Călărețul de aramă

 



Călărețul de aramă, Paullina Simmons 


Este al doilea război mondial și în Leningradul ocupat de nemți se naște o frumoasă poveste de dragoste. Tatiana Metanova se duce să caute un magazin care ar mai putea avea produse menite să asigure supraviețuirea familiei sale, dar se oprește să mănânce o înghețată și atunci îl vede pe el. Alexander Belov, ofițer al Armatei Roșii, aflat în misiune de patrulare, nu-și poate lua ochii de la tânăra de șaptesprezece ani. Cei doi fac cunoștință și Alexander o ajută să cumpere produse de la magazinul armatei. Când o conduce acasă cu cumpărăturile, îl așteaptă o surpriză. Tatiana era sora Dașei, noua lui iubită. Nevrând să o rănească pe Dașa, Tatiana și Alexander își ascund sentimentele.  


Mi-a plăcut mult această poveste de dragoste, mi s-a părut inuman ce a făcut războiul din oameni, foamete, frig, boli. Alexander și Tatiana sunt două personaje memorabile și mi s-a părut încântătoare iubirea lor. Mi-a fost milă de Dașa și l-am urât le Dimitri. Călărețul de aramă este un roman despre iubire și supraviețuire în primul rând, plin de pasiune, sacrificiu, secrete, trădare în care trăirile intense ale personajelor te emoționează profund. E un must read pentru orice cititor de romance și ficțiune istorică. 


Nr. pagini 920

Editura Epica 

Carte publicată - „Călătorie prin gânduri”, 2018

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită

Imagine
Viața a două fetițe curioase și "exploratoare" se schimbă în momentul în care o întâlnesc pe Domnișoara Bubble . Englezoaica bizară din localitatea lor, respinsă de ceilalți și acuzată de vrăjitorie, trăia împreună cu fiul său android și o pisică magică într-o vilă impunătoare și la fel de extravagantă ca și proprietara. Fetele ajung acolo și descoperă un tărâm magic, cu păsări și animale năzdrăvane, cu acadele delicioase și mașinării de făcut vise. Băiatul domnișoarei Bubble avea o inimă artificială cu mecanism de ceas vechi, adică funcționa doar dacă era rasucită periodic cu o cheiță. Din coada pisicii ieșeau baloane în care pluteau zâmbete. Departe de a găsi în acel loc ceea ce se zvonea printre oameni, fetele încep o adevărată aventură împreună cu inventatoarea, care le va fascina și le va modifica universul. Povestea are un final fericit și neașteptat, dar, până acolo, derularea alertă a evenimentelor ne-a captivat și ne-a stârnit curiozitatea. Mie și Anitei ne-au pl...
Citiți mai multe

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Imagine
Acum două săptămâni ne-am urnit, dorind să evadăm din canicula intensă, spre plaiuri montane, mai precis am mers să luăm prânzul la 32 de km de Târgoviște. Cu o zi înainte, o prietenă mi-a vorbit despre „Hanul din meri” și despre minunatul dish tradițional românesc, vestita mâncare de fasole servită în pâine, pentru care hanul este celebru și știut de toți. De toți, mai puțin de noi, familia mea, care, după ce a înghițit în sec, și-a propus să ajungă să deguste vestitele bucate.  Deși mi-am făcut iluzii că soarele se va domoli cu cât înaintam spre munte, nu s-a „îndurat” de mine, iar eu simt că trec prin iad dacă trebuie să ies la orele amiezii. E drept că este aer condiționat în mașină, dar nu dă randament... mașinuța asta, o Dacia Logan, are aproape 20 de ani, ne-a pasat-o tata să avem cu ce să ne învârtim, nu e nicidecum pentru călătorii lungi în condiții atmosferice neconvenabile. Pe scurt, aerul trebuie să fie maximum la treapta 2 că, dacă e mai rapid, se oprește motoru...
Citiți mai multe

Nucet - ulițele vacanțelor

Imagine
Și fiindcă multe din amintirile mele sunt povești minunate stropite cu fericire infantilă, mult râset, voie bună și implicare deplină voi mai completa aici articolele anterioare cu anii timpurii ai copilăriei mele, în care prezența constantă era cea a surorii mele și a bunicilor, în primul rând. Reușeam să ne strângem toți copiii pe la porți și jucam capra, de-a leapșa, lapte gros (de ce gros?, adică bătut?), de-a baba oarba, de-a v-ați ascunselea, <Țară, țară, vrem ostași>, cu coarda, cu elasticul și multe altele, nu le mai sap prin minte. Cel mai frumos ne jucam noi, fetele, cu niște bebeluși minusculi de plastic, fără păr, gen păpușă evi fără plete, cărora le coseam diverse hăinuțe din materialele rămase de la rochiile pe care le comandau mamele noastre la croitor. Și eram destul de pricepute, mai făceam și pantofiori croșetați, coseam pe etamină pături frumos decorate pentru pătuțurile lor... și totul se petrecea în aer liber, lângă o fântână ce-o aveau bunicii în cu...
Citiți mai multe