Femlora

Nu-mi place să fac nimic ”în dorul lelii”, dar câteodată mă simt secătuită. Alunec în melancolie, în contemplarea vieții, într-un dor nebun de altceva... poate ceva inolvidabil din trecut, poate ceva cu totul nou care să mă facă ”să ard”. Mi-e dor de câțiva oameni care au lăsat în inima mea ceva ce mă face să fiu astăzi pe interior omul care sunt. Cât transmit din toate aceste sentimente ce mă domină și mă acaparează nu știu, știu însă că ele mă mențin vie, cu poftă să zâmbesc pentru a mi se întoarce lumina din zâmbetul ochilor și buzelor celuilalt. Sunt un copil mare, sunt aripa desprinsă de cea care am fost odinioară, îmi caut partea umană pentru a mă reîntregi. Gândul merge amețitor, ușor, ușor în mintea se tot conturează ce este irepetabil. Continuu așa, fără roata bicicletei, metaforic vorbind, ci doar menținând ghidonul drept. Să dai tot ce e bun în tine celorlalți, dar și ție. Iar cu restul, cu partea întunecată din tine să te frămânți doar tu, în intimitatea și solitudinea sufl