Femlora

imagine web Era o vorbă printre amicii mei <de mâine, de luni, vom fi mai buni!> sau <orice dietă începe lunea> și m-am gândit că n-ar fi rău să încep să-mi depăn iar câteva povestiri scurte și pe aici, deși căldura mă apasă și îmi impune parcă și lene, și delăsare, și tihnă. Dar ieri am văzut o scurtă replică dintr-un film, într-un promo fugitiv, care m-a pus pe gânduri într-un fel, anume <cine nu muncește se condamnă singur la moarte>. Coroborând cu experiența mea de viață și muncă, tind să fiu de acord cu acest gând, fiindcă plătită sau nu munca este cea care ne face să funcționăm normal, care, dacă nu e un scop, ne poate oferi ceea ce dorim, ne menține activi, ne aduce cunoștințe în diverse domenii, te împlinește ca om, te face fericit dacă nu atinge extremele, este cea despre care Denis Diderot (scriitor și filosof iluminist francez) spunea că <are, printre alte avantaje, și pe acela de a scurta zilele și de a lungi viața>, deci muncind cu plăcere îți ...

A fost zi liberă, am evadat, doar din urbea noastră însă, fiindcă de căldură tot n-am scăpat. Cum habar n-aveam dacă s-au deschis piscinele de prin împrejurimi (și nici nu am căutat info, ce-i drept), am propus (tot eu) să mergem la Ploiești, acolo se duc mulți la shopping și la restaurante sau fast-food-uri, ce ziceți vreți?... mărturisesc că nu prea a fost total gândită propunerea fiindcă mi-a fost foarte, da foarte, foarte cald și, pentru că m-a luat durerea de cap, a trebuit să oprim și aerul condiționat. Nu știu, ceva în corpul meu s-a modificat de ceva ani încoace, suport greu până spre aproape imposibil extremele de temperatură, căldura excesivă și frigul crunt...  Bun, deci iată-ne intrați în oraș, nu mai setasem GPS-ul fiindcă știam orașul, doar am mai fost, nu ne pierdem noi... ba da, uite că ne-am rătăcit, am luat-o aiurea și pe-acolo-i sens unic, dincoace interzis, oare pe lângă ce era restaurantul ăla, un reper, se poate... am întrebat până la urmă că ne zăpăc...

<Laisee-moi le temps de t aimer Just to see what I ve lost> ...  ❤ ❤ ❤

I feel the light like a sentiment, I enjoy the light like a blessing ...  18 aug. 2014 MLM <3 --  i imag E greu să faci un bine sau să pretinzi că ești bine dacă nu simți și nu te simți ca atare. Cel mai simplu e să faci rău, să provoci suferință, să le aduci sau induci altora stări neplăcute prin cuvinte urâte sau triste, nepăsare, indiferență și... în acest mediu virtual, insulte disimulate sau manifeste. Acum ceva vreme îi spuneam unei amice să încerce să râdă, chiar dacă n-avea chef, cu timpul grimasa se va transforma într-un zâmbet adevărat, apoi va râde sincer, spontan și... chiar astfel s-a întâmplat, acum o văd mereu zâmbind, are pe cineva alături, vizitează multe locuri frumoase și mănâncă bine în locații șarmante... Primești recunoștință, chiar și tacit, dacă ești acolo, în momentul oportun, nu-ți cere un efort prea mare să fii drăguț, și nu malițios, vei fi prețuit, vei avea mereu un loc undeva, în inima sau mintea cuiva... te va binecuvânta, iar tu o vei șt...

imagine web                            În ultimul timp - zece zile, două săptămâni - am simțit nevoia să mă pierd și prin acțiunea altor vieți, nu numai a mea, și ce-i mai indicat pentru asta decât un roman, oricare, sau o suită de povestiri. Așa că m-am pus pe citit, G.G. Marquez și Roberto Bolano, deocamdată, ceva poezii de Pablo Neruda și ceva fragmente  dintr-o carte gen nlp cu sugestii pentru maniera în care ne putem purta cu copiii și răspunsuri posibile la unele reacții și întrebări ale lor. Mă interesează și thriller-urile, dar o dată cu citirea unor comentarii de pe aici, făcute de <some no face person>, eu zic că-mi iau o doză de stimulante suficientă pentru o zi, astfel că acele cărți mai pot aștepta. Știi tu, <too much love will kill you>... :) :)             Orice carte mă interesează, de fapt, pentru că-mi oferă lumea din perspectiva mai multor vi...

imagine web Nu-mi stă mintea la scris când sunt tristă, melancolică sau nostalgică, când sunt dată peste cap și nu-s în apele mele... pe scurt, n-am fost deloc eu însămi zilele astea... de fapt, dacă mă gândesc bine, nu voi scrie aici motivele, spun decât că n-au legătură cu trecutul cu care ar fi trebuit să mă confrunt și prezentul trecutului meu (mă rog, au, dar pe jumătate), ci este relaționat cu viața mea de zi cu zi, cu unele confruntări nedorite, cu diverse motive care stau în calea unei desfășurări firești a lucrurilor, pe foarte scurt cu niște scame care strică hainele de calitate... e atât de tristă realitatea din anumite instituții, e atât de descurajantă, mai ales pentru cel bun, că mă duce cu gândul la proverbul care de atâta uz a ajuns loc comun <mărul putred le strică pe cele bune>... poate nu vei înțelege mare lucru din confesiunea mea de acum, nu-i nimic mi-am ținut un pic de urât în spațiul virtual, m-am descărcat și mi-am făcut confidențe parțial inteligibi...

pictură în ulei de Ovidiu Mușetescu                                       Floare de mac                                       Iubirea ei                                       floare de mac                                       religie de-o zi                                       fluture de foc                                       pasăre-naripată                    ...

                 Mâine colegii mei de facultate se vor revedea... Am hotărât să nu particip, eu nu plec niciunde fără copil și s-o iau prin București pe căldura asta ar rezulta o experiență prea obositoare pentru ea, mai ales că am exemplul celor două ieșiri la concertele din mai de unde toți ne-am întors frânți. Sincer, m-aș fi dus datorită unui amestec de dor de a traversa acel hol punctat cu săli mici de curs, de a zări în treacăt cantina de la parter unde mâncam câteodată, însă de cele mai multe ori mă limitam doar la o cafea, servită în căni mari, ca de ceai, și de ce nu, dacă mai există, să-mi arunc o privire... poate și amfiteatrul, probabil modernizat... colegii, cei care vor veni, probabil vor intra din sală-n sală, pe rând, iar în fiecare se vor întâlni cu profesorul de specialitate...sau poate va fi ușor altfel... apoi, o masă la restaurant cu povești, amintiri comune, viața lor, munca lor, transformările lor de-a lungul vremii, ...

            imagine web             Am avantaje și neajunsuri atunci când îmi scriu gândurile aici... printre ele aș preciza fluența și rapiditatea pentru primele și o lipsă de organizare care duce la ne-acoperirea subiectului pentru ultimele... Dar, precum mereu mai e câte ceva de spus și de adăugat, de spus altfel sau chiar total contrar, astfel îmi justific și eu aceste omiteri involuntare sau voite... Inițial aș fi vrut ca acest spațiu să fie un jurnal, uneori o programare de genul <nlp> personală pentru a-mi crea mie obligație, un <must do>, și abia apoi abordare de teme ce mă privesc doar parțial sau ce nu mă implică defel, unde-s doar spectator ce opinează ori de aproape ori de la alt etaj...  imagine web              Și totuși, am ajuns să scriu despre cei din străinătate, fără să dau suficiente exemple, fără să spun, de pildă, că sunt cupluri gata formate sa...

Câteodată sunt dintre cei priviți cu ostilitate, desueți, aproape inexistenți, cei al căror comentariu este în plus... pentru unii dintre ei, cei foarte tineri, nu mai sunt valabilă, nu sunt in trend... eu nu merg pe stradă sau nu o traversez glisând mobilul, eu nu gonesc, am timp, îmi fac timp și timpul are timp pentru mine... mie îmi place să citesc mai ales pe suport de hârtie, nu-i bai însă, până la urmă poți citi și-n stele, important e să citești... eu sunt dintre cei care asimilează pentru ei înșiși și pentru viața lor și nu doar pentru că trebuie... eu știu să-i dau mâna lui Dumnezeu pentru ca El să mă poată ridica mai ușor... îmi iau viața în mâini și am visuri mari... pot fi printre ultimii aici, dar printre primii într-o altă realitate... pot sau nu avea dreptate, accept opinii, îmi spun durerile pentru ca ele să nu invadeze pământul pe care calc... și... poate suntem mai înrudiți în caracter decât tinzi să vezi la o primă privire... poate îmi place și mie să pun paie pe fo...

frumoase mărturisiri... și adaug: cel care te iubește, te apără chiar de tine însăți!

... spectacolul continuă, viața își urmează cursul firesc, chiar dacă pe moment nu-i găsești noima, timpul îți va arăta mereu legătura între acțiuni, cauza și efectul, ce-ul și de ce-ul...

         De multă vreme mi-am dat seama că, de obicei, ajungi să-l urăști cel mai tare pe cel pe care l-ai iubit cel mai mult în caz că acesta ajunge să te deziluzioneze nesperat, crud, intens. Ieri, discutând cu o prietenă despre legăturile pe care le ai cu oamenii în străinătate, a venit vorba despre prietenii compatrioți și mi-am adus aminte cum, din prietenoși ce-ți par la început, ajung să dorească să te sfâșie tacit sau fățiș... mai bine cauți amiciții printre băștinași decât să te confrunți mai devreme sau mai târziu cu decepții crunte de la cei cu aceleași origini cu a ta... Rememorând câteva influențe mutuale de pe meleaguri mediteraneene, unde eu am stăruit mai des, am simțit același gust amar ca în momentele derulării întâmplărilor și am fost departe de a mă auto-blama ca atunci, ci, din contră am simțit că am avut și am dreptate... niciunde concetățenii nu se devorează mai abitir ca departe de țara de obârșie - fie pentru poziția socială, fie pentru...