Femlora

Într-o societate în care oamenii se gândesc cu preponderență la bani, la traiul de zi cu zi, luna ianuarie este ca să fie și trece ca să treacă. Asta dacă n-ai rezerve sau economii din lunile anterioare. Sau dacă nu faci parte din elita economică (să numesc astfel categoria oamenilor cu bani, indiferent de domeniul din care îi obțin), care prin ianuarie se învârt după soare, iau cine la malul oceanului și beau cocktail-uri pe plajă sub umbreluțe. Pentru mine însă, ianuarie este o lună plină de semnificații și de o importanță majoră. Este luna în care Dumnezeu m-a binecuvântat, ajutându-mă să-mi aduc pe lume puiul de om, o fetiță delicată, inteligentă, splendidă. Capricioasă, desigur, ca fiecare copil. Răsfățată, curajoasă, solidară cu prietenii. Prezența ei aduce un zâmbet care transformă momentele împreună în clipe unice, pe care le vrei repetabile...  Tot în ianuarie s-a născut și nepoțelul meu, băiatul surorii mele, un micuț adorabil, pe care mi-e dor să-l strâng în brațe,...

Arta ta e trăire, tu însuți ești un sentiment... portrete de O.Musetescu

Când vezi dincolo de suflet... <3 by O. Musetescu

Creionând cu adevăr, relevând substanța, arătând frumosul, revelând sufletul...

I belong to the wind...

România e o stare mai degrabă decât o țară. Când ești departe și ți-e dor de România, duci lipsa senzațiilor și trăirilor pe care le ai aici, cu oamenii de aici, cu limba vorbită în magazine, pe stradă, la televizor sau la radio-ul din mașină. Când revii în țara după care acolo tânjești, la care acolo visezi și te gândești intens, să fii sigur că n-ai să regăsești nici măcar ce îți aduci tu aminte că ai lăsat. Vino mâine în oraș și vei vedea spațiile verzi pline de zăpadă murdară, oamenii pășind prudent pe lângă stâlpii de iluminat ca să nu alunece în gheața îngrămădită acolo, norii și oamenii împrumutând culori unii de la alții... România e trecutul tău, iar ție de asta ți-e dor, de fapt, de efervescența celui care ai fost, de cei dragi ție peste care anii au trecut sau de cei pe care viața nu i-a cruțat. Te-ntorci să potolești un dor. Și vei vedea că nu poți. Pleci iar către țara adoptivă, dar mintea ta o ia de la capăt, ștergând episodul vizitei tale anterioare în țară. În cap ...

"You've been learnin' And baby, I been learnin' All them good times Baby, baby, I've been discernin'-a A-way, way down inside A-honey, you need-a I'm gonna give you my love, ah I'm gonna give you my love, ah Oh, whole lotta love Wanna whole lotta love Wanna whole lotta love Wanna whole lotta love I don't want more..."

Mă tot gândesc cum ai putea cunoaşte un om care nu vrea să ţi se dezvăluie, în ce ipostaze ţi-ai da seama mai exact de caracterului sau de modul în care face faţă situaţiilor. Pornind de la premisa că toţi ne schimbăm într-un fel sau altul - evoluţie sau stagnare sau involuţie - care-s reacţiile după care te ghidezi când faci portretul amicului tău, de exemplu? Mai întâi îl vezi cum se comportă la bucurie, când faceţi cunoştinţă, de sărbători, la o cafea. Îi surprinzi privirea şi-i asculţi cuvintele atunci când îi spui ce ţi-ai mai cumpărat, pe unde te-ai plimbat, ce visuri şi idealuri ai. Fiindcă era o vreme, da, când oamenii chiar visau diferit şi mult mai abstract (adică nu numai bani, maşini şi case) şi-ţi puteai depăna poveştile fără să auzi repede din gura celuilalt "aa, şi eu la fel!" sau "daa, şi mie!". Există şi acum prieteni care-şi povestesc intrigi din romane, care se contrazic fiindcă ei cred în ideile lor şi chiar dacă, polemizând, ajung într-un p...

Mă tot gândesc de câteva zile că ar trebui să sparg şi eu gheaţa cumva în acest an cu câteva impresii despre zilele ce s-au scurs, sărbători, zăpadă, bucurie şi melancolie, trăirea în prezent, a clipelor, decizii spontane sau lipsa totală de planuri şi o idee de subiect ad-hoc: cum toată lumea vorbeşte despre probleme, eu aş aborda tema tuturor lucrurilor care mă bucură şi-mi fac plăcere, a hobby-urilor, pasiunilor, deliciilor culinare, muzicale, artistice... Pe scurt, cam ce face omul pentru propria sa bună-dispoziţie. N-am să vorbesc prea mult despre ce este de la sine înţeles, adica despre cât de mult îmi plac clipele alături de familia mea mică sau extinsă (cu părinţi, rude, prieteni...). Am să atac strict egoist, enumerând mai mult sau mai puţin explicit ce îmi face mie plăcere.  În primul rând să încep cu ce ne bântuie şi când suntem veseli şi când suntem supăraţi, deşi din motive diferite, adică gândul la mâncare! În primul caz mâncăm pentru a sărbători, în al doilea m...