Scrisori de la Moș Crăciun

 



Scrisori de la Moș Crăciun, J.R.R. Tolkien 


Încăpând din decembrie 1920, John, Michael, Christopher şi Priscilla, copiii lui J.R.R. Tolkien, aşteptau cu nerăbdare plicurile cu scrisori și desene de la Moș Crăciun. Scrisorile lui Moş Crăciun ascundeau minunatele poveşti de la Polul Nord despre Ursul Polar, despre spiriduși, reni și goblinii cei malefici. Uneori, Ursul Polar adaugă câte un mesaj amuzant, alteori scrisorile sunt scrise de secretarul moșului, un spiriduș. Pe măsură ce băieții cresc, moșul îi scrie doar Priscillei, care la rândul ei îi trimite scrisori moșului, ultima fiind din 1943. 


Foarte frumoasă această idee a lui Tolkien pentru copiii săi, îmi amintesc că și eu ii lăsam fetei câte o scrisorică, așa, ca din partea moșului. Nici nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez că trec anii, parcă aș fi vrut să treacă mai greu perioada în care a fost copil și credea în Moș Crăciun. Cât despre carte, este extraordinar de frumoasă, toate poveștile acelea ale moșului sunt pline de imaginație, iar condițiile grafice sunt de excepție. 


Nr. pagini 192

Editura RAO 

Carte publicată - „Călătorie prin gânduri”, 2018

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită

Imagine
Viața a două fetițe curioase și "exploratoare" se schimbă în momentul în care o întâlnesc pe Domnișoara Bubble . Englezoaica bizară din localitatea lor, respinsă de ceilalți și acuzată de vrăjitorie, trăia împreună cu fiul său android și o pisică magică într-o vilă impunătoare și la fel de extravagantă ca și proprietara. Fetele ajung acolo și descoperă un tărâm magic, cu păsări și animale năzdrăvane, cu acadele delicioase și mașinării de făcut vise. Băiatul domnișoarei Bubble avea o inimă artificială cu mecanism de ceas vechi, adică funcționa doar dacă era rasucită periodic cu o cheiță. Din coada pisicii ieșeau baloane în care pluteau zâmbete. Departe de a găsi în acel loc ceea ce se zvonea printre oameni, fetele încep o adevărată aventură împreună cu inventatoarea, care le va fascina și le va modifica universul. Povestea are un final fericit și neașteptat, dar, până acolo, derularea alertă a evenimentelor ne-a captivat și ne-a stârnit curiozitatea. Mie și Anitei ne-au pl...
Citiți mai multe

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Imagine
Acum două săptămâni ne-am urnit, dorind să evadăm din canicula intensă, spre plaiuri montane, mai precis am mers să luăm prânzul la 32 de km de Târgoviște. Cu o zi înainte, o prietenă mi-a vorbit despre „Hanul din meri” și despre minunatul dish tradițional românesc, vestita mâncare de fasole servită în pâine, pentru care hanul este celebru și știut de toți. De toți, mai puțin de noi, familia mea, care, după ce a înghițit în sec, și-a propus să ajungă să deguste vestitele bucate.  Deși mi-am făcut iluzii că soarele se va domoli cu cât înaintam spre munte, nu s-a „îndurat” de mine, iar eu simt că trec prin iad dacă trebuie să ies la orele amiezii. E drept că este aer condiționat în mașină, dar nu dă randament... mașinuța asta, o Dacia Logan, are aproape 20 de ani, ne-a pasat-o tata să avem cu ce să ne învârtim, nu e nicidecum pentru călătorii lungi în condiții atmosferice neconvenabile. Pe scurt, aerul trebuie să fie maximum la treapta 2 că, dacă e mai rapid, se oprește motoru...
Citiți mai multe

Nucet - ulițele vacanțelor

Imagine
Și fiindcă multe din amintirile mele sunt povești minunate stropite cu fericire infantilă, mult râset, voie bună și implicare deplină voi mai completa aici articolele anterioare cu anii timpurii ai copilăriei mele, în care prezența constantă era cea a surorii mele și a bunicilor, în primul rând. Reușeam să ne strângem toți copiii pe la porți și jucam capra, de-a leapșa, lapte gros (de ce gros?, adică bătut?), de-a baba oarba, de-a v-ați ascunselea, <Țară, țară, vrem ostași>, cu coarda, cu elasticul și multe altele, nu le mai sap prin minte. Cel mai frumos ne jucam noi, fetele, cu niște bebeluși minusculi de plastic, fără păr, gen păpușă evi fără plete, cărora le coseam diverse hăinuțe din materialele rămase de la rochiile pe care le comandau mamele noastre la croitor. Și eram destul de pricepute, mai făceam și pantofiori croșetați, coseam pe etamină pături frumos decorate pentru pătuțurile lor... și totul se petrecea în aer liber, lângă o fântână ce-o aveau bunicii în cu...
Citiți mai multe