Femlora

zona de plecare pe bulevard ❤   zilnic primesc floricele de la A. - mi le oferă  cu o reverență :)   ❤ au înflorit castanii! ❤  și drumul este presărat cu petale de roze :)  gingașe floricele  ❤

           M-am întrebat adeseori cum arată Dumnezeu. Dacă El a făcut omul după chipul și asemănarea lui, înseamnă că la chip este ca un om și la caracter de asemenea... Nu mi-l mai imaginez ca fiind un bătrân cu barbă lungă și albă, după cum mi-l creionam mental în copilărie, sub influența basmelor, ci acum îl văd și tânăr, și mai în vârstă, în fine am eu un anume chip pe care mi-l imaginez de cele mai multe ori... desigur, fiecare are... ulei pe pânză           Ceea ce cred însă despre Dumnezeu, dincolo de fața cu care ființează , este că este atât de răbdător încât chiar unui om fără credință, prin modul Lui de a proceda, a vorbi, a convinge prin demonstrații palpabile sau de-abia sesizabile , i-ar putea dovedi că drumul Lui este răspunsul, calea Lui este parcurs. La fel cum a vorbit, cum a convins Iisus, fiul Lui, cel prin care trecea mesajul divin. Ne așteaptă să ne hotărâm, ne arată adevărul sau unde-i ascunsă minciuna, ...

        imagine web          Zile pline, le iubesc, rămân în ele înainte de somn și cu ochii minții rememorez adăugând câteodată ce aș mai fi putut să fac sau ce am făcut greșit. Și seara, când luminile se aprind, am poftă de curse cu mașina, cu stop pentru cafea, apoi iar la mâncat kilometri... în final, acasă, tv, puțin pe rețelele sociale, o lectură nu prea lungă fiindcă mi se închid ochii, o ultimă privire către stele, gura de aer proaspăt din noapte, rugăciunea și-apoi mă las în voia lui Dumnezeu pe valurile viselor...          Azi am vopsit ouă cu A., și-a pus mănușă și m-a ajutat mititica, le-am colorat cu vopsea sidefată, e prima oară când folosesc, au ieșit chiar drăgălașe, acum stau cuminți în frigider, le așteaptă pe celelalte de la tata, în fiecare an primesc - de la socrul meu de vopsit, de la tata deja vopsite. foto MLM          Mi-am cumpărat astăzi, fiindcă tot am au...

... auzind chemarea  ❤ ❤ ❤ ❤ ❤

❤ ❤ ❤ ❤ ❤ 

imagine web          Noaptea curge lin, purtând către uitare faptele, acțiunile, evenimentele de peste zi și stările, reacțiile noastre față de acestea. O contemplăm docili, o urmăm fideli pentru că ea ne dă liniște, răgaz, soluții. În noapte ne împrăștiem visurile, ea ni le cuprinde, dându-ne visele - amalgam mai mult sau mai puțin ordonat de visuri, dorințe, gânduri, proiecte. În noapte întâlnim și uitare și revelație. E momentul tău de odihnă, dar și de vibrație, de relaxare sau de emoție oportună, așteptată, căutată. Clipe de căutare a iubirii, de regăsire a sinelui, de smulgere a măștilor. Pe toate le păstrează ea, trăgând cortina elegant când zorile se apropie...          Să ai o noapte frumoasă, fascinantă, fortifiantă! Ție, cu mult drag... imagine web

...indeed  ❤ ❤ ❤ ❤ ❤

        Curată demență prin magazine, o vânzoleală deranjantă, încerci să-ți aduci aminte ce-ți mai trebuie, copilul te strigă... mamă pot să iau și asta, stai să văd cât e, de unde ai luat-o exact, uită-te după preț... în fine, ajungi, plătești și n-apuci să îndeși totul în pungă că vânzătoarea l-a preluat pe următorul și zice să muți căruciorul, ho, dragă, ia-o mai încet că nu-s avion, vorba lui O., și nici nu e vreun concurs de cumpărături rapide!! Ajung acasă indignată, comentez cu al meu husband, o bârfim pe respectiva, o perpelim pe toate părțile, epuizăm scandalizați comentariile, eu mă apuc de-o prăjitură imposibilă pentru mine până mai ieri, cremșnit, posibilă azi datorită și grație foilor de-a gata la un preț bun, gata, e gata repede, bună de dat la rece... între timp am seriale, de pregătit încă o mașină de rufe că de mâine până după Paști nu mai spăl, mai scriu, mai citesc... cremșnitul adaptat la cerința fiicei mele - cu frișcă foto MLM   ...

...  amintiri ca o promisiune - vom avea și mai multe, și mai frumoase!

            imagine web             E o discrepanță dezarmantă între lumi, între eu-l meu și al altuia, între lumea noastră și cea din film, între subiectele predilecte în discuțiile casnice și cele de la emisiunile televizate, între ce sunt eu și ceea ce văd alții, între ce arăți, cât arăți, dar... într-un final... toate acestea nu au importanță decât pentru tine, mintea ta fiind cea care dă  relevanță și însemnătate acestor  întrebări sau frământări. Eu zic că un peisaj nu există decât când îl străbați cu ochii, el atunci se creează pentru tine, unui drum i te așterni și vezi de-a lungul lui ceea ce ai nevoie, setea ta aduce-n cale fântâna sau mai nou benzinăria cu apă îmbuteliată... știi, într-un fel, e ca în basme.  imagine web           Când am plecat prima oară în excursie în Occident, prin 1999, am fost atât de captivată de peisaje ziua, de noapte, de peste tot, îmi plăce...

Sunt clipe ce se transformă în mereu...   ❤ pictor Ovidiu Mușetescu

❤ ❤ ❤ ❤ ❤ ...  ❤ ❤ ❤ ❤ ❤ ...

imagine web         Noi suntem cei care facem ca un moment să devină important. Și tot noi facem din clipă ceas, zi, an, eternitate! Omul are această șansă de a prelungi fericirea sau nenorocul de a spori tristețea. Avem privilegiul de a iubi pe cine dorim, chiar dacă ne îndrăgostim câteodată de omul nepotrivit. Pentru că, în corespondent temporal, îndrăgostirea e momentul, iar iubirea e eternitatea. S-a dovedit științific că starea aceea de zăpăceală, vecină cu prostrația, nu este durabilă, cu adevărat trainică este doar dragostea bazată pe recunoașterea calităților partenerului, admirația reciprocă, susținere, încurajări, sprijin moral sau material, respect...  pe contemplarea unui peisaj împreună, dialogul de la cafea, zâmbetul din zori de zi...   imagine web Îndrăgostirea e furtuna, iar iubirea în care se transformă e acalmia (cu rafale, pe alocuri! :) ).           Ce s-a transmis din veac în veac sub formă de lit...

        Trandafirilor micuți de interior trebuie să le asiguri lumină multă, inclusiv cea directă a soarelui. Ei sunt gingași și este bine pentru dezvoltarea lor armonioasă evitarea plasării într-un colț întunecos al camerei . De asemenea, au nevoie de căldură pentru a inflori și a ne bucura cu aspectul delicat al florii lor. Mai luăm în calcul și menținerea unei temperaturi constante și evitarea variațiilor bruște foarte rece-foarte cald. Din câte am aflat, cel mai bine este să îi păstrezi în vase de plastic, ce mențin umezeala, dar să ai grijă să nu-i uzi în exces. Cel mai des se udă primăvara și vara. Pământul în care cresc este cel normal pentru flori combinat cu îngrășământ și nisip.        Am scris despre aceste flori pentru a ura <La mulți ani> tuturor celor ce poartă nume de floare și în mod special surorii mele, Florina, pe care o iubesc, o admir și o aștept cu mult dor acasă. Te iubesc, păpu!  ❤ ❤ ❤ ❤ ❤ La...

... u must say like he says - I get up! And nothing gets me down!... :)

imagine web M-am tot gândit că dacă ar exista câte o descriere perfectă pentru fiecare moment, stare, situație, sentiment, atunci am avea niște definiții precise pentru un număr finit de evenimente. Pentru că ele, faptele există într-un număr limitat, cine diferă este cel ce le trăiește, cu modul propriu de a le percepe și de a le da o explicație sau o definiție. Numai eu-l este cel ce le diferențiază. Dar decât o (una) denumire poate fi cea perfectă pentru realitatea respectivă. Deci, va exista undeva o carte, să zic așa, o proiecție, ca un summum de date ce definesc perfecțiunea. În rest, ce s-ar scrie ar fi variațiuni, puncte de vedere, interpretări, păreri, opinii etc.. Și astfel  orice carte pornind de la aceea ar putea fi văzută ca o nouă haină a unei idei, dacă autorul nu ar avea mândria sfidătoare a celui ce crede că deține adevărul absolut.  foto web Și scriitorii au această vanitate, mai ales contemporanii, deși stilul unora, forma scriiturii nu-s foarte ori...

      Zilele astea au fost pline, vizită la muzeu, la Curtea Domnească din Târgoviște, o piesă de teatru pentru copii, <Cei trei purceluși> la Tony Bulandra...zile atât de ample, dar nu epuizante. afiș Teatrul Tony Bulandra Ce m-a agasat a fost însă gândul că n-am scris nimic aici, ca și cum aș fi fost jurnalist de presă scrisă cu obligație stringentă de a termina articolul înaintea ultimului termen de predare (zis și deadline) și cu cât doream mai tare să deschid o pagină pentru postare nouă, cu atât îmi puneam bețe-n roate, ba că-s obosită, ba că nu mi-au ieșit fotografiile, ba că mai am și alte treburi prin casă etc.. În fine, de-abia acum m-am montat să tastez ceva despre această <săptămână altfel> din școli, idee pe care eu o consider inteligentă, se mai înviorează și copiii, și-așa fiică-mea m-a întrebat încă de la sfârșitul vacanței de iarnă despre următoarea vacanță, iat-o, a venit, ghicești-la sfârșitul ei-care va fi întrebarea...    ...

          imagine web personalizată           Destul de deprimantă și cam gothică atmosfera asta toată-ntr-o ploaie. La un moment dat nu mai avea răbdare cu picături, ci turna mai amplu, mult mai îndesit și zgomotos. Cu toate acestea, îmi place să privesc ploaia, îmi place să savurez o cafea lângă fereastră, în timp ce prin cap se plimbă grăbit idei, gânduri, păreri despre câte-un trecător nerăbdător să ajungă la oarece adăpost. Prefer însă ploaia de vară ce înviorează, purifică aerul sufocant și natura uscată, toată încordată, ce așteaptă, speră o revigorare.          În zile ca acestea, ca o experiență de scurtă durată, mi-aș dori să fiu o lebădă, pe lac, departe de mașini ce te stropesc, oameni și mai adânciți în gânduri decât în zile mai umane, <departe de lumea dezlănțuită>. Să fiu, într-un moment în timp, Lebăda lui Mihai Eminescu... Când printre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu ușor, Lebăda ...

... artists who are larger than time!

foto web Sunt nopți în care Pământul se rătăcește de stele, iar eu mă-ncumet să pun cu privirea câteva pe bolta însingurată, cum umple un copil o coală cu un desen școlăresc. Sunt nopți care-mi rămân în minte prin vibrația lor fabuloasă, prin ceea ce au imprimat în mine, trăire, sentiment, dorință, vis. Sunt și acele nopți de somn profund, odihnitor, revigorant. Sunt nopți, ca și zile dealtfel, ce te fortifică, ce-ți dau speranță, nopți și zile în care te ții de cuvânt, îți respecți promisiunile către tine, semeni și Dumnezeu.  imagine web Și sunt alte nopți în care te întrebi de ce Timpul, care vindecă totul și cu mantia-i uitării urieșească ascunde și un trecut ce te-a rănit, de ce nici măcar el, cu caseta lui colosală de amintiri, cu jurnalul lui incomensurabil de gânduri, de ce nu poate avea răceala și indiferența unui zeu necruțător pentru a nu te lăsa să-i răscolești printre posesiuni? De ce este milos, ca un om, și-ți mai arată din când în când acel eu-fost al tău...

N-am fost și nici nu sunt o mare mâncăcioasă să caut să plec ghiftuită de la masă, dar de când am venit anul trecut de la Mamaia, căreia eu îi mai zic și Miami autohton, nu mă mai satur de ciorbă de perișoare, supă cu găluște și varză acră cu costiță sau scăriță afumată. Doamne, toată stațiunea era parfumată! La orice oră mi-ai servi (sau mi-aș servi) aceste dishes le-aș mânca respirând cât mai puțin - să nu irosesc timpul și... probabil că organismul mi-ar cere un bis. Ironic este că până acum câțiva ani nu mă gândeam la mâncare ci, pur și simplu, în virtutea inerției, stomacul meu ajungea gol, iar eu de-abia atunci îmi puneam problema alimentului. Nici prin cap nu-mi treceau gânduri cu mâncăruri simple sau complexe, singurul care-mi provoca o poftă imensă fiind un ou-ochi presărat cu brânză pe deasupra sau pâine cu unt și brânză combinată cu ceai îndulcit de fructe. E drept că pentru familie trebuie să mai variez meniul și o fac ori de câte ori am câte o nouă idee și ingrediente pent...

... artists who are time itself! <3

... artiști ce-s timpul însuși! <3

... melodii ce-s timpul însuși!

Eu nu știu de ce legiuitorii noștri aleși s-au limitat în legea fumatului la anumite spații și locuri. Nu înțeleg de ce n-au interzis acest prost și dăunător obicei, de ce nu au extins aceste spații la... peste tot! Pe stradă, în casele proprii, în holurile blocurilor, pe balcon lângă fereastră etc.. Să te vadă la geam și să-ți bată la ușă întrebându-te ce ai făcut tu în ultimele 5... minute? Să adulmece expert și să zică satisfăcut <aaa! te-am prins! fumai! ce dovezi? mirosul, mucul de țigară din coșul de gunoi, scrumiera proaspăt spălată! mai ai ceva de zis în apărarea ta?> Da, să te simți urmărită sau hărțuită kafkian, să alergi în toate părțile după un loc ferit, propice pentru savurarea în liniște și pentru liniștea ta a unei chestii despre care nu-ți amintești de ce i-ai dat foc prima dată tușind și înecându-te vârtos, dar blestemi și acum ziua când, din lăcomie, i-ai luat dracului hrana de la gură să te îndopi tu cu ea... Definitiv, acei ce-s puși să te ajute, să dea legi ...

Ci sara! Io ci credo!

E week-end! Și pentru mine și ai mei se apropie ora magazinelor. Azi n-avem muzee sau alte locuri în plan fiindcă săptămâna viitoare o vom face din plin alături de alți copilași - începe <săptămâna altfel> în școli. Vom merge la teatru, gradina zoologică, Curtea Domnească, Muzeul Scriitorilor etc. Deocamdată am altă temă de gândire, ceva comun, mai precis cum să rearanjez mobila prin dormitor, exceptând patul. Pe acesta nu-l pot muta altundeva fiindcă am două spoturi la fiecare căpătâi și dacă le iau de acolo rămân găuri, trebuie să le astup etc. etc.. Trebuie să mă consult cu O., eu am niște idei care implică efort, nu cred că are niciunul chef de asta în zilele de relaxare... Ce mi-aș dori de fapt este un nou șifonier, cu uși glisante, mai înalt și mai îngust decât cel actual. Și cred că și un alt covor. Și un TV nou pentru dormitor cățărat pe un suport, atât. Și, cum sunt un om de acțiune, am și dat tatei un telefon pentru suport suspendat pentru tele (el are așa ceva) și mi-a...

... for all these and so much more! <3

Tot ce vreau să fac e să stau la tv și să dorm. Sunt atât de obosită de parcă aș fi spălat rufe de mână când de fapt de-abia le-am scos din mașină. Am o mare lene care nu răspunde nici la fructe, nici la ceai, nici la salată, nici la alte chestii (energizante) pe care le mai fac oamenii... Lene dublată uneori de ieșiri din pepeni când fiică-mea <miorlăie> că nu găsește nu știu ce obiect care-i e chiar în fața ochilor sau când nu găsesc vreo hârtie pe care notasem ceva atât de important încât <am pus-o bine>, habar n-am unde e acel <bine>, ți s-a întâmplat, fără îndoială! Mai sunt și situații absurde în care ești pus, graba asta de neoprit a omului către <unde?>, către <ce?> ...  parcă ne-am mișca toți în beep-urile caselor de marcat, a soneriei telefoanelor, ne irosim peste tot, în convorbiri, explicații, mâncăm mai mult decât o cere corpul din cauza tentațiilor pe care le întâlnim la tot pasul, chiar mâncăm cu ochii uneori, e adevărat... și știi mai m...

Clipe, momente, ore frumoase să ai! Zâmbește, iubește, fii fericit(ă)!

imagine web Câteodată sunt atât de panicată, mi-e frică tare și-s dusă atât de adânc în negură încât îmi vine să plec din mine, vreau s-o iau la fugă să nu mă mai întâlnesc eu pe mine însămi. Dar, din fericire, nu-s de nereparat, nu-s chiar un caz închis, nu-s chiar o priveliște dezolantă. Un zâmbet, o floare, o rază de soare, vorbele cântecului, mă mai mișcă de pe graniță. Uneori le caut. Alteori, de cele mai multe ori, ele vin, se insinuează liniștite, fidele în ființarea mea zilnică, precum se așează tangențial, razant un fluture pe un umăr. Zboară repede, dar lasă vraja. Și-mi pare bine, le primesc cu drag, chiar tu mi le aduci adeseori, și nu le aleg, nu le cern, și-mi plac, și mă hrănesc cu ele, sunt savuroase, aromate și vin la timp... modelându-mi existența, cotidianul rutinat, mă bucură, mă-nfurie, mă fac să vibrez, să simt viața. Și te văd și pe tine zâmbind acolo, lângă, pe stradă, în autobuz, în parc și privirea ta îmi confirmă că pot fi eu însămi fără să risc să ies ră...

imagine web -Scriu în acest blog în primul rând pentru mine. -Urmăresc să am o evoluție proprie în timp. -Respect orice părere pertinentă, logică sau de bun-simț. -Accept orice sugestie a celui ce citește ceea ce scriu câtă vreme este rațională, constructivă și la subiect. -Sunt decentă chiar dacă abordez subiecte ușor delicate. -Nu voi scrie aici din obligație, ci din necesitate interioară. -Nu este importantă cantitatea, ci calitatea. -Tot ce scriu izvorăște din mintea mea, chiar dacă, după cum se știe, se poate să fie sau să fi fost gândit și de altcineva (concomitent sau mai demult). -Când voi cita, voi folosi ghilimele, sau numele autorului, sau ambele. -Respect orice persoană ce mă urmărește și îi iubesc pe cei ce mă citesc cu gând bun. -Mulțumesc și-s onorată și fericită că citești ceea ce scriu. imagine web

... wish u were here, near <3

... amor eres tu, amar eres tu!

              imagine web        Bună ție! Vreau de multă vreme să aduc vorba despre un subiect (fie aici sau în caietul meu) care cândva mi-a fost prietenos într-un demult, într-un atunci al copilăriei și adolescenței mele, iar acum îmi dă coșmaruri din care mă pot trezi, cu greu, leoarcă și cu o dorință intensă de a fugi. Este vorba despre examene. De orice fel. Mi-e teamă că, fiind prea emoționată, n-o să știu materia și n-o să le pot face față. Acolo, în vis! Și să nu crezi că am picat vreodată vreunul din toate cele la care m-am prezentat de-a lungul timpului, dimpotrivă le luam cu note mari, unele cu maximum chiar!  Nu știu acum de unde această teamă care se manifestă doar în vis... Nu mi-o explic... am căutat ceva explicații pe net, am amețit, o să încerc eu să spun ce cred că este -cum era atunci: în noaptea ce preceda examenul adormeam spre dimineață, după lungi întrebări și frământări, plus că înainte să mă urc în...