„Strada Dughenelor Întunecoase”, Patrick Modiano

modiano femlora

„Strada Dughenelor Întunecoase”, Patrick Modiano 📖🇫🇷, Editura Humanitas fiction, Colecția „Raftul Denisei”, nr. pagini 200

A doua carte de Patrick Modiano, citită în decembrie, a fost "Strada Dughenelor Întunecoase". Tot pe Libris am găsit-o, tot la un preț bun, însă nu am luat 30 de exemplare cum am procedat cu "Orizontul", ci doar două, unul pentru mine, iar celalalt pentru giveaway-ul de pe Instagram. 

📖 "Strada Dughenelor Întunecoase" de Patrick Modiano este o carte amuzantă pe alocuri, în genul acela "de-a râsu' plânsu'". M-a distrat teribil felul în care personajul amnezic își însușește identitățile din zbor, pe măsură ce discută cu diverse persoane care îl pot aduce, prin amintirile și reacțiile lor, mai aproape de cine este. Cu toate acestea, cartea nu este lipsită de profunzime în stilul caracteristic autorului.
Mi-a plăcut, de asemenea, cum, plecând de la fiecare ins cu care stabilea un contact în demersul recuperării memoriei, cu câte o cutie plină de fotografii, a concluzionat hilar: "Hotărât lucru, totul se sfârșea în vechi cutii de ciocolată sau de biscuiți. Sau de țigări." 
Subiect: În toamna anului 1965 Constantin von Hutte închide agenția de detectivi particulari pe care o avea, dar decide să păstreze apartamentul-sediu în care erau ghidurile Bottin și anuarele în ale căror pagini erau repertoriate ființe și lumi dispărute, foarte utile muncii de investigator. Fostul său unic angajat amnezic, Guy Roland, cu un nume fals și o stare civilă de împrumut, caută să regăsească o urmă a trecutului pentru a-și descoperi adevărata identitate. În tot acest demers el are permisiunea lui von Hutte de a folosi localul Agenției și documentația Bottin. Pe măsură ce găsește indicii, el crede că este ba un individ, ba altul, iar realitatea pe care o descoperă în final îl șochează. 

CITATE CARE MI-AU PLĂCUT 📖💜

„Cântă cu o încetineală ciudată melodia care părea întinsă la maximum, împotmolită într-o mlaștină din care notele se căzneau să se desprindă.” 
„Muzica asurzitoare tăcuse și se auzi o melodie cântată la saxofon, atât de pură, încât parcă se dilua în aer.” 
„Ciudați oameni. Dintre cei care nu lasă în urma lor decât un fum care se destramă de îndată. Discutam adeseori cu Hutte despre ființele acestea ale căror urme, la un moment dat, se pierd. Într-o bună zi apar brusc din neant și se întorc tot acolo, după ce vor fi sclipit din câteva paiete. Regine ale frumuseții. Băieți chipeși. Fluturi. Cei mai mulți dintre ei, chiar atunci când trăiau, nu aveau mai multă consistență decât un abur care nu se va condensa niciodată.”
„Hutte repeta că, în fond, cu toții suntem oameni de pe plajă și că nisipul - citez cuvintele lui - nu păstrează decât câteva clipe urma pașilor noștri.
„Eu cred că în holurile de intrare ale blocurilor se mai aude încă ecoul pașilor celor care obișnuiau să le străbată și care, între timp, au dispărut. Ceva continuă să vibreze după trecerea lor, unde din ce în ce mai slabe, dar pe care dacă ești atent, le receptezi. În fond, poate că nu fusesem niciodată acest Pedro McEvoy, poate că nu fusesem nimic, dar niște unde mă străbăteau, când îndepărtate, când mai puternice, și toate ecourile astea dispersate care pluteau în aer se cristalizau și eram eu.”
„Sau poate că n-aveam să mai fim decât un abur care se așterne pe geam, un abur îndărătnic pe care nu reușești să-l ștergi cu mâna.” 

PREMII ✍️🏆🥇

- Operă tradusă în peste 40 de limbi
- Premiul Nobel pentru Literatură, 2014. Motivația juriului: „pentru arta rememorării prin care evocă cele mai absconse destine umane și dezvăluie universul vieții sub Ocupație”.
- „Strada Dughenelor Întunecoase” a primit Premiul Goncourt în 1978 și deține recordul de traduceri ale operei Modiano, peste 45 de limbi.
- „Orizontul” a primit Premiul Marguerite Duras în 2011.
- Marele Premiu al Academiei Franceze.
- Premiul Roger Nimier, Premiul Fenelon pentru romanul de debut.
- Premiul librarilor, 1976 - „Villa triste”.
- Premiul Jean Monnet - „Micuța Bijou”.
etc.

PATRICK MODIANO DESPRE „STRADA DUGHENELOR ÎNTUNECOASE” ✍️

„Acolo există pasaje legate de părinții mei și de inși bizari pe care aceștia i-au cunoscut. Este o carte care se referă la Ocupație, dar nu e deloc realistă. Am folosit numele unor oameni reali pe care i-am observat în copilărie, dar cartea e concepută ca un vis. Mereu m-a preocupat amnezia, temă tratată în literatură de Giraudoux sau Anouilh și care m-a impresionat mai ales în filmele noirs americane.” (Patrick Modiano, Liberation, 2013) 

Câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură, Modiano scrie marcat de timpuriu de o tragedie, moartea fratelui său la doar 10 ani. A cunoscut succesul chiar după romanul de debut, „La Place de l`etoile”, (nu știu dacă a fost tradus...), apoi și-a conturat destinul literar cu alte romane, peste 20, volume autobiografice, piese de teatru, eseuri, cărți pentru copii, scenarii, povestiri, texte pentru cântece.

Mihaela Loredana Mușetescu 

Dacă vrei să afli mai multe despre lecturile mele actuale 📚, impresii despre cărți 📄 și ce aș dori să citesc, te aștept pe Instagram @michellelp74 să schimbăm păreri. De asemenea, acolo vei găsi toate concursurile 🎀🎁 pe care le organizez.
Despre „Orizontul” de Patrick Modiano poți citi câteva păreri accesând acest link

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită