E frig afară și nimic nu se compară cu o ceașcă de ceai cald!
Nucet - ulițele vacanțelor
Și fiindcă multe din amintirile mele sunt povești minunate stropite cu fericire infantilă, mult râset, voie bună și implicare deplină voi mai completa aici articolele anterioare cu anii timpurii ai copilăriei mele, în care prezența constantă era cea a surorii mele și a bunicilor, în primul rând. Reușeam să ne strângem toți copiii pe la porți și jucam capra, de-a leapșa, lapte gros (de ce gros?, adică bătut?), de-a baba oarba, de-a v-ați ascunselea, <Țară, țară, vrem ostași>, cu coarda, cu elasticul și multe altele, nu le mai sap prin minte. Cel mai frumos ne jucam noi, fetele, cu niște bebeluși minusculi de plastic, fără păr, gen păpușă evi fără plete, cărora le coseam diverse hăinuțe din materialele rămase de la rochiile pe care le comandau mamele noastre la croitor. Și eram destul de pricepute, mai făceam și pantofiori croșetați, coseam pe etamină pături frumos decorate pentru pătuțurile lor... și totul se petrecea în aer liber, lângă o fântână ce-o aveau bunicii în cu...
Comentarii
Trimiteți un comentariu