Femlora

Nu știu, măi, eu chiar nu mă descurc cu iarna. Nu m-am obișnuit niciodată cu frigul, trebuie să fac un mare efort de voință să merg afară pe jos, mă torturează atât de tare gerul încât îmi vine să plâng. Și să mă plâng. Am iubit iarna asta. Până ieri, de gerul Bobotezei. Începând cu ziua de ieri sunt terifiată. Turul prin parc, în jurul lacului, a devenit un coșmar din care mă salvez luând-o la goană, iar ceea ce trebuie să fie o plimbare se transformă într-un galop cu respirația întretăiată de nu sunt sigură dacă ce fac eu înseamnă mișcare sănătoasă sau o eventuală pneumonie. Celelalte drumuri necesare, la fel, apăsătoare, un supliciu. De mică am urât iarna. Drumul până la școală era un chin, iar acolo o altă problemă era bulgăreala băieților, care de multe ori mă lăsa și cu vreun semn, gen buze sparte etc.. Niciodată nu mi-au plăcut excursiile și vacanțele la munte, la zăpadă, mi se taie respirația doar când mă gândesc cum ar fi să rămân blocată undeva, în frig, alung gândul......