Tendință...

         
imagine web personalizată
          Destul de deprimantă și cam gothică atmosfera asta toată-ntr-o ploaie. La un moment dat nu mai avea răbdare cu picături, ci turna mai amplu, mult mai îndesit și zgomotos. Cu toate acestea, îmi place să privesc ploaia, îmi place să savurez o cafea lângă fereastră, în timp ce prin cap se plimbă grăbit idei, gânduri, păreri despre câte-un trecător nerăbdător să ajungă la oarece adăpost. Prefer însă ploaia de vară ce înviorează, purifică aerul sufocant și natura uscată, toată încordată, ce așteaptă, speră o revigorare. 
        În zile ca acestea, ca o experiență de scurtă durată, mi-aș dori să fiu o lebădă, pe lac, departe de mașini ce te stropesc, oameni și mai adânciți în gânduri decât în zile mai umane, <departe de lumea dezlănțuită>. Să fiu, într-un moment în timp, Lebăda lui Mihai Eminescu...
Când printre valuri ce saltă
Pe baltă
În ritmu ușor,
Lebăda albă cu-aripele-n vânturi
În cânturi
Se leagănă-n dor;
Aripele-i albe în raza cea caldă
Le scaldă,
Din ele bătând,
Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde
Le-ntinde
O barcă de vânt.
imagine web
Carte publicată - „Călătorie prin gânduri”, 2018

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Imagine
Acum două săptămâni ne-am urnit, dorind să evadăm din canicula intensă, spre plaiuri montane, mai precis am mers să luăm prânzul la 32 de km de Târgoviște. Cu o zi înainte, o prietenă mi-a vorbit despre „Hanul din meri” și despre minunatul dish tradițional românesc, vestita mâncare de fasole servită în pâine, pentru care hanul este celebru și știut de toți. De toți, mai puțin de noi, familia mea, care, după ce a înghițit în sec, și-a propus să ajungă să deguste vestitele bucate.  Deși mi-am făcut iluzii că soarele se va domoli cu cât înaintam spre munte, nu s-a „îndurat” de mine, iar eu simt că trec prin iad dacă trebuie să ies la orele amiezii. E drept că este aer condiționat în mașină, dar nu dă randament... mașinuța asta, o Dacia Logan, are aproape 20 de ani, ne-a pasat-o tata să avem cu ce să ne învârtim, nu e nicidecum pentru călătorii lungi în condiții atmosferice neconvenabile. Pe scurt, aerul trebuie să fie maximum la treapta 2 că, dacă e mai rapid, se oprește motoru...
Citiți mai multe

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită

Imagine
Viața a două fetițe curioase și "exploratoare" se schimbă în momentul în care o întâlnesc pe Domnișoara Bubble . Englezoaica bizară din localitatea lor, respinsă de ceilalți și acuzată de vrăjitorie, trăia împreună cu fiul său android și o pisică magică într-o vilă impunătoare și la fel de extravagantă ca și proprietara. Fetele ajung acolo și descoperă un tărâm magic, cu păsări și animale năzdrăvane, cu acadele delicioase și mașinării de făcut vise. Băiatul domnișoarei Bubble avea o inimă artificială cu mecanism de ceas vechi, adică funcționa doar dacă era rasucită periodic cu o cheiță. Din coada pisicii ieșeau baloane în care pluteau zâmbete. Departe de a găsi în acel loc ceea ce se zvonea printre oameni, fetele încep o adevărată aventură împreună cu inventatoarea, care le va fascina și le va modifica universul. Povestea are un final fericit și neașteptat, dar, până acolo, derularea alertă a evenimentelor ne-a captivat și ne-a stârnit curiozitatea. Mie și Anitei ne-au pl...
Citiți mai multe

Scrisori de la Moș Crăciun

Imagine
  Scrisori de la Moș Crăciun, J.R.R. Tolkien  Încăpând din decembrie 1920, John, Michael, Christopher şi Priscilla, copiii lui J.R.R. Tolkien, aşteptau cu nerăbdare plicurile cu scrisori și desene de la Moș Crăciun. Scrisorile lui Moş Crăciun ascundeau minunatele poveşti de la Polul Nord despre Ursul Polar, despre spiriduși, reni și goblinii cei malefici. Uneori, Ursul Polar adaugă câte un mesaj amuzant, alteori scrisorile sunt scrise de secretarul moșului, un spiriduș. Pe măsură ce băieții cresc, moșul îi scrie doar Priscillei, care la rândul ei îi trimite scrisori moșului, ultima fiind din 1943.  Foarte frumoasă această idee a lui Tolkien pentru copiii săi, îmi amintesc că și eu ii lăsam fetei câte o scrisorică, așa, ca din partea moșului. Nici nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez că trec anii, parcă aș fi vrut să treacă mai greu perioada în care a fost copil și credea în Moș Crăciun. Cât despre carte, este extraordinar de frumoasă, toate poveștile acelea ale mo...
Citiți mai multe