sâmbătă, 7 aprilie 2018

Hristos a înviat!

pastefericit

Paștele este ziua în care Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am, pentru toate clipele minunate pe care mi le-a dăruit, pentru toate momentele pe care le-am trăit și le trăiesc, pentru cei ce mi-au fost și îmi sunt alături cu toate lecțiile de viață pe care mi le-au dat sau pe care am simțit nevoia să-i învăț. Câte șanse sau încercări, câte oportunități de a mă revanșa, câte moduri de a-mi îndrepta greșelile, câte căi deschise și re-deschise, câte drumuri pe care să merg spre fericire, câți oameni frumoși pe aceste drumuri! Am o viață binecuvântată, mă simt protejată, mă simt bine cu mine însămi, îmi place că Dumnezeu m-a ales să fiu astfel. Am o existență cuminte, fără a respinge manifestările specifice anilor tineri, rebeliunea și viața ce pulsează, focul ce păstrează vulcanul în erupție, neastâmpărul și neliniștea zilelor și nopților adolescenței. Le observ cu drag, câtă vreme nu sunt exprimate brutal și impertinent, zâmbesc și uneori mă regăsesc în ele. Mi-e dor, îți spun sincer, de energia ce mă făcea să clocotesc și să n-am stare, aș începe din nou, cu tot ce am acum, de la vreo 20 de ani... asta-i viața însă, se pare că într-adevăr nu le putem avea pe toate decât pe rând, în porții bine dozate și cumpătate. De altfel, poate am și avut cât se putea de mult, dar n-am știut să apreciez la acel timp. Nu știm, de multe ori, când suntem fericiți că suntem fericiți, considerăm normalitate bucata aceea de Rai, din prea multă aroganță, specifică vârstei, ca să găsesc o scuză banală.
Paștele este, dragilor, momentul potrivit să vă spun mulțumesc că acum și mereu îmi citiți rândurile mai bine sau mai puțin inspirate, poveștile personale, poveștile altora sau istorioarele create de dragul unor produse. Este momentul oportun să vă arăt recunoștința pentru că sunteți alături de mine de fiecare dată, indiferent ce decid să împart cu voi și sufletul meu știe că aș vrea să am mult mai mult timp la dispoziție într-o zi pentru a spune mai multe. Timp și sănătate, puterea de a vedea fericirea, de vă păstra și a vă urma visurile este ceea ce vă doresc vouă astăzi și întotdeauna. Mie și celor dragi, de asemenea. Tot ce e bun în lume să ni se întâmple, să ne audă Dumnezeu rugăciunile când avem nevoie și să ne binecuvânteze zi de zi cu mulțumire sufletească. Paște fericit! Hristos a înviat!

ouarosii




P.S. În martie, blogul Femlora a împlinit 2 ani pe blogspot (și aproximativ opt pe Facebook), am păstrat aproape toate postările, mai puțin una sau două, exact așa cum au fost ele publicate și vizualizate, cu hibele și atuurile lor. Încă o dată vă mulțumesc, mai ales pentru încurajările primite la articolele pentru diverse concursuri la care am participat, sincer, lăsasem „școala” și competiția undeva în urmă, îmi pare bine că mi-am redescoperit această latură războinică a caracterului meu, chiar dacă nu mai este atât de puternică. Trăiesc emoții frumoase de fiecare dată când aștept vreo decizie sau notă, m-am înscris și anul acesta la Spring Superblog, dar câteva situații neprevăzute m-au împiedicat să mă implic. Poate în toamna sau în primăvara viitoare, cum spune tiza mea din muzică, „lumea e a mea”, a noastră, a tuturor, file albe din cartea vieții așteaptă să fie scrise. Doamne ajută!