Femlora

luni, 9 mai 2016

Mă întreabă timpul dacă...

imagine web
               Se zice că în viață îți pare rău că n-ai luat o anume decizie, că n-ai mers pe o anume cale, că n-ai așteptat, că te-ai încăpățânat să faci ceva, mai repede și mai profund decât regreți deciziile luate greșit, cele pripite, cele care n-au fost bune pentru tine. Măcar ai acționat, cel puțin ți-ai spus părerea, n-ai stat în cumpănă, n-ai ezitat! Ai decis să mergi pe jos în loc să alegi un lux de-a gata, ai decis să deschizi o carte în loc să-i deschizi ușa oricui, mănânci și cartofi nu numai somon... Sunt multe ce se cer vorbite la timpul lor, trebuie să lași teama deoparte, să pui întrebările pe măsură ce discuți, nu să aștepți să termine interlocutorul toată povestea fiindcă te poți trezi că vrea să plece și momentul oportun trece... În viață întrebările nepuse devin tot atâtea ne-amintiri, ne-informații, neajunsuri mentale să zic așa. Ele sunt piese lipsă din puzzle-ul vieții, al evoluției tale ca individ. 
imagine web

      Rămâi cu multe nedumeriri: oare chiar trebuiau știute, le vei afla răspunsul vreodată, au vreun sens acum egal cu cel de atunci, te-ar fi influențat în vreun alt fel, ai fi fost altul știindu-le, ar fi semnificat altceva? Dacă n-ai fi amânat atât de mult să scrii din cauză că n-ai avut stiloul handmade cu peniță de aur, ideile ar fi fost pe hârtie, nu în aer, pierdute, uitate! Dar poate că așa trebuia să fie! Poate că nu există șanse pierdute, oportunități ratate, nu există un trecut pe care să-l regreți (din moment ce nu s-a întâmplat!), ci ești doar tu cu ceea ce ai acum, cu viața, sănătatea, familia ta, prietenii tăi, telefonul pe care alegi să-l dai sau nu. Ești tu cu secretul pe care vrei să-l păstrezi sau să-l spui, plimbarea pe care te montezi s-o faci sau decizia de a rămâne-n casă, cu colegii și prietenii tăi de acum cu care ai sau nu un trecut comun, cu vecinii pe care-i saluți sau nu, cu Dumnezeul tău în care crezi și care te cunoaște cel mai bine. 
 
imagine web
   Nici măcar nu ești numai în <acum>, ești și clipa imediat următoare acestui <acum>, ești într-un fel de viitor anterior... Îți pare rău, îți pare degeaba, oamenii nu uită, te țin minte, ei doar pretind că nu-și amintesc pentru un joc social sănătos (pe individul care pare că se uită prin tine este recomandabil să-l eviți ...). Nu ne place adevărul, nu suntem gata pentru el în fiecare moment, noi mâncăm iluzii ca să nu ne culcăm cu burta prea plină, să putem visa frumos. Când iubim ne construim un munte de iluzii frumoase, îl putem decora cu vise, speranțe, așteptări. Avem nevoie de aerul pur al acestui munte, de infuzia lui de prospețime, de sentimentul revigorant pe care îl oferă. O să-ți povestesc și despre asta, deja e altă temă... Ce bine mi-a făcut să-ți spun chiar și atât! O noapte frumoasă! 
imagine web personalizată