Suntem gânduri, suntem idei pe care le vedem

Nu-mi place să fac nimic ”în dorul lelii”, dar câteodată mă simt secătuită. Alunec în melancolie, în contemplarea vieții, într-un dor nebun de altceva... poate ceva inolvidabil din trecut, poate ceva cu totul nou care să mă facă ”să ard”. Mi-e dor de câțiva oameni care au lăsat în inima mea ceva ce mă face să fiu astăzi pe interior omul care sunt.

Cât transmit din toate aceste sentimente ce mă domină și mă acaparează nu știu, știu însă că ele mă mențin vie, cu poftă să zâmbesc pentru a mi se întoarce lumina din zâmbetul ochilor și buzelor celuilalt. Sunt un copil mare, sunt aripa desprinsă de cea care am fost odinioară, îmi caut partea umană pentru a mă reîntregi. Gândul merge amețitor, ușor, ușor în mintea se tot conturează ce este irepetabil. Continuu așa, fără roata bicicletei, metaforic vorbind, ci doar menținând ghidonul drept. Să dai tot ce e bun în tine celorlalți, dar și ție. Iar cu restul, cu partea întunecată din tine să te frămânți doar tu, în intimitatea și solitudinea sufletului, acel loc unde iubirea este prezentă și știe să se zbată să te scoată la liman. 

Să fii recunoscătoare tuturor pentru că există și, prin simplul fapt că sunt, te ajută să intri cu drag și încredere în poveștile lor, în speranțele lor, iar, prin ele, ești purtat de emoție pentru că observi cu recunoștință și surpriză că realmente le pasă. 

Mulțumesc, dragilor, pentru raza de lumină din privirea voastră, pentru că sunteți, fie și numai cu gândul. E de ajuns, e mai mult decât complet.  😇 Vă îmbrățișez. O zi plăcută!