Enrique Iglesias în concert

imagine web
foto MLM
La concertul tău, Enrique, am adunat emoții, senzații, trăiri neexperimentate de mine până în prezent... A fost un amestec tumultuos de șoc plăcut cu surprindere totală, am trecut de la admirație la superlativele minunat, extraordinar, fabulos... Nu-mi vine să cred încă, deși am trăit atât de intens stare după stare, că un singur om a adus cu el, într-un spațiu limitat, un vast continent! Pentru că tu ai adus America de Nord cu tine, după cum Julio mi-a sădit Spania și cealaltă Americă în inimă... Lumina din jurul tău era trăznetul, tu erai un tunet plăcut și melodios, iar eu eram într-un oraș cosmopolit hălăduind, liberă, fără noapte, fără zi... Tu, atât de plin de surprize, variat precum piesele tale, credeam că te cunosc, dar nu... tu acum ai devenit o enigmă, deși îți fredonez melodiile încă din '99 cânt te-am văzut prima oară în <Bailamos>... deși, pe unde vedeam ceva scris despre tine citeam interesată să aflu, să știu ceva mai mult... nu știu nimic, Enrique, decât felul în care te descrie pasiunea mea, care știe că ești rupt din soare, splendid de imprevizibil, divin ca ritmul tău, căutător asiduu de perfecțiune în registrul sunetelor muzicale... ești cel ce se re-aduce la viață pe sine însuși prin dorința de a străluci în ceea ce face (atribuind publicului meritul), ești pasărea Phoenix, arzi în fața noastră cu fiecare cântec și te re-inventezi cu fiecare apariție... Primești biletul de călătorie cu prețul unui zâmbet, precum o spui tu, ai șters hotarele trasate între țări și culturi, ai sădit iubire în atâtea inimi. Ești o stea atât de înaltă, cu mesaje fascinante pentru mine, care-ți urmăresc traiectoria din ce în ce mai luminoasă și mai impactantă. Știi să tremuri, să te arăți slab și vulnerabil purtându-te natural, dar când vibrezi o faci într-un mare fel și, pe 12 mai, România a vibrat cu tine, a palpitat ritmat și intens... inima ei s-a rătăcit între note și dansul i-a fost spontan, veritabil, amețitor de năvalnic... Cuvintele mele sunt atât de sărace încât cu greu pot descrie emoția ce m-a cuprins, o impresie puternică, un entuziasm adolescentin... chiar n-au trecut 17 ani, m-am simțit tânără, înflăcărată, am simțit că ritmul întâmplărilor a ținut pasul cu timpul... fie și pentru o seară...  Definitiv, El Grande Dios a pus în tine ceva din divinul Său, iar tu n-ai risipit nimic! 
So "there is no light like yours, no breeze quick enough to carry your fragrance" (Rumi)
foto MLM
Carte publicată - „Călătorie prin gânduri”, 2018

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită

Imagine
Viața a două fetițe curioase și "exploratoare" se schimbă în momentul în care o întâlnesc pe Domnișoara Bubble . Englezoaica bizară din localitatea lor, respinsă de ceilalți și acuzată de vrăjitorie, trăia împreună cu fiul său android și o pisică magică într-o vilă impunătoare și la fel de extravagantă ca și proprietara. Fetele ajung acolo și descoperă un tărâm magic, cu păsări și animale năzdrăvane, cu acadele delicioase și mașinării de făcut vise. Băiatul domnișoarei Bubble avea o inimă artificială cu mecanism de ceas vechi, adică funcționa doar dacă era rasucită periodic cu o cheiță. Din coada pisicii ieșeau baloane în care pluteau zâmbete. Departe de a găsi în acel loc ceea ce se zvonea printre oameni, fetele încep o adevărată aventură împreună cu inventatoarea, care le va fascina și le va modifica universul. Povestea are un final fericit și neașteptat, dar, până acolo, derularea alertă a evenimentelor ne-a captivat și ne-a stârnit curiozitatea. Mie și Anitei ne-au pl
Citiți mai multe

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Imagine
Acum două săptămâni ne-am urnit, dorind să evadăm din canicula intensă, spre plaiuri montane, mai precis am mers să luăm prânzul la 32 de km de Târgoviște. Cu o zi înainte, o prietenă mi-a vorbit despre „Hanul din meri” și despre minunatul dish tradițional românesc, vestita mâncare de fasole servită în pâine, pentru care hanul este celebru și știut de toți. De toți, mai puțin de noi, familia mea, care, după ce a înghițit în sec, și-a propus să ajungă să deguste vestitele bucate.  Deși mi-am făcut iluzii că soarele se va domoli cu cât înaintam spre munte, nu s-a „îndurat” de mine, iar eu simt că trec prin iad dacă trebuie să ies la orele amiezii. E drept că este aer condiționat în mașină, dar nu dă randament... mașinuța asta, o Dacia Logan, are aproape 20 de ani, ne-a pasat-o tata să avem cu ce să ne învârtim, nu e nicidecum pentru călătorii lungi în condiții atmosferice neconvenabile. Pe scurt, aerul trebuie să fie maximum la treapta 2 că, dacă e mai rapid, se oprește motorul. D
Citiți mai multe

Nucet - ulițele vacanțelor

Imagine
Și fiindcă multe din amintirile mele sunt povești minunate stropite cu fericire infantilă, mult râset, voie bună și implicare deplină voi mai completa aici articolele anterioare cu anii timpurii ai copilăriei mele, în care prezența constantă era cea a surorii mele și a bunicilor, în primul rând. Reușeam să ne strângem toți copiii pe la porți și jucam capra, de-a leapșa, lapte gros (de ce gros?, adică bătut?), de-a baba oarba, de-a v-ați ascunselea, <Țară, țară, vrem ostași>, cu coarda, cu elasticul și multe altele, nu le mai sap prin minte. Cel mai frumos ne jucam noi, fetele, cu niște bebeluși minusculi de plastic, fără păr, gen păpușă evi fără plete, cărora le coseam diverse hăinuțe din materialele rămase de la rochiile pe care le comandau mamele noastre la croitor. Și eram destul de pricepute, mai făceam și pantofiori croșetați, coseam pe etamină pături frumos decorate pentru pătuțurile lor... și totul se petrecea în aer liber, lângă o fântână ce-o aveau bunicii în cu
Citiți mai multe