Un anotimp nesuferit

Nu știu, măi, eu chiar nu mă descurc cu iarna. Nu m-am obișnuit niciodată cu frigul, trebuie să fac un mare efort de voință să merg afară pe jos, mă torturează atât de tare gerul încât îmi vine să plâng. Și să mă plâng. Am iubit iarna asta. Până ieri, de gerul Bobotezei. Începând cu ziua de ieri sunt terifiată. Turul prin parc, în jurul lacului, a devenit un coșmar din care mă salvez luând-o la goană, iar ceea ce trebuie să fie o plimbare se transformă într-un galop cu respirația întretăiată de nu sunt sigură dacă ce fac eu înseamnă mișcare sănătoasă sau o eventuală pneumonie. Celelalte drumuri necesare, la fel, apăsătoare, un supliciu.
De mică am urât iarna. Drumul până la școală era un chin, iar acolo o altă problemă era bulgăreala băieților, care de multe ori mă lăsa și cu vreun semn, gen buze sparte etc..
Niciodată nu mi-au plăcut excursiile și vacanțele la munte, la zăpadă, mi se taie respirația doar când mă gândesc cum ar fi să rămân blocată undeva, în frig, alung gândul... Ca adult am fost la munte iarna doar de câteva ori, iar în ultimii ani am plecat doar de două ori pe distanțe lungi pe ninsoare și doar că aveam obligații. Când am fost la Poiana Brașov ultima oară, la Gala Superblog, am pornit din oraș pe vreme bună am sperat că nu va ninge, dar a nins a doua zi și, când am văzut asta, n-am știut cum să fug mai repede din locație, cât mai devreme, "poate nu se așterne foarte tare". Am văzut poze cu ceilalți bloggeri plimbându-se prin Brașov, bucurându-se de oportunitate. Eu am preferat să ajung la Brașov altădată, vara...
Altădată, am ajuns în preajma Crăciunului tocmai prin Bacău, apoi prin satele din Neamț... O plăcere, ce să zic... Noroc că am avut alte motive de bucurie, printre ele și lansarea cărții. În rest, pe drumul de întoarcere am avut noroc că nu ne-a schimbat poleiul direcția de mers, ferească Dumnezeu.
Nu înțeleg cum poate să le placă unora să stea atât de mult în frig, să patineze, să schieze (știu, te mai încălzești mișcându-te, dar, totuși...), unii stau de vorbă în stradă, brrr.
Acum, de la căldură, marcată încă de frigul pe care l-am simțit acut și astăzi, scriu aceste rânduri... Îmi voi face două sau trei căni de ceai până adorm și voi spera din suflet să își revină vremea, măcar în cursul zilei. Știu, nu e bine pentru diverse alte chestii să fie cald iarna, dar este tot ceea ce-mi doresc eu de la un anotimp... să aibă bun simț. Nu știu, în alte părți de ce se poate?
OK, nu mă critica prea tare. Seară frumoasă!