Drumul...

           
Gara Târgoviște - ulei pe pânză - de O. Mușetescu
       Soțul meu a pictat de curând o gară aproape pustie... este Gara din Târgoviște și în tabloul dezolant, dar minunat redat, pe care ea îl oferă acum, se vede un singur tren... parcă mai văd o persoană sau două în sala de așteptare și nu mă pot împiedica să refac în minte tabloul acestei gări în timpul anilor când eram studentă la București... era doldora de oameni...era splendid de plină... era enervant de aglomerată, uneori... tineri, cupluri, familii cu copii, bătrâni ce coborau de cele mai multe ori în vreun sat situat în drum sau la București...
imagine web
Cine mai ia trenul acum? Fiecare alege un microbuz ce pleacă din oră-n oră sau mașina proprie, mai ales... Eu am mers acum doi ani cu trenul, tot către București, la un concert al lui Julio Iglesias... am mers cu trenul în special pentru că voiam să-i arăt copilului cum este, i-a plăcut, a fost amuzant, dar concluzia a fost că tot cu mașina este mai bine, parcă o atrage mai mult... 


imagine web



















Se leagă și acum prietenii în tren, ce țin cât drumul până la destinație, iar acesta este un alt aspect de care mi-e dor... păreri schimbate între doi necunoscuți, ce vor continua să rămână astfel, numai că acum parcă nu-ți mai este atât de străin, îl știi o idee, îl percepi altfel, îi simți o parte din frământările sufletești... 
Peisaje grăbindu-se să treacă, nu rămân pe retină, sunt zorite, nu ți se dezvăluie întrutotul... E un drum ce te invită să-l mai străbați, să-l refaci cu ochii minții, piese dintr-un puzzle ce compun mereu o altă poveste în imagini și trăiri... Pentru mine este mai frumos acum când îmi este atât de dor de el, fiindcă el este cel care a păstrat-o pe tânăra de atunci, adolescenta rebelă ce credea că viața e un dans continuu, fata ce trăia o dragoste tumultuoasă,  copilul ce pleca sau se întorcea acasă, femeia ce începea să prindă contur, aceeași și astăzi... și totuși nu...
„Clipă mai stai, ești atât de frumoasă!”
Carte publicată - „Călătorie prin gânduri”, 2018

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Imagine
Acum două săptămâni ne-am urnit, dorind să evadăm din canicula intensă, spre plaiuri montane, mai precis am mers să luăm prânzul la 32 de km de Târgoviște. Cu o zi înainte, o prietenă mi-a vorbit despre „Hanul din meri” și despre minunatul dish tradițional românesc, vestita mâncare de fasole servită în pâine, pentru care hanul este celebru și știut de toți. De toți, mai puțin de noi, familia mea, care, după ce a înghițit în sec, și-a propus să ajungă să deguste vestitele bucate.  Deși mi-am făcut iluzii că soarele se va domoli cu cât înaintam spre munte, nu s-a „îndurat” de mine, iar eu simt că trec prin iad dacă trebuie să ies la orele amiezii. E drept că este aer condiționat în mașină, dar nu dă randament... mașinuța asta, o Dacia Logan, are aproape 20 de ani, ne-a pasat-o tata să avem cu ce să ne învârtim, nu e nicidecum pentru călătorii lungi în condiții atmosferice neconvenabile. Pe scurt, aerul trebuie să fie maximum la treapta 2 că, dacă e mai rapid, se oprește motoru...
Citiți mai multe

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită

Imagine
Viața a două fetițe curioase și "exploratoare" se schimbă în momentul în care o întâlnesc pe Domnișoara Bubble . Englezoaica bizară din localitatea lor, respinsă de ceilalți și acuzată de vrăjitorie, trăia împreună cu fiul său android și o pisică magică într-o vilă impunătoare și la fel de extravagantă ca și proprietara. Fetele ajung acolo și descoperă un tărâm magic, cu păsări și animale năzdrăvane, cu acadele delicioase și mașinării de făcut vise. Băiatul domnișoarei Bubble avea o inimă artificială cu mecanism de ceas vechi, adică funcționa doar dacă era rasucită periodic cu o cheiță. Din coada pisicii ieșeau baloane în care pluteau zâmbete. Departe de a găsi în acel loc ceea ce se zvonea printre oameni, fetele încep o adevărată aventură împreună cu inventatoarea, care le va fascina și le va modifica universul. Povestea are un final fericit și neașteptat, dar, până acolo, derularea alertă a evenimentelor ne-a captivat și ne-a stârnit curiozitatea. Mie și Anitei ne-au pl...
Citiți mai multe

Scrisori de la Moș Crăciun

Imagine
  Scrisori de la Moș Crăciun, J.R.R. Tolkien  Încăpând din decembrie 1920, John, Michael, Christopher şi Priscilla, copiii lui J.R.R. Tolkien, aşteptau cu nerăbdare plicurile cu scrisori și desene de la Moș Crăciun. Scrisorile lui Moş Crăciun ascundeau minunatele poveşti de la Polul Nord despre Ursul Polar, despre spiriduși, reni și goblinii cei malefici. Uneori, Ursul Polar adaugă câte un mesaj amuzant, alteori scrisorile sunt scrise de secretarul moșului, un spiriduș. Pe măsură ce băieții cresc, moșul îi scrie doar Priscillei, care la rândul ei îi trimite scrisori moșului, ultima fiind din 1943.  Foarte frumoasă această idee a lui Tolkien pentru copiii săi, îmi amintesc că și eu ii lăsam fetei câte o scrisorică, așa, ca din partea moșului. Nici nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez că trec anii, parcă aș fi vrut să treacă mai greu perioada în care a fost copil și credea în Moș Crăciun. Cât despre carte, este extraordinar de frumoasă, toate poveștile acelea ale mo...
Citiți mai multe