Postări

Se afișează postări din octombrie, 2016

Céline Dion & Café Quijano - NADIE LO ENTIENDE

Imagine

Ochiul din ceafă

Imagine
                  Atunci când m-am angajat ca asistentă personală a unui arhitect nu m-am gândit că voi petrece atât de mult timp în mașină, din sat în sat, umblând după proiecte de case. Mă gândeam că omul vine frumos la firmă, spune ce vrea, proiectanta îl ascultă, eu iau notițe, trag la xerox dimensiunile și modelul dorit, mai fac și câte o cafea... Dar nu a fost astfel, cam jumătate din săptămână eram pe drumuri. După o vreme știam toate locațiile și peisajele complet, iar, dacă trebuia să rămân în mașină să aștept, plictiseala și somnul îmi dădeau târcoale. Până când... în urma unor contracte mai avantajoase decât de obicei, s-a hotărât, pe lângă alte îmbunătățiri în firmă, să se schimbe și sistemul de   navigație auto    la autoturismele utilizate frecvent. Urma ca, în loc acelui radio cu CD din dotarea mașinii, să se instaleze o platformă G android pentru navigații. Wow, ce bine, nu mai număr păsările-n zbor, nu mai caut să schimb frecvențe la radio! Acest gadget exce

Cu un gest ai risipit distanța...

Imagine
                 Povestea aceasta a început demult, în copilăria mea, și are numele și prietenia unui anotimp. Este romantică, melodioasă, cu parfum, cu trăire deplină, are în centrul ei atât omul perseverent și determinat, cât și artistul de mai târziu cu personalitatea lui debordantă, ieșită din comun. Artistul total, care tinde spre perfecțiune, care se re-inventează cu fiecare apariție, omul cald, solistul desăvârșit și un singur nume, ca luna lui cuptor - Julio. L-am regăsit cândva, în adolescența mea, ascuns într-o imagine și-un cântec, zărite și auzite la un televizor alb-negru, într-o vacanță de vară din casa bunicilor. L-am adus în memorie de acolo și am simțit că mi-a fost dor, umblam ușor dezorientată prin urbea mea mică în căutare de casete audio cu piesele lui, nu găseam... Însă în 1999 a venit la București, vocea lui puternică s-a răspândit peste tot, timbrul inconfundabil a pătruns prin toate straturile atmosferice, până la îngeri poate... am simțit ce înseamnă să ai fo

Un gest plin de căldură

Imagine
                  Am avut ocazia și dorința să fac multe în viață până acum, deși puține pasiuni au depășit stadiul de hobby. Matematică, în special geometrie, desen, mai ales cel tehnic, informatică, ziaristică, mai mult presă scrisă, deși optasem spre o specializare în publicitate. Meandrica și schimbătoarea politică economică a locului în care am trăit mi-a dat ocazia să le experimentez pe toate, chiar dacă nu ca meserii unice sau job-uri permanente. Pe scurt, sunt un fel de tastă a unui computer, să zicem "control" (ctrl), care-n combinație cu o funcție din cele 12 dă rezultate diferite. Deci, când se impune să dau ctrlF5, îmi reîmprospătez forțele și încep altceva, pentru că, oricât de mult mi-au plăcut cărțile despre regalitate, ce mă făceau să visez cu ochii deschiși, o rentă viageră nu am primit niciodată (până acum, hai să nu exclud total :)  :)  de-acum încolo!!). N-am primit rentă nicicând, însă recent am primit o casă în dar, donație, deci, de la o mătușă care nu

Epuizarea în intenții...

Imagine
foto web                 Eu am o problemă (când oare n-am?), de fapt e mai mult o întrebare - sunt eu defectă, iau totul prea în serios, caut nod în papură sau din contră, alături de acel procent foarte mic de oameni, am rămas sau am devenit un om serios, pe care te poți baza, parolist și fair-play? Nu mă laud, câteodată e chiar o hibă, un inconvenient să ai aceste caracteristici pe care unii le văd precum calități, iar alții le consideră defecte. Niciun individ n-are scuză dacă nu se ține de cuvânt sau nu încearcă măcar să-și respecte promisiunile. Începând de la un copil care conștientizează, până la un bătrân. Însă, în timp ce copilul începe să învețe, iar bătrânul începe să mai uite, individul între două vârste,care una zice și alta face, trezește reacții mai mult sau mai puțin ostile care-i caricaturizează (verbal și nu numai...) imaginea în ochii receptorului. Un adolescent este în formare, mai poate avea omiteri involuntare (să zic că are un program încărcat, îl su

" You Jump, I Jump!"

Imagine
                Suntem o pereche. Ne iubim atât de mult, încât mergem împreună peste tot. Am ajuns să semănăm aproape perfect, cum încep doi îndrăgostiți să aibă gesturi similare, hobby-uri aidoma, reacții asemănătoare sau gânduri la fel, după un timp petrecut împreună... Noi am putea să ne comparăm mai degrabă cu clonele, însă avem ceva în plus, însușiri omenești, împrumutate în stil cameleonic de la stăpânul nostru. Ne-am luat cu vorba și am uitat să ne prezentăm, suntem o pereche de... adidași  pentru bărbați  și când vorbim sau bombănim o facem întotdeauna în cor. Avem o exprimare liberă, ne contrazicem rar, cu toate acestea însă, nu suntem fericiți. Știm că fericirea este o emoție, știm că trebuie să o căutăm în noi înșine, că nu trebuie să așteptăm momentul perfect, ci că noi suntem aceia care facem clipa să fie perfectă, știm, că doar avem și noi Facebook...                Nu, nu suntem o pereche mulțumită. Din fața, înfățișarea și orgoliul de altădată, n-au rămas intac

Saltul perfect către a fi... expert!

Imagine
               Eram studentă la automatică-informatică și, fiind o fire independentă, prin anul II mi-am propus să mă angajez, chiar dacă eram conștientă că nu dețin decât o mică parte a informațiilor din domeniul conecticii și că mai am mult încă de învățat. În fișa postului am scris ce știu să fac, exagerând pe alocuri (puțin de tot...) pentru a face impresie. Oricum, mi-am zis, dacă nu-s bună, mă dau ei afară, că doar nu-s niște novice în ale vieții și muncii, se prind ei dacă au de-a face cu o diletantă... Locația job-ului nu era la distanță mare de locul unde aveam cursuri, era part-time și la solicitare telefonică de cele mai multe ori, adică nu se căuta nod în papură întruna rețelei respectivei instituții, doar să am eu ce repara apoi.                Aveam job-ul, zilele treceau cu task-uri simple, conectam câte-o imprimată instalându-i driver-ul corespunzător, restartam router-ul fiindcă avea interferențe sau viteză redusă și alte astfel de probleme mărunte. După ce mă

Noblesse oblige

Imagine
                                           În fața frumosului simți emoție, în fața luxului simți admirație. Atunci când le ai pe amândouă, experimentezi un amalgam de trăiri, ai vrea să duci acele clipe spre nesfârșit și să le păstrezi în tine cât mai mult. Ador escapadele romantice, perechea mea știe asta și e atent, mai ales la momentul în care e timpul să-mi mai ofere una. Îi place să mă surprindă... dar mă descoase bine atunci când ne savurăm cafeaua și nu numai, astfel că știe exact ce-mi place și ce nu. Ca să nu devină previzibil, totuși, câteodată alege el pentru amândoi și știe că voi savura pe deplin și ceasurile petrecute în locurile propuse de el.                      Anul trecut, înainte de ziua mea, îmi tot povestea ce citea pe net despre un anume concept boutique-hotel și criteriile pe care se întemeiază această noțiune, printre care lux, distincție, intimitate, arhitectură și design inedite, promptitudine, servicii personalizate, rafinament, mâncare fine dinin

Rânduri despre gânduri...

Imagine
Ce mai fac, ce mai spun... cam de mult n-am mai adăugat aici micile mele confesiuni. De fapt, mai bine le-aș spune rânduri, pentru că mărturisiri la întâmplare nu prea fac din multe motive pe care viața mi le-a revelat.  Unul este faptul că de multe ori, dacă scrii la nervi, e posibil să împroști prea tare cu noroi și probabil să pătezi rău hainele, să nu le mai scoți față, adică respectivul să nu poată trece peste. Ironia în cazul acesta este că te pătezi de cele mai multe ori pe tine, mai bune trage aer în piept, abține-te, rămâi cu vorba-n gură și, dacă și peste o săptămână simți și crezi la fel, dă-o afară. Dacă-ți pierzi prestanța în fața ta, dacă vei constata că mai bine tăceai, îți faci apoi o mie de gânduri, scenarii... Într-un fel sau altul îți pare rău. Deci, așteaptă! Un alt motiv este acela că nu vrei să rănești persoane dragi, rude, prieteni, cunoștințe. Însă, în cazul ăsta mai bine nu scrii, te limitezi la observații generale. Ca să devii o felină adevărată dintr-o

Cartea ta de vizită sunt eu

Imagine
                 Eu sunt Maxi. Și nu-s un câine, precum te grăbești să presupui, ci o ștampilă  ! Sunt puțin mai mare decât una de buzunar, de aceea mi se spune Maxi, dar ăsta nu-i un inconvenient, eu sunt ușor de folosit și de manevrat. Te miri că știu să vorbesc? Ei bine, pot și știu, pentru că-s personificată, pardon, personalizată , în fine, poate ambele... Vreau să spun că o pot ajuta pe prietena mea să-și pună amprenta pe toate documentele pe care ea vrea, unde-i necesar, în tihna casei sale sau când este pe fugă și trebuie să-și lase datele de contact la diverse persoane sau instituții. Totul în timp util! Eu îi spun prietenă pentru că se comportă bine cu mine, îmi aduce lichid când sunt însetată (am mereu o tușieră plină) mă ia cu ea peste tot, mă laudă prietenilor ei... dar ea-mi este, de fapt, un fel de mamă-stăpână, a conceput felul meu de a mă adresa oamenilor, adică textele mele, a decis să fiu a ei, nu mă lasă să mă plictisesc și să zac aruncată prin cine știe ce sertare

Mașina timpului

Imagine
                  imagini din broșura Agenției de traduceri Swiss Solutions                                  Omul cât trăiește învață, dar un medic învață chiar toată viața, este obligat prin natura meseriei să fie la curent cu noutățile științifice ale branșei sale, să fie informat asupra cercetărilor publice ale colegilor săi din țară și din lume, să-și facă un upgrade periodic pentru a fi up-to-date :). De cele mai multe ori, ai ocazia să folosești cunoștințele acumulate în timpul studiilor de medicină pe durata rezidențiatului (interval între 3 și 5 ani, depinde de specializarea pentru care optezi) când, supravegheat și îndrumat de un medic specialist, începi să rezolvi cazuri de la simple la complexe (asta se traduce prin- "începi să tratezi pacienți și să-i faci bine!"). Deci, cel mai important în ecuația aceasta, rezident-specialist-pacient, este pacientul, însă, de multe ori, tocmai el este cel sceptic, dorind să fie tratat de un specialist, dacă se poate u