Vrute și ne-vrute

N-am stare, se anunță o eclipsă de soare, mă îmboldesc buricele degetelor să scriu, mă gândesc ce să prepar de ziua mea, m-am gândit la pește și garnitură, ceva lejer, fiindcă eu vara nu prea tolerez carnea, sper să le placă și invitaților... N-am mai slăbit deloc, am dat jos vreo 3-4 kg pe la începutul verii, dar afară a fost atât de cald încât n-am mai continuat cu mersul prin oraș, cei 5 km de care am spus într-un alt articol. La piscină am fost doar de patru ori, am stat mai mult în apă, fără rezultate notabile însă. Bine, m-am dus să-i fac pe plac Anitei și să mă răcoresc, dar mi-am zis în sinea mea că n-ar fi fost rău dacă aș mai fi slăbit un pic. ☺

De vreo câteva luni port ochelari pentru citit, ajunsesem la stadiul să văd blurat și pe carte și pe telefon sau pe ecranul laptop-ului, așa că a trebuit să pun niște lentile potrivite la niște rame mai vechi, altfel riscam să mă enervez mereu. Înainte de a lua hotărârea să merg la oftalmolog, foloseam pentru scrisul mărunt, gen etichete sau coduri de produse, o lupă. Oricum, mi s-a spus că va trebui să port permanent, dar am cerut timp să mă obișnuiesc cu ideea asta, mai ales că vara transpiră fața, e complicat, cei care poartă înțeleg mai bine... (sau nu?!) ☺

Bineînțeles că n-am ratat nici filmele momentului - "Atomic Blonde" și "Emoji", cel de-al doilea și foarte haios și cu scenariu bun. În "Emojimovie: Express Yourself" sunt prezentate aventurile unui emoticon considerat defect pentru că nu îndeplinea doar o singură funcție, de exemplu, doar zâmbet sau doar mirare, el făcea mai multe mutrițe consecutiv. Fiind vânat ca virus, el reușește să iasă din aplicație și încearcă să se salveze cu ajutorul unor prieteni. Titlul a fost tradus „Aventura zâmbăreților”, dar parcă „Fii tu însuți!” se apropie mai mult de titlul original. Nici opțiunea lor nu e rea, e un pic mai comercială, copiii sunt atrași de aventură, so consider că scopul lor de a aduce mult mai mult public va fi atins și prin acest mic artificiu. 

Apropos de trucuri, artificii, minciuni, de data aceasta rău voitoare și care denotă mai mult decât proastă creștere, am observat cum circulă pe Facebook tot felul de știri nefaste, iar despre adevărul sau falsitatea lor care n-ai cum să te convingi decât după ce accesezi anumite site-uri. Oare ce câștigă indivizii care se pretează la asemenea mârșăvii? Bani, trafic, cititori? Și când mai vrea cineva să-mi deschidă ochii asupra unor  diferențe dintre oameni, eu mai aduc și argumente contra...

Nu vreau să comentez prea mult despre Atomic Blonde. Mie când îmi place un actor/o actriță merg la film doar pentru el/ea. Dacă „se întâmplă” să fie și un scenariu captivant, cu atât mai bine, dacă nu, mă mulțumesc să admir artistul „implicat”, în acest caz pe superba Charlize Theron. Nu pot spune că a fost lipsit de subiect, ci că-s sătulă de genul ăsta de abordare a istoriei, misiune secretă, toată lumea trădează pe toată lumea... îți sună familiar...? În rest, acțiune, toți sunt în formă maximă, toți știu să dea replica atât fizic, cât și verbal, totul curge natural... De văzut și acesta! (zic eu...)

Am vrut să merg și în acest weekend, sâmbătă, dar ne-am luat cu altele, ne-am decis greu și nu mai aveam decât o opțiune, un film horror „Annabelle”, bla, bla, am zis „pas”, nu-mi poluez voit privirea cu monstruozități. 

Altfel, ocupându-mă de pasiunea mea, cititul, am regăsit aceste frumoase versuri ale lui Nichita Stănescu, pe care le voi lăsa aici, ca final pentru conversația noastră de astăzi:

„Nu mă realizez pe deplin niciodată,

pentru că

am o idee din ce în ce mai bună 

despre viață.”                      

(„Sunt un om viu” - O viziune a sentimentelor, 1964)

Surse foto - www și albumul personal