Femlora

Alerg după cuvinte, sunt disperată să le rulez pentru a defini mai clar o stare, un sentiment, o trăire, o emoție. De multe ori, intru și în teritoriul cuvintelor celorlalți, avidă să-i completez sau să-i ajut, deși ei, ca și mine, folosesc pauza în vorbire pentru a căuta un cuvânt mai potrivit, mai la obiect, ce caracterizează mai exact ceea ce vor să exprime. Pe mine, de exemplu, nu mă supără o „intruziune” în spațiul meu lingvistic, din contră, printr-o confirmare mimică sau verbală, îi ofer chiar legitimitate, însă nu toți sunt încântați când li se sugerează un cuvânt optim spre a preciza ce vor să spună... Din contră, vor să caute ei, să pună ei înșiși punctul pe i, sunt deranjați de intuiția ta, uitând sau eludând ideea că gândul are curgerea lui și că ruperea prea frecventă a unei imagini pe care gândul său creează în mintea celuilalt este supărător până la plictis și, în final, până la dezinteres și neatenție.  Le spui prietenilor sau cunoscuților întâmplări din viața ...

În fiecare sâmbătă sau duminică mergem la cinema. Nu ajungem neapărat în zile cu premiere și alegem filmele în funcție de preferințe, nu după reclamă. Ne plac, de regulă, SF-urile, cele animate, filmele cu animale sau comediile.  "War for the Planet of the Apes", unul dintre filmele momentului, continuă seria cu maimuțele care au preluat controlul planetei, idee care m-a oripilat din start, de la primele filme, cele din anii '70, pe care am avut ocazia să le văd pe casete video închiriate. La vremea aceea, prin anul 2001, mă gândeam că maimuțicile sunt oameni costumați fiindcă, după cum este și o replică în actualul „episod”, prea aveau „ochii umanizați”. Ca să aflu acum că sunt realizate cu ajutorul unui program de grafică, Maya, pe care-l poate cumpăra oricine este dispus să dea peste „mia” de dolari. Deci, să fiu și mai succintă, nu mi-a plăcut nici ideea, nici subiectul - Cesar vrea răzbunare și îi caută pe cei care i-au ucis familia (oamenii). Auzi, Cezar, de pa...

Unul dintre punctele de atracție din Râșnov, Brașov, este Cetatea Râșnov unde se ajunge, mai nou, cu un minitren care oprește la două stații - prima este Dino Parc și a doua chiar cetatea. Călătoria dus-întors costă 5 lei. Deși drumul până sus, la cetate, este scurt și poate fi făcut lejer per pedes, noi am optat pentru acest mijloc de transport din cauza căldurii. Am înțeles că a existat sau există și un lift, eu nu l-am văzut, nu că m-ar fi tentat să urc în el, ci doar așa să-l zăresc, să vorbesc în cunoștință de cauză. So , cât a căutat tata un loc de parcare, noi ne-am postat la o coadă să cumpărăm gogoși și apă, apoi am urcat spre cetate molfăind liniștiți, dar, neștiind că sunt două stații și văzându-i pe toți coborând la prima, la Dino Parc, am dat să coborâm și noi. Nu era acela locul de „debarcare” spre nemulțumirea lui Ovi care deja se dăduse jos împreună cu Anita. Mă rog, a strigat la șofer să oprească și s-au urcat, iar pe mine „m-a certat” ușor-foarte revoltat...

Ideea cu scrisul sau oricare altă muncă e să le faci continuu, să nu apuce să se instaleze lenea care te impinge să tot amâni momentul. Sunt deja aproape două săptămâni de când am fost la Moeciu, Bran, Cetatea Râșnov și oricine ar fi zis, după entuziasmul meu, că voi scrie despre asta imediat, la cald. Dar eu am tot lăsat pe un „mâine” imprecis, între timp m-am jucat cu un pui de pisică, am hrănit-o și am făcut curat după ea, iar după o săptămână am dus-o la tata înapoi pentru că am descoperit că aveam toți senzația că avem ceva în gât și ne gâdila vreun păr rătăcit nasul... so, deși ne era dragă, nu aveam cum să o ținem, deși, inițial, plănuisem să stea aici toată vacanța de vară, în speranța că-i va mai tăia Anitei pofta de a „călări” gadget-urile non-stop. Pe lângă această scuză am mai avut-o pe cea că nu m-am putut dezlipi de câteva cărți pe care le-am devorat, una dintre ele ajungând să nască în mine stări de revoltă, plânsete, șoc, uimire și multe alte emoț...

„Zborul reginei” . Este unul dintre cele mai interesante romane citite de mine în ultima vreme. Nu îți voi dezvălui prea mult despre intrigă, teme, ritm, culoare locală... toate creionate spectaculos de scriitorul și jurnalistul argentinian, Tomas Eloy Martinez. De fapt, nu-ți voi spune decât că mi-a fost dat să citesc aici unul dintre cele mai mârșave planuri de răzbunare care se pot naște într-o minte de om, inteligent, genial chiar, dar orbit de dragoste, de o salvatoare iubire târzie, care din nefericire... stop! Nu-ți dezvălui mai mult, nici metafora titlului, nici în ce context social se petrece acțiunea, nici cine sunt personajele, nici ideile avangardiste, nici începutul poveștii, nici finalul. Voi copia în continuare extrasele mele, cam multe citate te avertizez... Așadar, înarmează-te cu răbdare și interes...  Enjoy! -  „Așa îi și cunosc: din spusele lor. Sunt cum scriu, sunt ceea ce scriu.” - „Pe atunci firea i se înăsprise. Singurătatea sau puterea - sau poate...

Nu îți trebuie o motivație specială să ai grijă de mintea ta. Așa cum de corp ai grijă spălându-l, hrănindu-l, punând pe el haine curate, pe care le reînnoiești la o anumită perioadă de timp, tot astfel și creierul tău are nevoie de cuvinte, imagini, idei cu care să se alimenteze. Îți amintești sloganul atribuit lui Lenin - „Învățați, învățați, învățați!”? Ei bine, fără să împărtășesc crezurile lui revoluționare comuniste, mult prea idealiste, fără să cred neapărat că poți face deșertul să înflorească, acest îndemn îmi place, mi se pare extrem de realist, lucid și de bun simț.  Am văzut la știri astăzi un tip care a dat bac-ul la 53 de ani și care spunea cam același lucru, în esență, accentuând importanța instruirii personale și punctând faptul că nimeni nu va dori să lucreze per sempre  în agricultură sau construcții prin țările Comunității Europene. De ce să nu aspirăm să le ocupăm locurile de muncă din IT, inginerie, medicină, contabilitate etc.? De ce ne limităm la mi...

Nu sunt nici pro, nici contra recenziilor de carte, film, piesă de teatru. Îmi plac și criticile bine țintite și argumentate. Ce nu-mi place însă, în media de astăzi, este povestirea integrală cu introducere, cuprins și încheiere a actelor artistice menționate mai sus... amănuntele acelea ce revelă misterul și care-l determină pe cel care citește sau pe cel care vede să nu mai aibă mai nimic de descoperit. De aceea, m-am gândit la o nouă abordare a relatărilor despre lecturile mele. Voi scrie aici, pe blog, din când în când, mici fragmente simpatice sau interesante, expresii care mi-au plăcut sau care m-au amuzat ori, pur și simplu, alăturări amuzante de cuvinte, acele epitete, metafore, comparații care mi-au atras atenția.  Am cumpărat și am citit mult de-a lungul timpului, de la bibliotecă nu prea am împrumutat, ca adult, însă de curând mi-am făcut un card la Biblioteca Județeană Ion Heliade Rădulescu . Prima carte împrumutată în grabă (mersesem acolo pentru altă acțiune, c...