Acum două săptămâni ne-am urnit, dorind să evadăm din canicula intensă, spre plaiuri montane, mai precis am mers să luăm prânzul la 32 de km de Târgoviște. Cu o zi înainte, o prietenă mi-a vorbit despre „Hanul din meri” și despre minunatul dish tradițional românesc, vestita mâncare de fasole servită în pâine, pentru care hanul este celebru și știut de toți. De toți, mai puțin de noi, familia mea, care, după ce a înghițit în sec, și-a propus să ajungă să deguste vestitele bucate. Deși mi-am făcut iluzii că soarele se va domoli cu cât înaintam spre munte, nu s-a „îndurat” de mine, iar eu simt că trec prin iad dacă trebuie să ies la orele amiezii. E drept că este aer condiționat în mașină, dar nu dă randament... mașinuța asta, o Dacia Logan, are aproape 20 de ani, ne-a pasat-o tata să avem cu ce să ne învârtim, nu e nicidecum pentru călătorii lungi în condiții atmosferice neconvenabile. Pe scurt, aerul trebuie să fie maximum la treapta 2 că, dacă e mai rapid, se oprește motoru...
Și ție, o săptămână cu multă inspirație. Acum, eu am să îți zic ceva, poate e greșit, dar e doar părerea mea. Să fii așa, inactiv intelectual, să trăiești, ca într-o transă, mi se pare riscant..
RăspundețiȘtergereCapacitatea intelectuală a cuiva, se poate atrofia, rațiunea e un, să nu râzi, mușchi, care trebuie antrenat, altfel, te lasă memoria, când ai mai multă nevoie de ea... Pe urmă, o să ai nevoie de lecitină... Treaba ta..
Succes înțeleapta mea frumoasă!
noi oricum nu folosim decât un procent din capacitatea creierului ... mă refeream la prezența activă, lucidă, zi după zi, timp lung pe zi... asta e epuizant, trebuie să variezi, trebuie să mai intri și-n hibernare... oricum, ca un exemplu, când traversezi strada ești mai în gardă decât când mergi agale pe trotuar, ceva de genul e și cu mintea, îi mai dăm o pauză, de relaxare...
Ștergeremulțumesc pentru frumoasele cuvinte... mereu...
Eu, oricum, sunt fericită atunci când îți citesc lucrările. De fapt, ai într-un fel dreptate. Poate e nevoie și de pauză.
RăspundețiȘtergere