miercuri, 4 iulie 2018

Vara mea, cu ale ei...

femlora

Dragilor, ce mai faceți? Cum suportați căldura? Ce mai ronțăiți, ce mai mâncați, aveți poftă de mâncare când este atât de cald afară, în case, în mașini? Ce faceți când nu sunteți online? Vă distrați deja în vacanță sau urmează? Ați fost la Maluma, la Luis Fonsi? Eu, daaa!! La Maluma a fost cum a fost, dar la Fonsi a fost delir, lume cât cuprinde și pe alături. A ținut și vremea cu el și, bineînțeles, Despacito a fost păstrat pentru final... La Maluma a început ploaia și noroc că eram pe lângă magazine și ne-am refugiat sub niște umbrele de terasă... Da, cam atât ca premiu muzical pe vara asta, am fost și la Bran, sper să mai urmeze ceva, cu ajutorul lui Dumnezeu... Nu mai facem nici rezervări, nici planuri, decidem pe loc, sub inspirația de moment. 
În rest, am un nou „viciu”, ronțăi semințe... Se cheamă viciu ăsta la care nu poți renunța, nu? Trebuie să mă oprească cineva, să mi le ia din față, noroc că nu-s sărate. De mâncare gătită nu prea are nimeni din familie chef, noroc că mai trebuie să-i dau copilului, că e în creștere, altfel nu mai vedeam mese calde. Cu alcoolul nu le am, dar am o nouă plăcere, siropurile naturale cu apă și gheață. Am de lavandă, de salcâm, de coarne, de păpădie, de soc. Sunt dulci și bune, așa că nu-mi mai trebuie ciocolată, nici înghețată nu mănânc prea des... Mai iau câteva lingurițe de dulceață de cireșe dulci, beau apă și descopăr că aș mai lua vreo două, dar am pus lingurița în chiuvetă... nu-i nimic, iau alta ca să mănânc și să mă satur! 

retetedelabunica


retetedelabunica

retetedelabunica

Am luat două traiste tradiționale de pe retetedelabunica.eu, confecționate într-un atelier protejat. Sunt minunate, eu o voi păstra pe cea neagră cu păsări de curte. Pe cealaltă, în carouri, m-a rugat o prietenă să o comand. Dar, i-am făcut o fotografie înainte de a i-o da.
În rest, viața își urmează cursul cu noi în ea încercând să exploatăm fiecare minut și să-l umplem de sens, râsete și, de ce nu, puțină fericire. Și ca să nu se piardă poanta, voi scrie și aici ce mi-a zis  fiică-mea, Anita, ieri când m-a văzut plângând la o scenă dintr-un serial turcesc - zice că sunt ca Niagara, că se simte ca pe canalele din Veneția și că speră ca până-n 2025 să termin și eu cu viiturile astea... 😂 Jizas, am râs cu lacrimi!! Viituri! Știu că nu-i un subiect de râs, Doamne ferește, dar a sunat atât de amuzant în context... Și zisesem că nu mă mai uit la telenovele, acum iar m-a prins, să te ții jale... Și nu, eu nu am urmărit „Suleyman Magnificul”, dar m-au prins alte seriale turcești. Mi-a plăcut mult cel cu fetița aceea simpatică, Anne (Mama), dădeau două episoade și-mi blocau două ore, dar csf, nu mă puteam dezlipi...
Voi ce mai citiți? La ce filme vă mai uitați? Vă plimbați seara prin parc? Mergeți la spectacole de teatru, la concerte, la lansări de carte? Uite, de-aia-mi pare rău că nu stau în București, acolo se mai întâmplă de-astea, deși unii bucureșteni sunt triști și plictisiți pentru că, zic ei, nu se-ntâmplă nimic. Lucrurile mai trebuie și făcute să se-ntâmple, nu-i așa? 
Eu am citit ceva care mi-a plăcut mult astăzi. 
„Putem privi la lucrurile bune și frumoase sau putem să le vedem. Iar când le vedem... atunci vedem dincolo de ele, în adâncurile realității. Sunetele, șoaptele spațiului ce ne înconjoară și care izvorăsc din sânul Creatorului pot fi sesizate doar cu urechile lăuntrice și le putem vedea și cu ochii închiși.
O melodie perfectă și plină de semnificații.” (Pr. Petru Munteanu - „Mere coapte”)
Te las să te gândești la asta! 
Și... să ai o vară/ vacanță frumoasă în continuare, să ai sănătate, iubire și ajutor divin!