Femlora

             Știi acele momente în care simți că nu te mai poți pune pe tine pe primul loc? Dacă ești mamă, soră, iubită, fiică știi bine că inima ta le aparține lor, fiicei tale, surorii tale, soțului tău, părinților tăi. Însă, tocmai pentru ei trebuie să te gândești la tine, la aspectul tău, de la felul în care îți îngrijești pielea, până la aspectul hainelor și al părului. Felul în care arăți îți dă încredere și îți conferă putere. Parfumul pe care-l porți trebuie să fiu unul adaptat personalității tale, pentru a spori forța pe care o emani sau sensibilitatea ființei tale.             Te implici atât de des în viața celor dragi, încât uneori tinzi să te lași deoparte, poate să te consideri mai puțin atrăgătoare, mai puțin frumoasă decât acum ceva ani. Ajungi să crezi că trebuie să-ți iei un cadou doar de Paște și de Crăciun, când, de fapt, ar fi revigorant  pentru tine să-ți iei în fiecare zi câte ceva și să n...

"Only confidence in the path will make it reveal itself"             Vreau să mă pierd în mulțime. Vreau să desenez un drum cu pașii mei, să-l privesc în ochi pe trecătorul necunoscut pe care n-am să-l mai întâlnesc niciodată, să simt că o parte din sufletul meu i-a fost revelată fără să mi se diminueze farmecul, ba, din contră, m-a simțit umană, caldă, vie... imagine web Să mă-mbrac în stil hippie, să n-am orar sau mese regulate, să cobor din metrou într-o stație aleasă aleatoriu, să străbat distanțe mari pe jos, cu brățările de la glezne pline de praf, părul în dezordine și hainele căzând neglijent... Să ascult în căști Led Zeppelin, Pink Floyd sau Jethro Tull, să merg la duș public, să-mi pun hainele de schimb din rucsac...           Las florile de câmp la recepție pe o măsuță, fac un duș în tihnă, ies de-acolo cu părul strălucitor, plătesc și, brusc responsabilizată, iau metroul care trebuie pentru a ajunge la c...

             Banii! Unii îi au precum Contele de Monte Cristo, după ce a descoperit comoara de pe insulă. Își satisfac orice plăcere, nu-și refuză nimic, se plimbă, se-mbracă, le oferă cadouri prietenilor, îi folosesc pentru cucerire sau devin filantropi. Ceilalți, mult mai numeroși, îi câștigă mai greu, îi așteaptă mai mult, îi doresc în viața lor pentru a-și face traiul confortabil sau suportabil. Părerea mea despre bani este că trebuie să-i folosești fără a da atenție acestui mijloc în sine, ci felului în care te bucuri de ceea ce poți obține cu ei. Momentele din vacanță, cartea pe care vrei să o citești și să o pui în biblioteca ta, poșeta dorită, o rochie în care arăți extraordinar, un gadget in trend, util nevoilor tale sau, de ce nu, benzina, facturile la utilități, lecțiile de chitară ale copilului... toate acestea costă, n-ar fi posibile fără bani. Ei nu garantează însă fericirea, siguranța, sentimentele și nici măcar independența (există ...

  Proiectul                        Îmi stă gândul de ceva vreme să mă mut la casă, la casa mea, o casă în reprezentarea mea. Nu vreau să vând apartamentul, "casa părintească nu se vinde", ci să am o alternativă pentru timpul frumos. Vreau o casă cu grădină, alee și foișor. Terenul de 1000 mp îl am deja, e la vreo 20 de km de oraș, loc bun pentru amplasarea construcției, vecinii par de treabă, pădure nu-i în zonă să-mi fie teamă...            De când gândul acesta mi-a încolțit în minte am făcut un plan și ne-am mobilizat cu toții să strângem bani. Am pus deoparte din banii noștri, din bonus-urile de la părinți sau cei obținuți din vânzarea altor bunuri, ce mai, am făcut economii zdravene, dar ăsta-i prețul pe care-l dai pentru o dorință puternică, e mare, dar și satisfacția e imensă...             Internetul m-a ajutat să mă edific în ceea ce privește...

                          Într-o zi cu soare și multă culoare, decid să ies din zona mea de lenevit și albastră contemplare și s-o ștrumpfesc cu familia în pădure la răcoare. Ideea a fost primită cu încântare de ceilalți doi ștrumpfișori din dotare care au început să strige-n gura mare. Ce mai tura-vura, în strigătele lor de "ura" (dar fără să-ntreacă măsura) am inițiat aventura! După ce și-a admirat rochița, Baby Ștrumpfița, l-a chemat ștrumpfos pe Puppy să îl pună-n lesa albastră, ca să nu se rătăcească. Ștrumpful Painter și-a scos tacticos halatul albastru ultra-jegos, a lăsat lucrul degrabă și s-a pus din nou pe treabă, însă acum să mă ajute la pachete de mâncare, fericit, nevoie mare, că e rost de sărbătoare.               Am pornit grăbit, cu toții-ndată, spre pădurea fermecată, atinși parcă de magie, spuneam versuri, poezie, cântece și voie bună, ne era bine-mpreună. ...

           Unchiul meu și-a îndeplinit visul de o viață, eu încă nu. Îți voi spune povestea lui, care poate fi și a mea sau a ta, într-o bună zi. Pentru a obține ceea ce dorești ai nevoie doar de un vis și de dorința puternică de a-l obține, de a-l îndeplini. Restul stă în detalii, oameni deștepți care să te sfătuiască și răbdarea de a aștepta rezultatele. Așadar, iată povestea!            Unchiul Ionel cultivă pământul de când îl știu. Eram mică și mergeam vara pe la el să luăm porumb de fiert, pepeni, grâu pentru făină, struguri și multe alte roade din recolta îmbelșugată și delicioasă. La câțiva ani după revoluția din 1989, el a mai cumpărat 50 de hectare, ajungând la 70 ha, pe care a cultivat cu precădere pepeni fiindcă aceștia se cereau mai mult și, pe atunci, se vindeau pe preț bun, nu ca acum, pe aproape nimic. A avut la început o întreprindere familială, apoi un SRL în care a angajat rude și persoane din comună, i...

Voi reproduce textual în rândurile următoare legenda plajei Mamaia așa cum a fost culeasă și publicată în "Poveștile Mării Negre" de Cristian Cealera. Constantina și Mamaia "O versiune extrem de interesantă a legendei plajei Mamaia ne întoarce în timp câteva sute de ani, pe vremea când Dobrogea era încă sub stăpânire otomană. Povestea spune că, într-un sat dintre Dunăre și Mare, trăia o moldoveancă frumoasă și aprigă, văduva unui viteaz dobrogean, ce căzuse cu ani buni în urmă, într-o revoltă împotriva stăpânirii turcești. Femeia locuia împreună cu fiica sa, Constantina, la fel de plăcută la înfățișare ca și a sa mamă. Pentru că și moldoveanca (căreia fata îi spunea Mamaia ), luptase cu arma în mână împotriva Înaltei Porți, pașa din Silistra, hotărî să o ia roabă și o aduse în cetatea de la Dunăre, în care el stăpânea. Pașa doar auzise de vitează, dar de văzut, o văzu abia acum și pe dată se îndrăgosti de ea. Dar pentru că la Silistra erau atunci tulburări mari...