Femlora

Univers. Viață. Apă. Spui apă, spui viață. Lacrimă, rouă, ploaie, zăpadă, calote polare, ghețari, aisberg, ocean, mare, fluviu, lac, râu, izvor. Te mai gândești că nimic n-ar exista fără apă? Nici plante, nici animale, nici oameni. Nu mulți își mai pun problema lipsei apei, atât de mult sunt obișnuiți să o aibă, li se cuvine...  Dar, apa este un dar. Plouă și Dumnezeu binecuvântează pământul pe care l-a creat. Apa care izvorăște curată, purtând gustul mineralelor peste care a trecut, i se oferă omului proaspătă, pură, revigoratoare, sățioasă, binefăcătoare. Mă văd copil, ca Heidi, fetița munților, alergând către bunicul meu care scotea apă rece din fântână. Aduc în minte verile toride în care beam plină de poftă apă de izvor ... avidă, grăbită să-mi astâmpăr setea, cu lichidul șiroind peste haine... Și acum înșfac cu nesaț un PET mic de apă ca de La Fântâna aceea din copilărie și îmi potolesc setea fără să-mi pese că apa se prelinge pe buze, pe obraji, pe haine. E atât ...

Acum două săptămâni, pe vremea asta, ne pregăteam de întâlnirea cu marea, facilitată de unul dintre sponsorii Spring SuperBlog 2017, Hotel Aurora Mamaia. Aveam un week-end la dispoziție, 5-7 mai, pentru a dansa, a socializa, a primi premii, diplome și cadouri.  Bagaje, sandwich-uri, apă... soare care ne-a însoțit tot drumul dându-ne speranțe că ne vom bucura de el și la destinație... opriri pentru o cafea la benzinării... muzica de la radio... și totuși, un drum mai lung decât crezi inițial pentru că nerăbdarea prelungește clipa. Urmăream pe Instagram fotografiile postate de blogger-ițele oltence, ele postau deja cu podul de la Cernavodă, noi mai aveam, fotografiam și eu câmpurile cu rapiță, abundă Bărăganul de ele... fiică-mea devenise atât de impacientă încât mi se părea super-pisăloagă... hai, încă un selfie, trecem și noi podul, marcăm momentul cu o fotografie... mai avem un pic! eu si marea Anita si Ovi Piata Ovidiu Anita si Chef Nicolai Ta...

Am revăzut marea mea dragă acum o săptămână, o mare calmă, fără valuri mari, în ciuda vântului pe care îl simțeam cum mă cuprinde pe de-a-ntregul ori de câte ori mergeam pe plajă către țărm. N-am mai fost demult în mai la mare, speram ca și soarele să-mi împărtășească entuziasmul, doar mergeam pe litoral la distracție ☺, la Gala Spring SuperBlog 2017 , unde urma să primesc diploma de finalist și premiul I în bani, 100 de euro, acordat de  La Fântâna .  Îmi reamintesc cu emoție ce am gândit când am văzut provocarea lansată de primul sponsor al competiției, La Fântâna. Am zâmbit, gândindu-mă că nu există persoană mai potrivită decât mine pentru a vorbi de perechea apă-cafea, cel puțin în cercurile mele, întrucât  eu aproape numai asta beau - apă și cafea și, ocazional, câte un ceai. Logo-ul lor mi-a plăcut - „La Fântâna vine la tine” , ca o ploaie oportună de vară ce răcorește totul, ca o infuzie de prospețime, ca paharul acela scos de la gheață ce scoate abur pe o vre...

                Iubesc apa în toate formele ei! Iubesc marea, râul, ploaia repede și intempestivă de vară ce împrospătează totul... iubesc izvorul care țâșnește din adânc, apele minerale pure din stațiunile unde mergeam în copilărie. Iubesc piscina cu apă termală și cafeaua ce o savurez pe chaise-long cu apa răcoritoare ce o completează. Mă gândesc acum la  tandem-ul apă-cafea pentru că nu ți-am spus până acum că acestea sunt lichidele de bază ale hidratării mele zilnice! Să nu aud de sucuri carbonatate sau nu, nu, simpla formulă H2O,  cu elemente minerale - sodiu, potasiu, clor, calciu, magneziu - prezente natural în ea în doze mici, îmi este suficientă . Acum. Dar nu a fost mereu așa pentru că am fost și eu copil și adoram sucurile, nu contau tipurile, mărcile, era musai să beau ceva dulce și cu cât beam mai mult, cu atât mi-era mai sete. Nu știam pe atunci că setea ți-o potolești numai cu apă. Am aflat în timp, cum afli multe alte...