Ce cadou te surprinde... neplăcut?

De câteva zile mă gândesc să scriu, am și vreo două-trei subiecte în minte, însă mi-am amintit, că tot vine ziua mea de naștere acum, în august, pe 22, de cele mai bizare cadouri primite de mine de-a lungul anilor. 
În top, pe poziția cea mai de kk, stau lumânările parfumate și te poftesc să mă contrazici dacă nu-i adevărat că și tu te-ai simțit ușor/vizibil jenat să primești așa ceva și să mimezi și surpriza, plăcerea chiar, „vai, sunt minunate!... și ce miros frumos (auuu)!”. Sunt o persoană profund religioasă și romantică. Dar dă-o-bărci de treabă, îmi ești colegă/amică, te invit la ziua mea pentru prima oară, nu mă descoși deloc, nici subtil, nici vădit, dar îmi vii cu așa ceva? E cumva o invitație ☺sau... ești atât de neinspirată...? Le-aveai prin casă? (păi și eu am soluții de curățare, dar nu le strecor în pungi de cadouri!!) Mesaj subliminal sau conștient? Eu interpretez gestul tău ca idiot și rău intenționat. Ce naiba, ia-mi un săpun, tot atât costă, măcar e tradiție la români să se ofere produse de îngrijire sau cosmetice... 
Asta se întâmpla până-n 2010 și nu dau mai multe detalii despre fată, probabil a și uitat, habar n-am ce-a fost în capul ei. Ia-mi naibii o carte, un blocnotes că tot suntem în aceeași breaslă și scriem muuuult... Sau rupe un trandafir din grădinița din fața blocului și fă-mi seara de neuitat prin prezența ta originală, dar, brrr, nu-mi aduce lumânări... de fapt era un set din ăla de pastile parfumate cu tot cu suport, cred că erau de la magazinul indian, aveau acolo și mărgele la același preț... de ce nu mi-ai luat mărgele? ☺... nu mă spânzuram cu ele!!!
Tot în categoria lumânare parfumată se înscrie și un tip, destul de ok de altfel, prieten de familie, dar el a venit cu una singură, mare, albastră ca seninul, în pahar de sticlă. A mai adus și un pluș pentru fată. Însă pentru mine n-a găsit altceva, mai bine venea doar cu plușul sau, dacă nu, putea să spună că n-a avut timp de cumpărături. El pare destul de „citit”, de „umblat”, chiar să-l fi lăsat inspirația tocmai în acel moment, o fi fost de la caniculă, nu m-ar mira... muzele pleacă, vin...
Am acceptat astfel de cadou doar pentru a nu-i face pe cei ce le-au adus să se simtă prost. Nu i-am mai invitat fiindcă nu am mai păstrat legătura, nici n-am mai făcut petreceri zgomotoase, cu mulți prieteni, am trecut la cadru mai restrâns. Lumea e oricum călare pe telefoane, înainte vorbeau, acum scriu mesaje, stau și mă întreb dacă se va mai ajunge vreodată la intimitatea serilor între prieteni fără prezența deranjantă a gadget-urilor. Când e sunat unul, când altul, atenția nu e constructivă, ci împrăștiată, per total se lasă cu amețeală și nu știi exact de la ce sau cine...
Până pe la 30 de ani cadourile primite de ziua mea de naștere erau foarte importante, cei apropiați știu și, de fapt, ei erau și cei care-mi făceau cadouri substanțiale. După ce n-a mai fost mama, nu mi-a mai păsat nici de ziua mea, nici de cadouri. Acum, mamă fiind, sărbătoresc ziua de naștere proprie mai mult de dragul copilului, e foarte sociabilă, se bucură când vin musafiri, mă încântă bucuria ei.
Deși „calul de dar nu se caută la dinți”, eu prefer să nu primesc deloc sau să primesc, cum e firesc, un „cal” cu toți dinții, periați și clătiți cu apă de gură, că nici eu nu vin doar cu glazura de la un tort expirat, din contră pun ce am mai bun pe masă. Așa-s eu, poți să spui, ipocrit, că-s fițoasă, dar realitatea e că și tu ești la fel și „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!”
Am zis la început despre un top al cadourilor „nașpa”, dar nu cred că am ce să mai pun în el, cam asta a fost singurul gen de cadou care m-a indispus. Dacă va mai veni vreodată cineva cu așa ceva la ziua mea, ori îl arunc în coș în fața lui/ei, ori îl returnez. Să fim sinceri, când 'oi da colțul ce-mi aduceți? O carte să lecturez sau un film pe dvd?

Sursă foto - www.