duminică, 25 februarie 2018

„Aș vrea să fiu un lup, căci trăiește în haită, care este ca o familie”

manacumana


Îmi place să cred că sunt mulți oameni care se implică în campaniile sociale. E atât de variabilă existența noastră încât oamenii cu adevărat inteligenți își dau seama cât de fragil este pământul pe care călcăm cu toții. Azi suntem într-un punct, mâine putem ajunge la polul opus. Azi avem o viață socială plină, activă, mâine cel ce e lângă tine poate pleca către alt anturaj, în altă țară, oriunde. De aceea, a-i ajuta pe ceilalți nu înseamnă neapărat că îți construiești un moment de fericire prin doza de dopamină pe care o obții dăruind. Pentru tine trebuie să reprezinte și un semn că, oricât de mult ai avea, trebuie să fii cumpătat și echilibrat, pentru a nu ajunge niciodată într-o situație în care să ai nevoie de susținere materială, de exemplu. Trebuie să conștientizezi cât de mult înseamnă pentru cel care primește ajutorul, cât de mult te va iubi chiar necunoscându-te, cum te va binecuvânta și îi va mulțumi lui Dumnezeu că i-ai fost alături.
Ai văzut, sunt convinsă, mulți copii din centre de plasament. Eu aveam lângă școală un astfel de centru și majoritatea copiilor de acolo învățau în școala noastră. Erau îmbrăcați îngrijit, ce-i drept, dar nu cum erau ceilalți care trăiau împreună cu familia lor. Ce m-a deranjat atunci la unii dintre ei este faptul că erau violenți, dar acum pot spune că înțeleg aceste reacții. Cum să nu fie astfel dacă nu aveau parte de îmbrățișări, tandrețe, căldură umană? Noi, cei pe care ne aștepta acasă o familie, eram sociabili, veseli, comunicativi. Dar ei, de multe ori se uitau trist undeva, fără țintă, iar noi, de vârsta lor fiind, nu le înțelegeam mâhnirea. Acești copii nu sunt niște mici alien, sunt ființe, sunt copii ca toți copii, numai că nu au părinți sau, mai bine zis, au, dar nu le pasă de ei. Așa că, oamenii care-i înțeleg trebuie să le ofere o comunitate, un sprijin pentru integrarea socială, o mână de ajutor.

manacumana

Proiectul „Mână cu Mână” ne prezintă prin imagini fragmente de viață de copil normal și frumos, ne vorbește despre viitorul lor, despre sufletele lor calde, despre dorințele lor, despre experiențele și viața lor. Prin intermediul acestui proiect se strâng fonduri, prin donații online și de la companii, pentru activități cu copii în afara centrelor, care să servească unei mai bune integrări sociale și unei dezvoltări adecvate. Concomitent, campania „Mână în Mână” dorește să realizeze o conștientizare la nivelul societății asupra modului în care trebuie privită existența copiilor din centrele de plasament, precum și reacția potrivită față de situația lor. Ei nu trebuie percepuți ca probleme sau numere! Ei sunt ființe, exact ca noi toți, sunt viitorii noștri prieteni, sunt colegii copiilor noștri, sunt colegii de serviciu, sunt studenți, sunt artiștii plastici de mâine, sunt farmaciști, sunt ziariști, sunt profesori, sunt cineva.
Recent, acești copii au fost invitați să-și spună povestea personală într-o amplă activitate ce a presupus mai întâi fotografierea mâinilor lor, apoi, pe baza discuțiilor avute cu ei, s-a realizat însuflețirea acestor imagini cu ilustrații și texte extrase din dorințele și aspirațiile lor, din proiecțiile de viitor referitoare la familie și carieră, din părerile lor despre lume, viață, familie, societate. Fotografiile au fost artistic realizate de Horia Manolache, care are o experiență artistică semnificativă în proiecte sociale în București și San Francisco. Artistul grafic Gabi Toma a însuflețit creativ fotografiile cu ilustrații și texte alcătuite din cuvintele exprimate de copii.
O fotografie însoțită de sufletul copilului. Ce poate fi mai grăitor? Când Antonio îți strigă disperarea de a fi singur la 13 ani, spunând că ar vrea să fie ca lupii, să trăiască într-o haită, să aibă frați cum au lupișorii, adică să aibă o familie, un loc primitor, oameni în jur care să-l înțeleagă, o mamă care să-i poarte de grijă, să-l educe, să-l învețe, să-l sfătuiască. „Eu pot să ajung un om bun”, spune el, fără să conștientizeze că este deja bun, structura sa este frumoasă, mintea lui este plină de gânduri bune, iar cuvintele sale, izvorâte dintr-un suflet cald, sunt pline de afecțiune și emoție. Pe el l-a trădat mama, dar viața i-a oferit înțelepciune, oportunitatea de a-și face cunoscută povestea, i-a oferit șansa de a evolua armonios.
Poți sprijini demersul inițiat prin campania „Mână cu Mână” prin implicare directă prin donații. Poți dona accesând acest link

manacumana