Femlora

„De atunci, nu m-am mai putut opri să nu folosesc cititul ca mijloc de a face să dispară timpul și scrisul ca mijloc de a-l opri.” (Frederic Beigbeder - Un roman francez) Azi mă simt extrem de bine! Timpul dansează cu mine, prin mine, îmi aduce momente frumoase ce înlătură melancolia și îmblânzesc părerile de rău, îmi aduce oameni interesanți aproape, locuri pitorești de vizitat și, chiar dacă am refuzat cândva un tango , azi mă mișc pe ritm de milonga .☺ Trăiesc între respect, iubire și pasiune, între inimă și rațiune, am o familie caldă, mereu unită, unii alături de alții... și un job perfect, mai ales dacă privesc prin prisma lipsei stresului, a modului în care sunt solicitată, a relațiilor armonioase de la locul de muncă. Am superiori calzi, umani, care mă determină să fac totul cu entuziasm. Și am avut plăcuta surpriză să fiu aleasă să evoluez, substanțial aș zice, dezvoltându-mi abilitățile lingvistice prin frecventarea unor... Cursuri de limbi străine pentru firme „...

Gala SuperBlog! Așteptam cu nerăbdare ziua revederii offline cu bloggerii pe care-i cunoscusem la evenimentele de gen anterioare sau pe grupul Facebook. Eram extrem de curioasă să văd și locația, mai ales că era la munte, într-o stațiune de un farmec aparte, Poiana Brașov. Nu mă dau în vânt după vacanțele la munte, mai ales în gerul iernii, dar am zis să merg de dragul experienței, al provocării, al bucuriei pe care i-o voi face Anitei.  „Data coincide cu ziua ta, mama, așa că vom sărbători dublu.” „Wow, super! Ziua mea la hotel! La ce hotel?” „La Hotel Royal Poiana Brașov .” „Oh! Dă-mi mai multe amănunte, te rog! Vreau să vizualizez experiența.” „Păi, cred că poți sta liniștită! Nu te vei plictisi! Ne putem relaxa la saună... mă rog, mai mult eu! Între timp, tu poți juca biliard, darts electronic sau fotbal de masă. Sau te poți juca la locul de agrement, dacă nu e prea frig. După ce ne săturăm de distracții prin hotel, ne putem plimba cu telescaunul sau telecabina. Dacă n...

Muzica, sentimente spuse prin note, este cea care mi l-a adus aproape. El a început, timid, postând o melodie pe profilul meu de Facebook. Nici nu știam cum arată, avea o poză neclară și câteva share de piese și peisaje. M-a intrigat și i-am răspuns postând replica mea muzicală... Așa a continuat, ca un joc... El îmi posta o „declarație” din note și arpegii, eu o ascultam curioasă, fermecată, după care îi răspundeam în același mod, cuvinte și vibrații muzicale reproduse măiestrit, ce reflectau trăirile mele. Sunet, emoție... pasiune ce începe să mă cuprindă. ❤ Eram pe aripile iubirii, dar nu eram încă în derivă.  Până când, într-o seară, am văzut portretul meu, creionat de el după o fotografie pe care o alesese din albumul expus pentru prieteni. Era pe wall  împreună cu un cântec ce-mi era drag. Îmi plăcea, reflecta tandrețe, delicatețe, de parcă mi-ar fi zugrăvit sufletul. Era și dorință... era vrajă... era melodie... Și am simțit cum alunec... Și i-am spus să vină, acu...

Nu ești nici perfect, nici defect! Trăim într-o societate preocupată de siluete fără cusur, fețe perfecte, haine la modă, gadget-uri high-tech, case spațioase, yacht-uri, vacanțe în locuri exotice. În ultimii ani, o dată cu amploarea rețelelor sociale și a accesului facil la informație, am constatat o aplecare mai atentă a oamenilor către sine ( self ). O deschiderea spre interior, o dorință de reînnoire, de întâlnire cu ființa noastră profundă și autentică, o construire a identității, o centrare către lucrurile sau motivele care ne fac fericiți au ca urmare un mod mai profund și cuprinzător de a vedea viața.  Totuși, viața nu e numai poezie, viața nu e o vacanță perpetuă, un echilibru necontenit, chiar dacă faci totul cu pasiune și nu consideri că „muncești” propriu-zis. De multe ori, realitatea este alta. Sunt momente în care devii irascibil fără un motiv evident pentru ceilalți, pur și simplu fiindcă n-ai timp să faci pe durata unei zile tot ceea ce ți-ai propus sau...

foto www Povestea pitorească a naturii Bușteni, Azuga, Predeal, Sinaia... Valea Prahovei. Un traseu pe care-l parcurg destul de des, de două-trei ori pe lună. De fiecare dată m-au atras frumusețea unică a locurilor, varietatea peisajului, explozia de culoare și... mereu îmi doresc să revin, să-mi umplu plămânii de aer proaspăt, să vibrez o dată cu natura. La intrarea în Predeal este o zonă aparte, Malul Ursului îi spune, acolo peisajul este de o frumusețe amețitoare. Câte conversații n-am avut în familie despre acest loc de vis! Câtă uimire că există! Un splendid colț de rai ce te cheamă, te magnetizează, o natură generoasă care-ți arată simplitatea ei armonioasă! De câte ori n-am zis „vreau o casă aici!”? O construcție modernă, în contrast cu casele câmpenești din împrejurimi, utilată cu aparatură ultra high tech care să redea cu acuratețe perfecțiunea de afară, cu electrocasnice la zi care să-mi ofere și ultima picătură de sănătate din roadele grădinii mele, cu piscină, foiș...

O să încep de la concluzie... Hurom este un nume la nivel internațional. Eu am auzit pentru prima oară de Hurom de pe Facebook. Prin iulie, anul acesta, un concurs („Câștigă un storcător Hurom cu Hurom România!”) ne invita să spunem care este rețeta de smoothie preferată și oferea câștigătorului un storcător de fructe cu un design modern și elegant, în culori metalice, cu indicatoare LED amplasate pe consola centrală. Am participat, n-am avut noroc, dar gândul mi-a rămas la acel storcător prin presare la rece, Hurom , cu multiplele lui valențe, de la prepararea hranei pentru bebeluși până la pregătirea unor savuroase supe, smoothie-uri, înghețate, șerbeturi. Mi-ar fi de ajutor, gândeam atunci, și în intenția mea de a mai scăpa de câteva kilograme, ajutându-mă să prepar rețete sănătoase care să-mi dea energie, pentru că de la sala de fitness sau de la înot vin stoarsă. Bineînțeles, mulți au în casă un storcător de fructe, ideea este să ai unul care fie silențios, stabil, eficient...

Îmbracă-mă cu gândul,  Îmbracă-mă cu zâmbetul, Dintr-un covor de frunze fă-mi veșmântul, Lasă lumina să-mi atingă chipul! Crepuscul în vara mea          Mama nu mai e, s-a stins în toamna vieții, lăsându-mi mie culorile acestui anotimp, clipele de blues și lacrimi pe care le las să cadă neglijent peste frunze... Mă uit în urmă și știu că nimic nu va mai fi cum a fost pentru copilul din mine, pentru că tot ce am trăit, toate emoțiile și sentimentele ce mă încercau atunci - succes, iubire, deznădejde, eșec, mirare, curaj - erau validate prin existența ei, prin prezența ei plină de hotărâre, prin cuvintele de încurajare spuse la momentul oportun, prin pofta de viață pe care mi-o insufla și mi-o alimenta zi de zi. Gândul la ea onorează copilul din mine, îmi reconstruiește din trecut un moment prezent în care eu mă simt bine. Sunt gânduri peste care zăbovesc, sunt altele care vin și le alung. Însă toamna, când este și ziua ei, nu uit să scriu, călcând...