Absentă motivat :)

       
         Mâine colegii mei de facultate se vor revedea... Am hotărât să nu particip, eu nu plec niciunde fără copil și s-o iau prin București pe căldura asta ar rezulta o experiență prea obositoare pentru ea, mai ales că am exemplul celor două ieșiri la concertele din mai de unde toți ne-am întors frânți. Sincer, m-aș fi dus datorită unui amestec de dor de a traversa acel hol punctat cu săli mici de curs, de a zări în treacăt cantina de la parter unde mâncam câteodată, însă de cele mai multe ori mă limitam doar la o cafea, servită în căni mari, ca de ceai, și de ce nu, dacă mai există, să-mi arunc o privire... poate și amfiteatrul, probabil modernizat... colegii, cei care vor veni, probabil vor intra din sală-n sală, pe rând, iar în fiecare se vor întâlni cu profesorul de specialitate...sau poate va fi ușor altfel... apoi, o masă la restaurant cu povești, amintiri comune, viața lor, munca lor, transformările lor de-a lungul vremii, ani care și-au lăsat sau nu amprente vizibile sau mai puțin vădite, un pahar, o prăjitură, un strigăt ușor către copilul care s-a urcat cu picioarele pe scaun, o lacrimă de emoție, dans, un sărut sau două pe obraz cu promisiunea revederii... revederile sunt cea mai grăitoare pildă (sau demonstrație) pentru mine că timpul trece ireparabil... pot chiar să arăt ca la 20 de ani (prin absurd)!... iluziile, visurile, percepțiile de atunci nu le voi mai avea nicicând... nici eu, nici cei cu care m-aș întâlni... și e mai bine ca anumite lucruri să rămână în atunci - zâmbetele lor, tenacitatea lor, prietenia lor, spiritul colegial (cel puțin asta gândesc la momentul actual, peste 10 ani nu știu...). Un gând bun pentru ei toți, cu mult drag și dor... Să ne ajute bunul Dumnezeu!
 Vivat academia, 
Vivat professores, 
Vivat membrum quodlibet, 
Vivant membra quaelibet, 
Sempre sin in flore!

imagine web