Și fiindcă multe din amintirile mele sunt povești minunate stropite cu fericire infantilă, mult râset, voie bună și implicare deplină voi mai completa aici articolele anterioare cu anii timpurii ai copilăriei mele, în care prezența constantă era cea a surorii mele și a bunicilor, în primul rând. Reușeam să ne strângem toți copiii pe la porți și jucam capra, de-a leapșa, lapte gros (de ce gros?, adică bătut?), de-a baba oarba, de-a v-ați ascunselea, <Țară, țară, vrem ostași>, cu coarda, cu elasticul și multe altele, nu le mai sap prin minte. Cel mai frumos ne jucam noi, fetele, cu niște bebeluși minusculi de plastic, fără păr, gen păpușă evi fără plete, cărora le coseam diverse hăinuțe din materialele rămase de la rochiile pe care le comandau mamele noastre la croitor. Și eram destul de pricepute, mai făceam și pantofiori croșetați, coseam pe etamină pături frumos decorate pentru pătuțurile lor... și totul se petrecea în aer liber, lângă o fântână ce-o aveau bunicii în cu...
Aveti cumva si o sfera din sticla la dispozitie? Pentru a citi apriori viitorul...?
RăspundețiȘtergereCuvântul este de prisos în comentariul tău, după cum superflue sunt toate comentariile tale... iar obsevațiile mele de aici sunt generale și de bun simț, un comentariu în ton cu piesa ... dacă te deranjează articolele și selecțiile mele, poți citi altceva, asta în caz că nu ești tipul ăla de om care caută nod în papură, pentru că în loc de sugestii, opinii, percep un oarecare atac ... poți să-ți țin de urât, dacă am timp, dar nu abuza, te rog! Noapte faină!
Ștergerecuvântul apriori
Ștergere