Gadget-ul zilei!

Germanos.ro

marți, 28 martie 2017

AIA Proiect - caut excelența și eficiența în arhitectură


 Proiectul
           
           Îmi stă gândul de ceva vreme să mă mut la casă, la casa mea, o casă în reprezentarea mea. Nu vreau să vând apartamentul, "casa părintească nu se vinde", ci să am o alternativă pentru timpul frumos. Vreau o casă cu grădină, alee și foișor. Terenul de 1000 mp îl am deja, e la vreo 20 de km de oraș, loc bun pentru amplasarea construcției, vecinii par de treabă, pădure nu-i în zonă să-mi fie teamă...
           De când gândul acesta mi-a încolțit în minte am făcut un plan și ne-am mobilizat cu toții să strângem bani. Am pus deoparte din banii noștri, din bonus-urile de la părinți sau cei obținuți din vânzarea altor bunuri, ce mai, am făcut economii zdravene, dar ăsta-i prețul pe care-l dai pentru o dorință puternică, e mare, dar și satisfacția e imensă... 
           Internetul m-a ajutat să mă edific în ceea ce privește fazele de proiectare și construire a unei case. Am tastat simplu pe Google  "proiecte case" și din vasta piață de arhitectură și proiectare, mi-a atras atenția AIA Proiect, datorită numelui. "Unde-ți faci proiect de casă?","La AIA!" ,"Care aia?" ,"Nu e o persoană, e o firmă de proiectare care, ținând cont de ideile tale, îți gândește casa, vine cu sugestii, transformă cerințele tehnice astfel încât să se potrivească cadrului legal și contextului local." Am fost curioasă și am citit mai mult și, pe măsură ce mă documentam, am dedus că au experiență. Știam că am nevoie de multe hârtii, avize, certificate, planuri, aprobări, de aceea m-am lăsat pe mâna lor. După am sunat la firmă, am avut o întâlnire și o discuție despre ideile și așteptările mele, mi s-au arătat case tip, mi s-a spus că pot opta pentru o casă personalizată, cât de simplă sau de complexă o vreau.  
              Colaborarea a început imediat după acea discuție inițială, la final urmând să primesc proiectul complet care include arhitectura, structura, instalațiile, precum și recomandările în vederea obținerii autorizației și construirii.
              Le-am specificat că pe teren aveam o anexă gospodărească. În acest caz, specialistul AIA Proiect mi-a spus că trebuie să obțin nu numai un certificat de urbanism, ci două, unul pentru desființare construcție (anexa existentă) și al doilea pentru construire locuință, anexă (foișorul) și împrejmuire proprietate. În plus, am mai avut nevoie de plan de încadrare în zonă, plan de situație (cadastru), titlu de proprietate, contract de vânzare-cumpărare a terenului, copii după cartea de identitate și taxele aferente. Am găsit totul contra unei sume avantajoase la AIA Proiect.
            
Casa noastră - parterul
    
            După ce am obținut actele necesare, mi-am luat mapa cu schițe și propuneri și, cu încredere și hotărâre, am trecut la detalierea desenelor și clarificarea ideilor mele, expunându-le punctual. Echipa care s-a ocupat de realizarea proiectului  a prezentat soluții moderne, pe principiul "less is more", care au conferit locuinței mele spațiu și lumină. Sincer mă gândeam să compartimentez casa P+M altfel, dar după ce am văzut un alt punct de vedere și felul în care au regândit schițele, proiectul prezentat de specialiștii AIA Proiect a rămas singura opțiune, cea ideală. Mi-au arătat unde vor fi introduși stâlpii de rezistență, planul living-ului, al bucătăriei, cel al dormitorului, al băii, al holului. Living-ul va fi compus din două încăperi separate prin ușă de tip japonez, una cu destinație de cameră de zi propriu-zisă, cealaltă menită unei biblioteci de înălțimea peretelui, cu spațiu pentru un birou și două fotolii.


Urma să am și o terasă acoperită și o cămară pentru alimente. S-a luat în calcul și modul de iluminare artificială în funcție de amplasarea ferestrelor.

               Proiectarea plinurilor și a golurilor în pereți a fost de așa natură încât să permită utilizarea eficientă a spațiului, fără să se neglijeze felul în care-mi voi amplasa mobilierul, obiectele de uz casnic ( în bucătărie au prevăzut două nișe) sau cele  sanitare (cadă, chiuvetă etc. pentru baie).
            Planul parter se leagă de cel al mansardei printr-o casă a scării. Scările au balustradă pentru siguranță, cu un aspect frumos, modern, iluminat și natural printr-o fereastră. Sub scări am dorit amenajarea unui birou, prevăzând și o sursă de lumină. 




Mansarda

            Mansarda este compusă din două dormitoare, un dressing, o baie, un hol, o casă a scării și două balconașe. Având în vedere că este mansardă, nu etaj, compartimentarea trebuie făcută foarte atent, ținându-se cont de faptul că peretele delimitator este de 1,20 m, iar unghiul de înclinare al învelitorii este de 35 de grade. Proiectarea balconașelor a presupus ca la următorul plan, cel al învelitorii, să fie necesară amplasarea unei lucarne retrase pe partea estică (spre soare) pentru unul dintre balconașe, ceea ce mie mi s-a părut și șic, și estetic, și util. Am solicitat și câteva idei de mobilier și am rămas plăcut surprinsă de unele sugestii, luând decizia ca, atunci când va veni vremea, să țin cont de ele. 
              După toate aceste proiecte pe hârtie, am primit o viziune 3D a casei, pe care am privit-o cu plăcere și uimire. Am rămas mai mult decât încântată de imaginile de perspectivă a construcției, pe care am găsit-o echilibrată și armonioasă. Am constatat că ideile mele nu au fost neglijate, iar modificările și completările lor au fost executate cu profesionalism. 
             
Foișorul 

           Cât despre foișor, aparent totul era simplu. Însă indecizia mea asupra formei și a materialelor pentru realizarea acestui spațiu de relaxare în natură a venit din varietatea ofertei. M-am hotărât cu greu asupra tipului hexagonal, din lemn masiv, acoperit cu țiglă metalică granulată Roca Rustica, de culoare verde, cu mobilier format din băncuțe tot de lemn, dispuse circular, și o masă pe mijloc.
           Deloc de neglijat a fost și împrejmuirea proprietății, care a presupus proiectarea gardului de la stradă, cu porți înalte, dar și a gardului lateral (pe toate laturile), urmate de alegerea materialelor. 
             
Despre vise și împlinirea lor

              Pentru definitivarea proiectelor (desființare, construire), pe lângă planuri, biroul de proiectare AIA Proiect a întocmit și documentația necesară obținerii tuturor autorizațiilor (devize, memorii și alte documente). Cum aveam un certificat de urbanism pentru construire și un altul pentru desființare, s-a ținut cont de cerințele ambelor documente. Îmi erau necesare avize pentru instalația electrică și aviz de la Protecția Mediului. Aș avea nevoie și de servicii auxiliare, certificat energetic etc.
Acum, după ce am obținut toate autorizațiile, pot demara lucrările, pe parcursul cărora voi avea asistență atât din partea inginerului de construcții, cât și a arhitectului (șef de proiect). 

            Visul nostru s-a conturat și în curând va fi viu. Suntem la începutul acestui drum, dar cu răbdare, dăruire, inteligență, perseverență, călăuziți de credință, îndrumați cu bunăvoință și viziune clară de echipa aleasă să dea valoare lucrurilor și ideilor noastre, vom transforma cu optimism toate problemele în ocazii oportune, eșecul în succes, greutățile în biruințe.
Atunci, cu bucurie și nedisimulată mândrie, te vom invita să faci parte din oamenii  ce ne calcă pragul, spunându-ți cu mult drag: "Poftiți pe la noi!"

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2017.
Surse foto: www.aia-proiect.ro

sâmbătă, 25 martie 2017

Împreună mereu, ștrumpfește, k ștrumpfii!


           

              Într-o zi cu soare și multă culoare, decid să ies din zona mea de lenevit și albastră contemplare și s-o ștrumpfesc cu familia în pădure la răcoare. Ideea a fost primită cu încântare de ceilalți doi ștrumpfișori din dotare care au început să strige-n gura mare. Ce mai tura-vura, în strigătele lor de "ura" (dar fără să-ntreacă măsura) am inițiat aventura! După ce și-a admirat rochița, Baby Ștrumpfița, l-a chemat ștrumpfos pe Puppy să îl pună-n lesa albastră, ca să nu se rătăcească. Ștrumpful Painter și-a scos tacticos halatul albastru ultra-jegos, a lăsat lucrul degrabă și s-a pus din nou pe treabă, însă acum să mă ajute la pachete de mâncare, fericit, nevoie mare, că e rost de sărbătoare. 
             Am pornit grăbit, cu toții-ndată, spre pădurea fermecată, atinși parcă de magie, spuneam versuri, poezie, cântece și voie bună, ne era bine-mpreună. Am ajuns într-o pădure, mărginită de un râu și ne-am prins toți trei în horă, bucuriei dându-i frâu. Puppy latr-acum ștrumpfos, pe el de ce-l las deoparte, să-i arunc măcar un os pentru a avea și el bucuria lui aparte. Gata și cu zbânțuiala, să trecem la treabă-acum, uite ce crește acolo, sunt ciuperci pe lângă drum, hai luați-le degrabă, hai luați-le acum! Și în coșuri de nuiele am strâns trufele ștrumpfești, uui, ce mai delicatese pentru delicioase mese...! Și tot râzând hihi, haha, și cu capu-n nori cum sunt, n-am băgat la timp de seamă că m-am depărtat de grup. M-am întors în jur cu teamă, caut jos și caut sus, ștrumpfii mei, iubiții mei, acum ia-i de unde nu-s! Alerg disperată pe cărarea lată, în sfârșit îi văd, ei erau pe iarbă, la picnic se-ndoapă, nu erau departe, doar că eu acum, de sperietură, nu mai vreau să iau mai nimic în gură. Mă alintă și mă mângâie, câinele dă să se gudure, stați un pic oare ce fu, ați auzit urletu'? Pictore, ce crezi că e? Stai Ștrumpfițo, nu te panica, e doar un lup, că suntem în pădure, nu-ți face griji e la vânat de... smure. Am scos un icnet scurt, că atât a mai ieșit după ce am înlemnit, Baby a făcut în smempers, Puppy era deja în mașină, ne-am întors acasă-n trombă, nu-mi mai trebuie-aventură, vreau să fiu o gospodină! Dar să vezi că nici de asta nu m-am mai învrednicit, ciuperca nu era trufă, ci era albastră, frate, ca orice fruct otrăvit. Pictoru' trece pe-acolo exclamând dezamăgit:
"Ai, ai, ai, să fiu ștrumpfit! La asta nu m-am gândit!"
                                                                         SFÂRȘITUL EPISODULUI



Cu noi te mai întâlnești, de vii la cinema să ne privești!

 Filmul cu noile aventuri ale simpaticelor creaturi albastre, "Ștrumpfii: Satul Pierdut", în care îi puteți revedea pe Ștrumpfița, Istețul, Voinicul și pe toți prietenii voștri îndrăgiți, se va lansa în România în data de 31 martie 2017 în format 3D


Ștrumpfesc grăiesc, dar, nu te păcălesc!☺

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2017
Surse foto, video: www.intercomfilm.ro

vineri, 24 martie 2017

Visează progres și obține credit cu AVBS!




           Unchiul meu și-a îndeplinit visul de o viață, eu încă nu. Îți voi spune povestea lui, care poate fi și a mea sau a ta, într-o bună zi. Pentru a obține ceea ce dorești ai nevoie doar de un vis și de dorința puternică de a-l obține, de a-l îndeplini. Restul stă în detalii, oameni deștepți care să te sfătuiască și răbdarea de a aștepta rezultatele. Așadar, iată povestea!
           Unchiul Ionel cultivă pământul de când îl știu. Eram mică și mergeam vara pe la el să luăm porumb de fiert, pepeni, grâu pentru făină, struguri și multe alte roade din recolta îmbelșugată și delicioasă. La câțiva ani după revoluția din 1989, el a mai cumpărat 50 de hectare, ajungând la 70 ha, pe care a cultivat cu precădere pepeni fiindcă aceștia se cereau mai mult și, pe atunci, se vindeau pe preț bun, nu ca acum, pe aproape nimic. A avut la început o întreprindere familială, apoi un SRL în care a angajat rude și persoane din comună, iar, după ce s-a extins, acum trei ani, afacerea lui a ajuns o companie tip IMM. Surpriza mea a fost că, la un moment dat, și-a schimbat total profilul. A început să cultive levănțică pentru industria cosmetică și farmaceutică, reușind să încheie un contract cu o firmă interesată în preluarea recoltei. 
           Mai întâi a testat o suprafață de un hectar pentru a vedea dacă aceasta este rodnică pentru o astfel de cultură. Terenul a trecut testul, deci urma pregătirea lui pentru cultivarea propriu zisă, care are loc primăvara sau toamna. Această pregătire a solului pentru plantarea butașilor implică proceduri specifice, cum ar fi arat, discuit, frezat, bilonare. Toate aceste lucrări necesită costuri suplimentare, costuri mari. Nu mai spun de montarea unui sistem de irigații performant, care să furnizeze o cantitate bine dozată de apă astfel încât lavanda să nu putrezească la rădăcină. Angajarea mai multor muncitori și specialiști face, de asemenea, gaură-n buget, dacă acesta este limitat. Butașii înșiși costă. Totul costă. Dar a visa nu...!




           Unchiul meu a tras linie și a concluzionat că se impune un credit degrabă, numai că nu știa unde să apeleze pentru a găsi o soluție de creditare cu cât mai multe avantaje. Și ca să nu-și prindă urechile citind ofertele băncilor, pe care el le găsea asemănătoare, a cerut ajutorul unui broker AVBS. Cel care urma să intermedieze creditul, broker-ul desemnat de către AVBS Credit, a avut răbdarea să-l familiarizeze cu diverși termeni bancari și i-a prezentat particularitățile fiecărui tip de credit pentru întreprinderile mici și mijlocii. Soluțiile de dezvoltare pe termen scurt, mediu sau lung, utile IMM-urilor, sunt următoarele: overdraft și linia de credit, creditul pentru capitalul de lucru și creditul pentru investiții.
           În cazul overdraft-ului și al liniei de credit sumele obținute pot ajunge până la 25.000 de euro fără garanție, respectiv la 150.000 de euro cu garanție. Perioada de rambursare a împrumutului este de 12 luni, cu posibilitate de reînnoire. Overdraft-ul este un împrumut care se obține ușor, pentru care nu se cer documente justificative, pe care-l poți utiliza pentru finanțarea activității curente a afacerii.
           O altă alternativă de finanțare pe care o are un antreprenor este creditul pentru capitalul de lucru prin intermediul căruia se poate accesa o sumă de până la 150.000 de euro, cu garanții imobiliare, pe o perioadă de maximum doi ani.
           Unchiul a optat însă pentru creditul pentru investiții datorită unei mari perioade de rambursare -maximum 7 ani - și pentru că l-a considerat un instrument financiar "prietenos" cu nevoile sale. El a luat cu împrumut 150.000 de euro, bani pe care i-a putut obține prezentând o garanție imobiliară. Cu banii aceștia a putut face investiții în personal, clădiri, materie primă - butași,folie etc. -, sistem de irigații, punerea la punct și tratarea solului, utilaje - mașini de plantat, utilaj special de recoltare, tractoare, spațiu de depozitat pentru uscarea plantei. 
            O parte din teren o păstrează pentru levănțica bio pentru care are certificat și contract de livrare cu o firmă din industria farmaceutică. O altă parte din plante sunt stropite superficial cu ierbicid pentru a împiedica creșterea buruienilor și sunt vândute în stare proaspătă sau uscată către diverse companii de prestări servicii. Și-a păstrat teren și pentru grâu și porumb pentru familie și rude, plus o părticică pentru pepenii răcoritori, cu aroma copilăriei noastre, ce ne fac mereu vara zemoasă și dulce.
           Pot spune că admir inițiativa unchiului meu. Dacă aș fi dispus de acele terenuri, aceasta este afacerea care m-ar fi tentat și pe mine, mai ales pentru că ador parfumul de levănțică, uleiul de masaj, pernuțele cu flori pentru șifonier, cremele și tot ce se poate obține din "aurul mov". Poate voi înființa chiar eu o companie de parfumuri cu materia primă de pe plantațiile lui. Cine știe, poate cândva mi se va împlini dorința, la visuri nu se renunță.




Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2017
Surse foto: www.avbs.ro

marți, 21 martie 2017

"Constantina și Mamaia" - legendă

Voi reproduce textual în rândurile următoare legenda plajei Mamaia așa cum a fost culeasă și publicată în "Poveștile Mării Negre" de Cristian Cealera.


Constantina și Mamaia

"O versiune extrem de interesantă a legendei plajei Mamaia ne întoarce în timp câteva sute de ani, pe vremea când Dobrogea era încă sub stăpânire otomană. Povestea spune că, într-un sat dintre Dunăre și Mare, trăia o moldoveancă frumoasă și aprigă, văduva unui viteaz dobrogean, ce căzuse cu ani buni în urmă, într-o revoltă împotriva stăpânirii turcești. Femeia locuia împreună cu fiica sa, Constantina, la fel de plăcută la înfățișare ca și a sa mamă. Pentru că și moldoveanca (căreia fata îi spunea Mamaia), luptase cu arma în mână împotriva Înaltei Porți, pașa din Silistra, hotărî să o ia roabă și o aduse în cetatea de la Dunăre, în care el stăpânea. Pașa doar auzise de vitează, dar de văzut, o văzu abia acum și pe dată se îndrăgosti de ea. Dar pentru că la Silistra erau atunci tulburări mari, ofițerul hotărî să o trimită pe Mamaia să stea mai departe de primejdii și îi făcu o casă mare și frumoasă într-un loc pe malul Mării, unde astăzi se află stațiunea Mamaia. Dar să ținem seama că pe atunci nu era plaja așa cum o știm acum, ci iarba și pomii se pierdeau direct în apă, iar nisip era puțin, doar o fâșie îngustă. Pe atunci, în aceste locuri se ridica un sat bogat, în care locuiau deopotrivă și români și musulmani. Cu toții o respectau pe Mamaia și o țineau tare dragă și pe fiica ei, dar amândouă erau mereu triste și nu se prea amestecau cu restul satului. Într-o zi, când la Silistra nu mai erau tulburări, pașa își aduse aminte de frumoasa moldoveancă și trimise o barcă mare cu oșteni să o aducă pe româncă, numai pe ea, înapoi în orașul său. Soldații o găsiră singură pe Mamaia, o luară cu forța în barcă și părăsiră țărmul. Femeia începu să strige după ajutor și atunci o auzi și Constantina sa. Fata intră în mare, încercând să ajungă la mama sa, dar apa era tare adâncă. Înțelegând că fiica sa se va îneca, fără doar și poate, Mamaia începu să se roage la Dumnezeu să îi salveze copilul. Deodată, se și petrecu minunea: sub picioarele fetei începu să se tot ridice o punte largă de nisip, ce o scotea din apă și o îndepărta de primejdie. Dar fata tot alerga după barcă, astfel că fâșia de nisip se mărea și se tot mărea... Dar Dumnezeu mai făcuse o minune: Turcii au văzut că Mamaia dispăruse din barcă. Nu se aruncase în apele Mării, ci ea fusese transformată în acea punte de nisip ce îi salvase viața Constantinei. Otomanii au plecat înapoi cu mâna goală, iar Constantina a crescut, s-a măritat cu un român vrednic și au trăit fericiți în acele locuri, aproape de plaja Mamaiei. Așa ne spune legenda că s-a transformat această plajă frumoasă și largă a litoralului nostru, apreciată nu doar de către români, ci chiar de o lume întreagă."



Puteți citi și aici un articol recent legat de Mamaia.
Foto: arhiva personală

Vântul ce-mi răsfoiește gândurile...




8 iunie 2016 


Ne-am trezit în zori, la ora aurorei, ador asta în zilele de vară... Uneori nici nu dorm până la 4 și ceva- 5 dimineața expres pentru a prinde acest cer roșu-portocaliu... De-abia aștept să ajungem!... Însă nu gonim pe autostradă, e timp să oprim și pentru o gustare, o cafea... Copilul doarme în spate, ca de fiecare dată când plecăm la drum prea devreme, iar noi sporovăim vrute și nevrute, mai ascultăm muzica de la radio, mai ne întrebăm oare cum va fi anul acesta la... Mamaia...


8 iunie 2016 (după-amiază)



Iată-ne ajunși în sfârșit la Marea Neagră, de care, cu toate că venim an de an, mereu ni se face dor ... 
De data asta, am găsit o ofertă bună la Hotel Aurora din Mamaia, hotelul albastru de lângă Aqua Magic... Am parcat în spate, am urcat bagajele în cameră cu un lift silențios high tech, camera 88, primitoare, culori calde, modernă, liniștită, încăpătoare, nu ne ciocnim unii de alții, cazarea la acest hotel chiar merită banii... Acum suntem pe plajă, în mare intrăm cu rândul, o dată eu cu Anita, apoi Ovi cu Anita... Concluzia? Anita stă numai în apă, minus o secundă- două când vine pe mal... ☺
Nu stăm mai mult de două ore în primele zile, de-aia am și rezervat 14 - să ne prăjim bine, să luăm tot soarele... Eu spun simplu că "mă umplu de lumină"  și privesc la marea întindere de apă care mă relaxează...
Mai stăm o jumătate de oră, gata, ajunge pentru prima zi! Gata cu lenevitul, mai lipsește să torc! Scriu mâine, mă strigă Anita să joc volei cu ea ✌ !






9 iunie 2016, camera 88, Hotel Aurora Mamaia (seara)



Am descoperit și am profitat și de  piscina hotelului,  cu bazine ultramoderne care au filtre performante ce mențin apă curată și caldă, n-am stat decât pentru cafeaua de după micul dejun (bufet suedez cu ce vrei și ce poftești, inclus în oferta hotelului!), Anita a mai tras de timp, "hai că vreau o poză!" sau "uite cum fac pluta!"... Până la urmă, am ajuns și la mare, hotărâtă să-i simt briza, să mă simt copleșită de mirosul ei inconfundabil de sare, scoici, alge, multe alge (de aceea i se spune și Marea Neagră, densitatea lor o colorează astfel)... E o mare de care mă tem oarecum fiindcă la anumite adâncimi n-a fost explorată până acum, cine știe ce secrete ascunde... (când am timp, aș vrea să recitesc cele două volume de legende despre Marea Neagră, culese de Cristian Cealera)... 
Diseară și-n fiecare seară vom cina la un bun restaurant din Mamaia, cel al hotelului unde stăm ❤, am aruncat o privire, am văzut are un aer elegant, vom cina "a la carte", cu muzică ambientală, după care vom savura ceva răcoritor pe terasă...
Uff! Iar mă strigă fata asta, vrea telefonul s-o sune pe Ali... Scriu mai târziu!







12 iunie 2016 (în cameră)


Cam multicel fără însemnări în jurnal... Dar am preferat să las un pic tehnologia (deși este wi-fi la hotel), n-am mai intrat nici pe rețelele de socializare, nici pe blog, am trăit intens și m-am delectat cu tot ce se putea pe aici... Am mers pe jos mult, pe faleză, urmând traseul magazinelor de la un capăt la altul, oprindu-mă cam des să cumpăr sau să admir câte ceva, spre disperarea alor mei, care-s pofticioși și vor și clătite, și înghețată, și prăjituri, și kurtos, și covrig cu ciocolată, și baclava, și... mai știu eu ce! ... Dacă nu propun să le iau eu șlapi, tricouri și câte cele, ei nu se agită să ceară! Scriu în altă zi, că tot vorbind despre mâncare mi s-a făcut foame... Cobor la barul piscinei să-mi iau o înghețată. Ai mei deja dorm, i-am cărat per pedes peste tot, sunt frânți!


12 iunie 2016 (jos, la bar)


Am discutat puțin cu recepționera, o tipă caldă, super-amabilă, pe care am întrebat-o unde-i locul de joacă pentru copii... De mâine, o trimit pe Anita la socializare cu pruncii de vârsta ei, am vrea câteva momente pentru noi... ❤
Am luat un pliant cu atracții turistice, am savurat o uriașă cupă de înghețată, am privit o vreme stelele, am ascultat muzică... Noapte lină!


17 iunie 2016


Ce repede zboară timpul când ești fericit! Mai avem de stat câteva zile, dar măcar am fost în câteva locuri noi pentru noi ☺, cum ar fi Acvariul de lângă Cazino unde am văzut piranha, dar și în cele de care ne era dor Aqua Magic și Luna Park... Am făcut rond și prin Constanța, la muzee... Sau la "Casa cu lei", cea cu povești de dragoste clandestine, care?, ale cui?... ( să caut acasă ceva despre asta!). Voiam și pe insulă, dar se defectase vaporașul, iar în barcă (minibarjă) nu mă urc! Poate sejurul următor, vreau aperitiv cu icre de diverse sortimente, borș de pește, saramură de pește și pateuri tătărești cu pește. Dar mai e până plecăm, cine știe, se repară vaporașul... 
Gata și plaja azi, suntem ciocolatii, mergem la hotel, un duș, masă și mai vedem... îmi plac surprizele! ❤


22 iunie 2016, către Târgoviște


Ne-am luat la revedere de la mare, de la plajă, de la noii prieteni... Poate ne reîntoarcem și în septembrie, ce plăcut ar fi! Până atunci, rămân amintiri frumoase, doruri tăcute pe care le îmbracă  Anita în întrebări: "Mama, mai știi când..?", "Îți mai aduci aminte, mama...?". Sunt zile când zbuciumul interior te lasă fără apărare în fața tuturor și vântul bate tare, răscolindu-ți gândurile... Dar, atunci când lumea îți pare prea mare pentru a o străbate, să ai întotdeauna în minte propriul tău drum pe care cândva ai mers cu plăcere... Și vei zâmbi!



Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2017.
Surse foto: www.hotelaurora.ro


sâmbătă, 18 martie 2017

Swiss Solutions și precizia cuvântului


                                                               

Din când în când mai scriu și epistole pe care le trimit pe cale tradițională, adică prin poștă. Iată o scrisoare către un prieten și colaborator care mi-a cerut sfatul.

Domnule doctor Andrei Ionescu,

              Conducerea băncii a venit cu o provocare pentru departamentul de marketing unde am lucrat o perioadă: să concepem un plan pentru transformarea instituției într-un brand puternic, de importanță mondială, care să exceleze în cadrul sectorului de servicii financiare, să-și câștige un loc superior între mărcile consacrate, să-și consolideze poziția și să-și continue dezvoltarea ascendentă. Înainte de a începe să ne ocupăm de proiect și să contactăm o agenție de publicitate care să ne construiască noua imagine ce viza axarea și concentrarea activității instituției asupra necesităților clientului, aveam de rezolvat câteva probleme destul de serioase - clonarea cardurilor, furtul de identitate și accesul hoților la contul clienților prin internet. Pentru aceste probleme am beneficiat de asistența unei echipe de profil din Germania, care ne-a furnizat know-how-ul. Din nefericire pentru noi, toate documentele, tutorialele și informațiile erau în limba germană. În plus, situația cerea intervenție de urgență, mai ales că mulți clienți reclamau pierderea unor sume importante de bani, tranzacții pe care nu le efectuau ei sau chiar conturi pe minus, cu mult sub zero, ce-i înglodau pe aceștia în datorii substanțiale. 
            S-a impus contactarea Agenției de traduceri Swiss Solutions cu care mai colaborasem în trecut pentru traduceri specializate în domeniul bancar. Doream o livrare eșalonată a materialului tradus pentru a instrui în timp real personalul IT care se ocupa de stoparea hackerilor sau a crackerilor. Pentru aceasta aveam nevoie de un modus operandi al infractorilor pentru ca, folosind tehnici de inginerie inversă, să preluăm din nou controlul asupra sistemelor informatice și să asigurăm o securitate totală a tuturor informațiilor. 
              Am intrat neîntârziat pe site-ul lor, am introdus documentele și am solicitat o estimare de preț pentru traducerile de care aveam nevoie. 

După 15 minute am avut răspunsul așteptat, iar suma a fost aprobată de directorul băncii. A urmat o întâlnire cu managerul care urma să se ocupe de proiect, în cadrul căreia am pus la punct detalii legate de documentele prioritare și de termenele de livrare. Ni s-a spus că echipa va fi formată din vorbitori nativi de limbă germană și că este necesar să ne punem de acord asupra unui glosar de termeni din domeniul bancar pentru evitarea posibilelor inconsecvențe lingvistice. Pe măsură ce primeam materialul tradus, specialiștii noștri în tehnologia informației treceau la acțiune, remediind problemele rând pe rând și permițându-ne să ne ocupăm de ceea ce vă menționam la început, mai ales de soluțiile pentru extinderea zonei de influență a băncii și atragerea unui public-țintă format din consumatori exclusivi și clienți permanenți. 
             Pe tot parcursul colaborării cu Swiss Solutions am primit lămuriri, feedback, explicații suplimentare ori de câte ori am solicitat acest lucru. Aveți, prin echipa lor de traducători specializați, garanția unei traduceri corecte a documentelor care vă interesează și nu trebuie să vă faceți griji inutile cu privire la acuratețea lor.




             Știu că sunteți un medic cu lecturi la zi, aveți nevoie să înțelegeți prospecte și informații noi care nu vă parvin în limba română de cele mai multe ori, așadar apelați la ei cu încredere, vă vor desluși, cu profesionalism, cuvinte scrise în 80 de limbi străine! În plus, vă vor putea clarifica, la solicitarea dumneavoastră, și la ce servesc toate butoanele și funcțiile multiplelor gadget-uri din interiorul mașinii pe care ați cumpărat-o recent... Și care-i super, a propos, s-o stăpâniți sănătos! ☺

Cu respect și prietenie, 
Mihaela Mușetescu, trainer în comunicare
18 martie 2017, Târgoviște



Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2017
Surse foto: www.swiss-solutions.ro

vineri, 17 martie 2017

Impresiile agentului 4-24h


      Dintr-o firmă cu mulți ani experiență în domeniu nu pot lipsi eu, cel care vede tot, aude perfect și are soluția pentru orice. Bănuiesc că șeful meu m-a identificat cu un teanc de dosare, de aceea îmi spune cifrat "Certificat energetic", iar când e în toane bune mă alintă "Cenergety" ☺. Lucrez și prospectez în mare taină, iar misiunea mea secretă este să observ imobilele care au nevoie de certificat energetic, audit energetic și termoviziune, aceasta din urmă presupunând vizualizarea variațiilor și diferențelor de temperatură. Datoria mea principală este să vin cu propuneri funcționale și la cost redus pentru fiecare "cuib", astfel încât să fie asigurate condițiile optime pentru traiul și confortul lor, ca familie sau ca instituție. Am o experiență în domeniul energetic de 18 ani, sunt doctor-inginer, iar echipa Enermed Impex SRL este formată din auditori energetici gradul I, este atestată de către MDRA și are la activ câteva mii de certificate de performanță energetică elaborate la costul cel mai scăzut de pe piață. Argumentul nostru în fața clientului: "Vă invităm să studiați oferta noastră și, dacă găsiți mai ieftin în altă parte, vă oferim o reducere suplimentară!" 
       În delegațiile mele sub acoperire prin țară am identificat, cu ochiul meu expert, la fiecare hotel la care înnoptam, nereguli la capitolul pierderi de căldură, chiar și igrasie uneori, fapt ce conducea la o performanță energetică slabă - D,F sau G (pe o scară de la A la G, unde A este cel mai scăzut consum de energie, iar G înseamnă lipsa unei performanțe energetice). Mă deplasam în misiuni în București și județul Ilfov, în Pitești, Ploiești, Brașov, Giurgiu, Cluj-Napoca, Timișoara, Tulcea sau Constanța, alături de colegii mei care efectuau audit-ul energetic pentru clienții care ne contactau telefonic sau online. Exploatând timpul la maximum, discutam cu proprietarii de hoteluri, pe care căutam să-i lămuresc de ce este important un audit energetic și ce presupune acesta. Pe scurt, le explicam că va fi nevoie de o expertiză tehnică structurală a clădirii, precum și de proiectarea, executarea și recepția lucrărilor de intervenție pentru întocmirea unui certificat energetic obligatoriu conform Legii 372/2005 și a Legii 159/2013. Bineînțeles că nu mă deconspiram față de ei, ci doar le sugeram discret firma Enermed Impex SRL, care n-are rival pe piață care să concureze cu prețul mic al certificatului energetic eliberat de ei.
Mai era și argumentul legal, amenzile între 1250 și 2500 de lei pe care le-ar fi primit dacă n-ar fi afișat la vedere certificatul, nu mai zic de cazul în care nu l-ar fi avut deloc. "Iei amendă într-o lună, apoi în alta, dar tot trebuie să-l ai, așa că mai bine investești acești bani într-un audit energetic în urma căruia vei afla ce îmbunătățiri necesită clădirea. După ce termini cu reparațiile, conform schemei de îmbunătățire energetică, ți se va elibera un certificat pe care tu îl vei afișa într-un loc vizibil etc. etc.." 
       Raționamentul explicațiilor mele funcționa negreșit, iar clienții treceau la acțiune solicitând date și informații suplimentare despre firma pe care eu le-o recomandam. Toți au fost mulțumiți de munca echipei noastre, de timpul scurt de eliberare a certificatului energetic (de la 4 la 24 de ore), ceea ce l-a determinat pe șefu' să-și schimbe dispoziția, afișând un zâmbet larg când băga capul pe ușă aproape lunar înainte de salariu, anunțându-mă zgomotos: "Cenergety, iar ai o primă!"

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2017.
Surse foto: www.certificat-rapid.ro

marți, 14 martie 2017

O afacere ca ramurile unui copac



               Sunt un om de afaceri de succes pentru că am ales să nu merg pe dibuite, să nu fac încercări, să nu mă hazardez și să nu risc să-mi pierd banii într-o afacere ce are ca potențiali clienți oameni în continuă căutare, dornici de schimbare și de experimentare. Pur și simplu am decis în acele vremuri că nu doresc un start-up, implementând pe o piață nehotărâtă, fără valori definitivate și cu intense tendințe de uniformizare, ideile mele de afaceri - originale, dar neverificate în ceea ce privește fiabilitatea.  Pe scurt, n-am avut atunci acel curaj nebunesc de a mă lansa, de a-mi lua avânt, creându-mi o marcă proprie înregistrată, ci am preferat să merg pe căi bătătorite. Să schimb modul de a gândi și de a lua decizii al oamenilor, care era unul instinctual, am decis că-i foarte greu spre imposibil, don quijotesc de irealizabil. 
              Trebuia să am un concept funcțional, adaptabil la cerințele consumatorilor autohtoni. Așa că, am hotărât să mă lansez, cu puținul capital pe care-l aveam, într-o afacere în franciză simplă, Imprinto , gândindu-mă că este o rețetă de business testată și care și-a dovedit deja rezultatul favorabil. Era o oportunitate, un model de succes probat pe o perioadă suficientă. M-am gândit la ștampile personalizate pentru că ele le sunt utile atât adulților, cât și celor mici. Am pus la dispoziția clienților până acum o gamă variată de ștampile: de birou, de buzunar, tip pix, antibacteriene, ecologice, timbru sec, profesionale, datiere, numărătoare, inseriatoare. Ne-am gândit și la cei mici și am lansat miniștampile cu emoticons, inimioare, animăluțe, steluțe, floricele, fie atașate la carioci sau pixuri, fie aparte, fixate pe plastic sau pe lemn. La început, în 1993, ne-am numit Trodat (remember?), dar procesul de rebranding mi-a impus găsirea unui nume mai explicit, specific activității desfășurate, pentru că acum am adăugat valențe auxiliare afacerii noastre pentru a fi siguri că vom evolua și vom obține un profit pe măsura muncii depuse și a vremurilor care impun "mai mult". M-am gândit la personalizarea de obiecte ceramice, de marfă din material textil, am luat în calcul conceptul de cărți de vizită conform dorințelor clientului, imprimare de fotografii, adăugare de elemente grafice personalizate pe pliante și flyere publicitare, imprimarea oricărei fotografii sau logo pe accesorii ca portofele, genți, perne, pungi etc..




Ca să ajung la acest grad de dezvoltare al afacerii mele, am început metodic, cu o muncă de cercetare și documentare în care mi-am lămurit mai întâi date legate de definiția francizei , ce este un francizor, criteriile după care este ales un beneficiar, am identificat ce presupun formulele și confidențialitatea know-how-ului sau ce cuprinde o rețea de franciză. Am găsit și consultanță gratuită, care mi-a clarificat câteva chestiuni despre nivelul investiției de debut în funcție de orașul în care vreau să deschid business-ul. Pentru instruirea colaboratorilor mei din posturile importante am apelat la coaching profesionist, o altă afacere în termeni similari ce începe să ia avânt și în spațiul economic românesc. Nu sunt genul de lider care să nu încurajeze trecerea de la un nivel la altul sau să aștept ca roata să se miște fără acțiune. De aceea, urmează în scurt timp un magazin online și mai multe cursuri pentru analiza de piață și modul de implementare generat de extindere.
             Și astfel mi-am mai atins unul dintre obiectivele cu care am pornit la drum - să merg pe un brand sigur, foarte cunoscut, o franciză profitabilă pentru a nu investi mult în publicitate și a mă axa pe îmbunătățirea calității fiecărui produs. Marca francizorului constituie garanția  calității în sine a produsului  furnizat spre consum, astfel că reclama nu va sublinia decât independența financiară a beneficiarului. Așadar, am avut de revizuit doar câteva obiective înainte de a spune go: înființarea firmei, tipul locației - tip magazin, amenajarea acestei locații, echipamentele, stocul de marfă necesar pentru a demara, taxa de franciză, campania de marketing pentru lansare pe teren nou, pregătirea personalului, capital circulant de lucru variabil, dar suficient.
           Am fost întotdeauna fascinată de oameni și de poveștile lor, iar mediul de afaceri îți oferă punctual destine mai interesante sau mai puțin însemnate, personalități autentice, pline de curaj, angrenate de un entuziasm molipsitor de la care am dorit mereu să aflu idei, informații, stratageme. Ei m-au inspirat să ajung să realizez mai mult. Și cum acțiunile pe care le facem se datorează modului nostru de gândire, mi-a încolțit astfel în gând o oportunitate a aceleiași afaceri și anume - master franciza - o șansă de extindere în alte orașe și în țările vecine, care îmi oferă, în schimbul instruirii și sprijinirii francizaților din teritoriu, un procent din taxa de franciză plătită francizorului de către aceștia. Însă acesta este un vis deocamdată... În scurtele mele momente de răgaz mai rămân cu privirea pierdută către nucul golaș din fața casei, imaginându-mi micul business ajuns la stadiu de mare rețea, în care fiecare piesă se va întrepătrunde armonios precum crengile acestui arbore...







Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2017
Surse foto: francize.ro

duminică, 12 martie 2017

Ceva util pentru timpul tău



         Sunt un om destul de principial, dar nu obtuz, deschis la inovație și progres, autodidact și relativ autoperfecționist (când se poate). Ce nu-mi place însă deloc este să laud peste măsură avantajele mediului virtual în dezvoltarea personală și cunoaștere, pentru simplul fapt că acesta are mult mai puține avantaje decât "investigațiile" tradiționale, e.g. "cu pixul în mână". Consider că formarea ta ca om începe în copilărie și fiecare generație are modul său de a asimila informația. Fiica mea, de exemplu, i-a scris primul bilet lui Moș Crăciun cu simboluri și desene (un dreptunghi pentru ciocolată, o bicicletă în miniatură, un animal de pluș etc.). Eu fac parte dintre cei "cu cheia de gât", ghiozdanul plin de cărți și caiete că de-abia îl puteam căra și romane citite la lampa cu gaz sau cu o lanternă aprinsă pe sub plapumă. Nu neg că ăștia mici nu pot învăța de pe net, dar lasă-mă să nu am încredere totală în toată această informație care nu vine așezat, metodic, ordonat. Mai ales pentru învățarea unei limbi străine, de exemplu, ai nevoie de multă practică pe hârtie, exerciții, teme, traducerea cuvintelor necunoscute, învățarea și repetarea lor. 
          În câteva cuvinte, iată de ce învață un om ceva: pentru că îl interesează! Nu pentru că are nevoie, ci pentru că este captat de ceea ce începe să asimileze și vrea mai mult. Sau vrea să devină ca x, să știe chiar mai multe decât el/ea, ceea este tot un fel de interes în care contează doar scopul final. Faci bine doar ce-ți place.




          O să-ți spun, cât de concis pot, povestea mea cu limba engleză, care pentru mine a fost o muncă-aventură individuală, susținută de un mic ajutor - o ședință de meditații pe săptămână pentru clarificarea pronunției, lămurirea unor întrebări etc.. După cinci ani de limba rusă la școală și din primele clase de liceu, am constatat că, în afară de alfabet, nu știam nimic, nici cuvinte prea multe, nici conversație, nici traducere, mă rog trecusem prin materie ca gâsca pe ape. Am decis că vreau să știu engleză, să înțeleg texte de melodii, conversații din filme, articole din reviste și am început chiar cu manualul de clasa a cincea, așa era pe-atunci, nu se începea din clasele primare sau chiar de la grădiniță. Și am citit toate lecțiile, am rezolvat absolut toate exercițiile (păstrez și acum caietele), mai rezolvam și din culegere... Am tras tare și cu mare drag, ambiție, perseverență. Voiam să mă și transfer la altă clasă, cu profil de filologie, pentru a da bacalaureatul la materii de uman. Nu vreau să mă laud, nu-mi stă în fire, cert este că mi-a ieșit cum am vrut, rezultatele m-au mulțumit, am avut și la FJSC probă la engleză, notă bună...
          Un alt aspect în învățarea unei limbi străine este o memorie bună. Și un auz bun, ca să nu zic o ureche muzicală☺. Toate susținute de logică. Pentru a învăța gramatica ai nevoie de toate aceste calități. Plus că este necesar să ai unde să practici engleza pe care ai învățat-o singur. Dacă n-ai cum să ajungi într-o țară în care se vorbește această limbă sau n-ai un job care ți-o cere, treci la oglindă fără jenă și, ca să dai ce-i mai bun din tine, imaginează-ți că te privește cineva (ca la teatru, ai un public...)! Altă metodă care dă roade este aceea de a începe să cauți versurile cântecelor care-ți plac și să le înveți pe de rost pentru a le putea fredona corect. La fel, când citești un text dintr-o revistă, caută să afli toate cuvintele necunoscute. Și dacă nu îți iese figura, apucă-te de e-learning, cursuri de engleză online. Vei interacționa cu profa', care este live în fiecare joi pe YouTube, și vei afla răspunsuri la nelămuririle tale (dacă te abonezi la newsletter afli din timp când sunt aparițiile live). Vei învăța și gramatica limbii engleze care este mai ușoară decât cea a limbii române (mulți se sperie de verbele neregulate, dar acestea se memorează fără probleme). Disponibilitate să ai, pentru că engleza pe calculator se poate învăța la orice oră! Și cum mulți nu au timp mult pentru studiu - între job, copii, treburi casnice, socializare - atunci aceste cursuri și webinarii se pliază fix pe acest public-țintă busy-business people
         O limbă străină bine stăpânită te scapă de posibile complexe, oferindu-ți încredere în tine, apropie oamenii și unește civilizațiile, te ajută să evoluezi în carieră, îți îmbunătățește cultura generală, îți oferă posibilitatea să-ți ajuți copiii, este un must have care îți oferă numai avantaje. Cunoașterea limbii engleze este astăzi mai importantă decât ieri și, cu siguranță, mâine va deveni și mai esențială.






Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2017.
Surse foto - site-ul meditatorengleza.com  și www                                    

sâmbătă, 11 martie 2017

"Lumina care cade pe flori..."

        
              Toți copiii sunt frumoși, iar fetițele sunt de-a dreptul încântătoare cu primele lor gesturi de inocentă cochetărie, cu atitudinea ușor stânjenită atunci când se simt studiate, cu timidele lor încercări de a fi "ca mama". Așa am fost și eu, mai întâi studiind admirativ ochii ei albaștri, apoi simțind parfumul sărutului ei pe obrăjorii mei rotunzi și trandafirii, privind cu mirare buzele ei colorate în roșu sau roz. Mama simboliza pentru mine, prin gesturi și felul ei de a fi și de a purta machiajul sau îmbrăcămintea, blândețea întrupată. Era tăcută de fel, însă când vorbea avea replică fermă și explicație pe înțelesul meu, de copil. M-a bătut o singură dată, când am fost obraznică și agasantă, nu a dat tare, mai mult m-a speriat pentru că nu o văzusem până atunci niciodată nervoasă. Și mi-am învățat lecția destul de bine (până la anii rebeli din pubertate și adolescență), adică am tratat-o cu prețuire și obediență. Bine, trăiam niște vremuri fără prea multe tentații deviante și delirante precum cele de acum. Anii '80 au fost anii copilăriei și pubertății mele, timpuri în care o mașină mică trecea pe stradă la zece minute, o carte se citea în două-trei zile (deseori noaptea), la Tv aveam voie  doar duminica pentru că în restul timpului aveam teme de scris, lecții de învățat și mai trebuia să fiu și la 8 sau 9 seara în pat ( după desenele animate cu Mihaela ☺ sau Bălănel și Miaunel). 
               Erau vremuri în care experimentam, exploram, aveam ierbar și insectar, în care spray-ul Favorit de la Farmec era consumat în două zile, împrăștiat prin casă, pe corp, pe haine, spre a mamei mirare și mută indignare. Mai erau și deodorantele Farmec 16, Anotimpuri, Farmec romantic care constituiau cura noastră de aromaterapie a acelor zile, miroseam și pulverizam fără limită, eram copii, eram sălbatici, eram impulsivi și fără control. Am învățat explorând și testând pe pielea mea toate cremele mamei, de față, de mâini, de corp, de multe ori neținând cont de zona unde trebuia să le aplic, le inversam, cea de mâini pe față, cea de față pe corp ☺. Pe la 12-13 ani a apărut acneea juvenilă pe frunte, care nu s-a dat dusă ușor, cu toate că mama mă învățase să mă demachiez cu lapte Doina. Toate fetele din școală miroseau a emulsie nutritivă de la acest brand românesc, care în timp și-a păstrat valențele după cum un vin bun își sporește savoarea și calitatea o dată cu trecerea anilor. Dar nu mă deranja acest mimetism datorat împrejurărilor politice și economice de atunci și, cu toată varietatea de produse de profil a zilelor noastre, încă sunt fidelă acestui brand, sunt mereu la curent cu noua gamă Farmec dintre care am ales pentru folosirea zilnică, repetitivă, constantă, săpunul lichid cu orhidee. L-am zărit într-un supermarket la preț promoțional de 7 lei și ceva bani și, de atunci, îl cumpăr regulat și-l folosim în familie. 

               Dintre "antichități" mai iau din când în când câte un demachiant Doina, de dragul timpurilor trecute, dragi mie, când mama zâmbea blând, spunându-mi că sunt "cea mai frumoasă". Bineînțeles că în camera cealaltă îi spunea și surorii mele același lucru, dar nu era cu supărare, timpul și experiența îmi spun acum că mama a fost un om înțelept. Și pe lângă faptul că-mi repeta că frumusețea vine din interior și starea de bine și fericire se reflectă pe chip, o femeie trebuie să aibă micile ei trucuri pentru a arăta strălucitor. În primul rând, îmi spunea ea, trebuie să fii foarte curată pe corp și pe haine, chiar dacă nu porți ceva foarte sofisticat sau costisitor. Să miroși a curățenie și îngrijire, iar parfumul tău secret să fie chiar parfumul pielii tale curate, dublat de unul pe care îl știi doar tu. Nu trebuie să fii fidelă unui brand, trebuie să variezi, să împiedici instalarea monotoniei, în primul rând pentru tine, nu neapărat pentru ceilalți, dar combinațiile de săpun-parfum pe care le faci trebuie să le știi doar tu. Felul în care miroși te definește și îți oferă putere. Puterea vine din încredere. Încrederea mi-a fost insuflată și cultivată în familie, în primul rând. Dintre sfaturile mamei, nu mi le amintesc doar pe cele verbale, ci și pe cele din practică, nenumărate.
              Acum, în toată această mare diversitate, a fi unic, original sau aparte din punct de vedere al îngrijirii pielii sau al machiajului, este mult mai ușor. Totuși eu caut mărci de încredere, al căror raport calitate-preț să fie corect și accesibil. Când ofer un cadou mă gândesc la ce aș folosi eu cu drag, tot astfel cum le pui pe masă invitaților mâncare pe care o găsești și tu însăți delicioasă, pentru a o savura împreună. Iar pentru sora mea, care trăiește și muncește departe, am în fiecare cadou felul meu de a-i spune "mi-e dor". O cremă care trezește în mine amintirea anilor tineri, acel detaliu în care este și va fi mereu prezentă mama, iar anul acesta am ales din noua gamă Farmec crema antirid cu ulei de argan , dat fiind faptul că am ajuns la o vârstă la care pielea ne cere un truc special pentru întârzierea îmbătrânirii. Și ce poate fi mai indicat decât "lichidul de aur", cum este supranumit uleiul de argan, ingredient miraculos pentru o piele catifelată, secret cosmetic bine păstrat al femeilor marocane, faimoase prin tenul lor neted, părul strălucitor, pielea mătăsoasă. 
             O piele curată e emblema ta, modul tău de a te simți confortabil, delicatețea pe care fiecare adolescentă sau femeie o arată celor din jur și, de ce nu, e maniera ta de a le arăta respect semenilor tăi. Trebuie să ieși în evidență prin simplitate, să lași lumina să te pună în valoare, să-i învălui pe cei din jur delicat ca o briză și frumos ca un răsărit de soare, nu doar să treci prin viață, ci să înveți cum să dăinuiești.
"Uneori mi se pare că nu ești femeie, ci lumina care cade pe flori." (Virginia Woolf)

Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2017.
Surse foto: site-ul Farmec și arhiva personală

luni, 6 martie 2017

Puff... Puff... Pufulește-te!

           Fără să exagerez, pot spune că viața mea a stat până acum (și) sub semnul "pufoșeniei". De cum am venit pe lume, părinții mei au hotărât să-mi facă o primă poză pe o blană neagră și mițoasă de oaie, eu albă și angelică, blana neagră, probabil s-au gândit la un artistic contrast și iacătă-mă-s! 







Lipsesc, precum vezi, aripile pufoase de înger ca imaginea să fie perfectă! Dar pe acestea le-au înlocuit de-a lungul copilăriei cu botoșei, pompoane, ciucurei și cu o multitudine de animale de pluș, care mai de care mai moi, fine și ușoare, care-mi erau prieteni, cam tăcuți, ce-i drept, dar adevărați - adică: nu se supărau din fleacuri, stăteau să-i arunc de colo-colo, nu-mi vorbeau urât, jignitor, ce mai, adevărați camarazi de care cu greu m-am dezlipit, după mulți ani... când am avut parte de prima mea "pufoșenie" reală, un pisic maidanez, pe care l-am sustras din comunitate și l-am adăpostit în patul meu, l-am spălat, l-am ocrotit până când a auzit tata mieunatul, a rămas preț de o secundă uluit (o fi crezut că aude voci), apoi a năvălit spre locul unde bietul meu pisic torcea fericit și, cu un glas care parcă nu era al lui, a exclamat: "Hopa, ce-avem noi aici?" Da, întocmai grăiesc, și dus a fost bietul motănel chiar a doua zi la țară, la curte, unde trebuie să stea animalele, să se simtă libere, să-și procure hrana, etc., etc., bla, bla. 
            Dar uite că mama, mi-a adus cadou un alt pisic, că d-aia e mamă (sau s-a simțit vinovată că mi-a cultivat propensiunea aceasta spre blănos-pufos? ☺). Pisica Mitzi semăna la textură cu un boboc de rață (și ăia-mi plac, ai văzut ce afânați sunt?) și la ochi cu un prunc nevinovat. Adică, îți halea bucățile de ficat crud uitate un pic pe masă și te privea galeș, mieunând, ca-n așteptare să-i dai ceva de mâncare că e ora mesei, ce pisicii mă-sii de orar ai, uiți ce trebuie să faci?!... Altminteri, mi-era dragă rău, era scumpă foc, o iubeam, dar a trebuit s-o părăsesc, n-am abandonat-o, să nu crezi asta, tot în casă a rămas, tot la ligheanul cu ziare din camera mea își făcea nevoile... Doamne, aveam niște meciuri cu mama, "Ce naiba, măi mamă, eu sunt ziaristă și tu-i pui pisicii ziare să se p...e (urineze) pe ele?"; "Le citește înainte!"
O, nu, întâi le citește! Ahahah☺Tare mama!
            Precum îți spuneam, am plecat pe drumuri europene, spre zări însorite, cu zone de coastă, cu mări limpezi, cu oameni care vorbeau mult, dar frumos, fără să obosească și, paradoxal, fără să te extenueze, fără să-ți ceară atenția, ci determinându-te să le-o acorzi voluntar. Deși eram destul de mare, aveam 25 de ani, mă mai bucuram când primeam ursuleți, iepurași, unicorni, prostioare d-astea plușate pe care le mai primesc încă adolescentele de la pretendenți (bla, bla). Așa că, într-o frumoasă zi cu soare... mmm, trebuie să reiau, nu s-ar mai numi zi dacă n-ar fi soare!... Așadar, într-o zi... sau era noapte?... mă rog, dragilor, ce-o fi fost atunci, eu îmi amintesc doar că am primit cadou un cățel maro, credeam că-i urs inițial, atât de flocos și de blănos era și așa de bine îi stătea că mi-a topit inima pe loc. Eu, care toată viața mea am stat sub semnul puf-ului (ahah, da, de ce nu, chiar și-n puf!), am numit acest minuscul ghemotoc de blană Pufulete, alias Puffy, alias ursul brun și bun, alias lupișorul alb (când era tuns), alias prietenul meu fidel, sincer și jucăuș, care stătea la smotoceală, care dansa cu mine, care se împrietenea cu toți amicii mei, care... știi doar... mi-a fost alături 16 ani.
            Și cum totul trebuie să se supună unui calapod ( dar nu e o regulă), am început de la o anumită vârstă să mă îngraș, și, deși nu-i prea măgulitor pentru mine s-o mărturisesc, fiică-mea îmi spune că am devenit și eu o pufoasă și hi hi și ha ha. Așa ne începem noi lecțiile, printr-un joc, iar eu am provocat-o zilele astea la unul de-a determinante expresive - metafore, epitete ș.a.m.d.. Hai că bănuiești care a fost una dintre comparații...! Nu? Mi-a zis că deși nu-i un fan brânză mă găsește tot atât de pufoasă ca o crema de brânză și, ca atare, sunt delicioasă. " E frumos că tu crezi că-s savuroasă, dar spune-mi, draga mea, care cremă? Aceea pentru care făceam anul trecut slalom prin magazin să ți-o cumpăr că venea cu pufoși d-ăia simpatici?"; "Da, ma(ma), am degustat și la Superblog 2016, de la marca Delaco..."; "Aha, știu măi pisi, e pe piață de mult timp, cașcavalul de unde crezi că-l iau?"; "Aa, scrii și pentru ei? Și cât îți dau?"; "Măi fato, eu mă refer la mâncare, nu la bani, cașcaval ca brânză de exemplu, ca mozzarella, plus multe altele... cea mai pufoasă cremă de brânză etc.. Dar tu de unde știi argoul ăsta? Cașcaval?... Oricum, află că nici cu tine nu mi-e rușine la capitolul puff-puff, ai obrăjorii ăia bucălați, numai buni de bulgărit cu zăpadă!"; Și hi hi și ha ha!
            M-am luat cu amintirile în creierii nopții și m-a năpădit și foamea tot povestind despre mâncare. Norocul meu e că nu mai e mult până dimineață... atunci voi pregăti niște ouă plușate, pardon, poșate, cu pâine prăjită "tartinată" cu unt și cremă de (?) ... brânză! Este mult prea gustoasă și pufoasă, așa că-mi voi pune o porție generoasă... Până și soarele s-ar înfrupta bucuros! Ori bucuroasă! ☺




            Și, pentru a-ți destăinui până unde am mers cu paranoia, într-o seară am confundat vizual o pernă de decor cu bietul meu cățeluș, dus încă de astă toamnă în paradisul cățeilor. Scuza este că eram încă sub impactul peliculei "A Dog' Purpose". Am și deschis gura să strig, dar m-am oprit la timp, iar soțul meu care trecea pe hol cu un sandwich în mână s-a simțit dator să-l împartă... ☺



Surse foto - arhiva personala și fanbranza.ro
Am scris acest articol pentru Spring SuperBlog 2017.☺