți, dar și ție. Iar cu restul, cu partea întunecată din tine să te frămânți doar tu, în intimitatea și solitudinea sufl...

Credința face miracole. Crede în tine, în oameni, în Dumnezeu și o mână ți se va întinde. Ajutorul vine întotdeauna atunci când nu îți pierzi speranța. Îți mulțumesc că vizitezi acest blog. Să îmi spui cum a fost această perioadă pentru tine. Eu am privit-o cu optimism, urmat de o ușoară disperare. Mi-a luat ceva timp să mă regăsesc. Nu mă pierdusem. Eram printre oameni cu aceleași temeri, aceleași dorințe de bine, de albastru senin, de ziuă luminoasă. Eram între ei, luptam alături. M-au atins cu căldura lor, cu speranța din privire, cu unele glume care înseninau atmosfera potrivnică dat fiind perioada dură traversată.  Artiștii pe care-i vedeam, toată omenirea, o solidaritate fără precedent. Și ce eram eu, cine eram? Eram și sunt și eu o parte importantă, un om între oameni, un om cu privirea căutând infinitul sufletului, căutând resurse. Eram și sunt importantă pentru familie, pentru prietenii noi și pentru cei cunoscuți anterior, eram și sunt o bucată din inima lor, după cum și ...

Astăzi sunt fericită. O zi ca oricare alta a devenit una în care am plutit pe norișori după ce am deschis un plic care purta primul meu premiu literar. Surpriza a fost atât de mare, mai ales că Romeo Ioan Roșiianu, poet, fondatorul eCreator și deținătorul multor altor funcții pentru care are tot dreptul să fie mândru, s-a priceput perfect să țină secretul acestei reușite la care a contribuit substanțial. În decembrie, când ne-a invitat la Baia Mare, la Tabăra Internațională eCreator, ediția a VII-a, nu am bănuit că acolo, dacă am fi ajuns, ne aștepta această minunată recunoaștere a cărții mele de debut "Călătorie prin gânduri", publicată în urmă cu un an și reeditată recent sub auspiciile Editurii eCreator. Știi, satisfacția mea e imensă, mai ales că în niciun moment eu nu am scris pentru premii sau recunoaștere. Am scris pentru suflet, cu drag și cu uimirea descoperirii inimii, a minții mele și a ceea ce am devenit, căutând să aflu cum pot rămâne "un om între oame...

📖„O simplă favoare”, Darcey Bell 🇺🇸, Editura Litera, BuzzBooks, 368 de pagini. Consider că un thriller este o carte care se citește și nu o carte despre care citești. Dacă cineva îți recomandă un thriller bun, ia cartea fără să ceri detalii și bucură-te de tensiune, istorie, senzații... Fără să pui întrebarea: despre ce este vorba? Thriller-ele nu sunt cărți cu personaje etice, în general le citim să vedem cam ce le mai dă oamenilor prin cap și cât de perversă este mintea umană. Ador aceste lecturi, în măsura în care le alternez și cu alte cărți, mai „cuminți”, mai valoroase, dacă pot spune așa, în sensul de cărți care îți confirmă și îți întăresc credințele, care te învață ceva și care pun umărul la evoluția ta. De aceea nu o să mă auzi povestind un thriller, cel mult o să-ți spun în mare sfera la care face referire, gen „e vorba de o răpire”, „e vorba de o dispariție”, „e vorba de tulburare de personalitate” etc.. 📖 „O simplă favoare” este un thriller obișnuit, adică nu...

Vreau să scriu câteva observații despre Instagram după aproape un an de utilizare mai intensă. N-o să bat câmpii cu „ce este” când toată lumea știe, nici cu ce trebuie să faci să ai urmăritori întrucât nu există „rețeta perfectă”. O să mă limitez la experiența mea. ✍️Așadar, dacă te gândești să faci un cont de Instagram pentru a posta fotografii în genul majorității celor de pe Facebook, adică ale altora, cu fete, citate, răsărituri sau apusuri, luna, cascada sau pisica uluită, poți să nici nu mai începi. De ce ai vrea încă un cont când ai deja unul, fie el pe altă aplicație? Instagram-ul, așa cum l-am înțeles eu, este numai despre instantanee surprinse de tine, cu telefonul sau un aparat mai profi. Acolo ești tu, o floare frumoasă din parcul unde te plimbi, un selfie cu tine, cartea pe care o citești, pisicuța pe care tu o mângâi, salcia de lângă lac surprinsă într-un apus trăit și fotografiat de tine. Dacă nu faci tu acele fotografii și nu-s unice, nu are niciun sens să te obose...

Nu știu, măi, eu chiar nu mă descurc cu iarna. Nu m-am obișnuit niciodată cu frigul, trebuie să fac un mare efort de voință să merg afară pe jos, mă torturează atât de tare gerul încât îmi vine să plâng. Și să mă plâng. Am iubit iarna asta. Până ieri, de gerul Bobotezei. Începând cu ziua de ieri sunt terifiată. Turul prin parc, în jurul lacului, a devenit un coșmar din care mă salvez luând-o la goană, iar ceea ce trebuie să fie o plimbare se transformă într-un galop cu respirația întretăiată de nu sunt sigură dacă ce fac eu înseamnă mișcare sănătoasă sau o eventuală pneumonie. Celelalte drumuri necesare, la fel, apăsătoare, un supliciu. De mică am urât iarna. Drumul până la școală era un chin, iar acolo o altă problemă era bulgăreala băieților, care de multe ori mă lăsa și cu vreun semn, gen buze sparte etc.. Niciodată nu mi-au plăcut excursiile și vacanțele la munte, la zăpadă, mi se taie respirația doar când mă gândesc cum ar fi să rămân blocată undeva, în frig, alung gândul......

Tristețe sau melancolie, o atitudine nedefinită ce te împiedică să te bucuri spontan? O stare de nostalgie, de blues, de spleen? O lipsă de chef? Oboseală și nervozitate inexplicabile? Ar putea fi, în termeni științifici, tulburarea afectivă sezonieră. Cum o depășim? An Nou, planuri noi, must-do-uri mai mult sau mai puțin urgente, diverse renunțări (la vicii, la mâncare nesănătoasă, la anturaje cu influențe negative), perspective atractive, plus multe alte idei de pus în practică... Toți spunem că vom lăsa în spate vechiul „eu”, că vom face schimbări, că ne vom atinge scopurile urmărite de multă vreme. Unii vor să învețe să spună „nu” sau „da”, alții vor să deschidă larg ușa iubirii, credinței, toleranței, disciplinei, muncii. Așadar, nu cred că există om să nu-și fi propus măcar un țel de atins în 2020. Manifestări ce ne pun semne de întrebare Din nefericire, de la gând la faptă e uneori o cale lungă. Iar bunele noastre intenții se lovesc, uneori, de apatie, de...

„Strada Dughenelor Întunecoase”, Patrick Modiano 📖🇫🇷, Editura Humanitas fiction, Colecția „Raftul Denisei”, nr. pagini 200 A doua carte de Patrick Modiano , citită în decembrie, a fost "Strada Dughenelor Întunecoase" . Tot pe Libris am găsit-o, tot la un preț bun, însă nu am luat 30 de exemplare cum am procedat cu "Orizontul", ci doar două, unul pentru mine, iar celalalt pentru giveaway-ul de pe Instagram.  📖 "Strada Dughenelor Întunecoase" de Patrick Modiano este o carte amuzantă pe alocuri, în genul acela "de-a râsu' plânsu'". M-a distrat teribil felul în care personajul amnezic își însușește identitățile din zbor, pe măsură ce discută cu diverse persoane care îl pot aduce, prin amintirile și reacțiile lor, mai aproape de cine este. Cu toate acestea, cartea nu este lipsită de profunzime în stilul caracteristic autorului. Mi-a plăcut, de asemenea, cum, plecând de la fiecare ins cu care stabilea un contact în demersul recu...

Știi, e ciudat, ajungi la o vârstă și constați că începi să scârțâi ca o ușă cu balamale ruginite pe care uiți să o mai ungi cu vaselină. 😊 E ușor dezolant, un pic deprimant. Cu toate acestea, dacă vrei să te menții pe linia de plutire, nu neapărat în tendințe, dar, așa să nu te afunzi în abis și să fii bine cu tine însăți ca femeie, trebuie să începi niște cercetări pe cont propriu. Să afli ce produse sunt indicate vârstei la care ai ajuns. După 40 de ani totul se schimbă, de la cremele 35+ pe care trebuie să le folosești chiar zi de zi, la demachierea obligatorie (nu, nu că mi-e lene!, nu, nu că mi-e prea somn!), de la crema de mâini pe care multe femei o primesc cadou, dar nu o folosesc, la crema de călcâie care te va salva de la penibil, atât în fața fetei tale adolescente, cât și pe plajă. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le incluzi în rutină după 40 de ani pentru că dacă nu o faci vei eșua glorios și, crede-mă, nu vei fi ca epava de la Costinești, nu, pe tine chiar n...