Femlora

marți, 26 aprilie 2016

Rătăcind în idei...

           
imagine web
            E o discrepanță dezarmantă între lumi, între eu-l meu și al altuia, între lumea noastră și cea din film, între subiectele predilecte în discuțiile casnice și cele de la emisiunile televizate, între ce sunt eu și ceea ce văd alții, între ce arăți, cât arăți, dar... într-un final... toate acestea nu au importanță decât pentru tine, mintea ta fiind cea care dă 
relevanță și însemnătate acestor întrebări sau frământări. Eu zic că un peisaj nu există decât când îl străbați cu ochii, el atunci se creează pentru tine, unui drum i te așterni și vezi de-a lungul lui ceea ce ai nevoie, setea ta aduce-n cale fântâna sau mai nou benzinăria cu apă îmbuteliată... știi, într-un fel, e ca în basme. 
imagine web

          Când am plecat prima oară în excursie în Occident, prin 1999, am fost atât de captivată de peisaje ziua, de noapte, de peste tot, îmi plăcea România, mă fascinau castelele transformate în restaurante din Austria, ploaia din Germania, prețurile mari la orice din Franța, toate țările erau de vis, inclusiv Spania - ea fiind țara-surpriză, magică, unde mă aștepta sora mea. De granița România-Ungaria și parte din Ungaria nu-mi amintesc pentru că, naivă ca și astăzi fiind, m-a păcălit unul la alba-neagra, i-am cerut banii înapoi, am plâns mult, nu mi i-a dat, a plecat fluierând și n-am înțeles de ce nimeni din autocar n-a intervenit. Nu mai contează acum decât ca o mică anecdotă! Ajunsă pe plaiuri mediteraneene m-am simțit atât de fericită, nu credeam că poate fi atât de superb de adevărat: nisip, mare, plimbări, cumpărături, restaurante, dans, noapte, lună, stele, gândurile de atunci... razna, rebele... 

imagine web

            Toți au dorințe, toți au idealuri tangibile sau improbabile, ale mele, cele mai multe, sunt legate de călătorii. Nu-mi place să prind rădăcini într-un loc, îmi place acel du-te vino, dacă se poate în ocol, prin lume. Nu-mi doresc o călătorie în spațiu, chiar dacă stau mult cu ochii-n stele, din contră mă uit către ele cu speranța că-mi vor ajuta visurile pământești să devină realitate.
imagine web

            Și acum, în săptămâna miracolelor, vreau să-i mulțumesc bunului Dumnezeu că există, că ne permite și ne ajută să existăm sănătoși, că aduce Soarele în fiecare dimineață și ne veghează somnul, că avem prieteni buni și ce să punem pe masă, să-i mulțumesc pentru tot ce sunt, tot ceea ce am astăzi, înțelegere, zâmbetul copilului meu, zile colorate în speranță și...  pentru multe, mult mai mult.  Doamne, Îți mulțumesc!

imagine web