Femlora

Henry Miller, autorul senzaționalului roman „ TROPICUL CAPRICONULUI ”, pe care îl poți achiziționa de la Libris , este unul dintre autorii preferați ai adolescenței mele. Romanele care-i reunesc confesiunile, modul de gândi, opiniile psihologice de observator în detaliu al firii omului au reprezentat pentru mine o cale deschisă către o nouă abordare a experiențelor trăite. Este un scriitor care îți dă teme de gândire, un cunoscător al individului, pe care-i place să-l analizeze profund, să-l întoarcă pe toate părțile. Se recunosc în scriitura sa pasiunea pentru detalii a artistului plastic, amănuntele desprinse din real, viziunea filosofică, cunoașterea psihicului uman. Amănuntele și conexiunile ideatice pe care le face sunt șocant de adevărate, poți să-l bănuiești că ți-o spune verde în față în goană după senzațional. Sau îl poți crede sincer și atât. Așa este omul, nu am de ce să-l cosmetizez, nu am de ce să îl descriu poetic, ți-l dezvălui așa cum este slab, profitor, nestăpânit...

O prietenă mi-a oferit câteva cărți și m-a rugat să-mi spun părerea după ce le citesc. Cum una dintre ele avea un titlu foarte incitant, „Asasina cultivată” , mi-am zis că trebuie să fie foarte interesantă, genul acela de intrigă pe care doar misterul o construiește. Autorul, Enrique Vila-Matas, la o răsfoire rapidă prin site-urile de profil, rezultă că a studiat jurnalistica și dreptul, a regizat vreo două filme de scurt metraj, după care, în timpul armatei, în 1973, a scris o carte, „Femeie în oglindă contemplând peisajul”... Cea cu „Asasina...” este a doua și a apărut în 1977. Bun, îmi spun, un ziarist tânăr scrie o carte despre cum scriu alții cărți și despre cei pe care-i invită să scrie prefața cărților, despre plagiatori și planuri de răzbunare, despre fraze sau versuri care vor îngheța cititorul în mijlocul lecturii, toate concepute „la ceasul când hazardul n-are odihnă”. Și toate dintr-o stimă de sine exacerbată, dintr-un narcisism literar absurd, nefondat și ne-susținut d...