Femlora

Ce vă lipsește? De ce umblați drogați, de ce vă beți mințile? De ce noi, care avem mult mai puține decât voi, ducem o viață simplă  aproape de normalitate, înfruntând problemele lucizi, cu demnitate? Stăm și vă urmărim pe diverse rețele sociale și vă asaltăm cu like-uri viețile acelea strălucitoare, dar goale, seci. Și, când spun asta, nu mă refer la lipsa de profunzime sau de cultură, vreau să spun că nu ați știut să apreciați toată gramada de talent cu care ați fost înzestrați. V-ați bătut joc și de voi și de noi. Și e valabil și în/la prezent.  Și ne frângeți inimile, și suntem șocați când plecați (o Whitney Houston, un Kurt Cobain), și vă plângem ca proștii neștiind că ceea ce admirăm noi e o minciună. Vanitas vanitatum faceți voi din viață. Voi înșivă nu vă iubiți, de ce vă expuneți public pentru a fi admirați și iubiți? Niciodată nu vă va fi destul. Schimbați-vă, lucrați la omul din voi, nu la glamour, la spoială.  Și din toți prietenii pe care-i aveți nu se găsește unul să

Deși frumoasele comunități de pe G+ nu mai sunt, sper ca, din când în când să mai treceți pe aici. Cu toate că nu prea am mai scris pe blog de multă vreme, cine știe, poate cheful îmi va reveni și voi lăsa deoparte preocupări pasagere gen Instagram, care sunt mai mult ale tinerilor, ei sunt cu tag-uri, instastories, bumerang etc.. Activitatea aceasta, lor li se potrivește mai bine... Asta nu înseamnă  că nu dai și de conturi ale celor trecuți de 30, care-s lucrate, atrăgătoare, instructive... Recomandare de lectură Însă, nu de pe Instagram doresc să vorbesc astăzi, ci despre o lectură relativ recentă, o autobiografie a unui mare actor român, Valentin Uritescu. L-am văzut în filme, la teatru, dar știam mai puține despre omul din spatele scenei, iar în „Să ai grijă de cel bun din tine” dezvăluie, cu sinceritate, fragmente de viață și felul surprinzător în care și-a călăuzit pașii pe drumurile existențiale și prin profesie. Ador biografiile și autobiografiile, reprezintă o lectur