Gadget-ul zilei!

Germanos.ro

joi, 29 iunie 2017

„Zborul reginei”


Este unul dintre cele mai interesante romane citite de mine în ultima vreme. Nu îți voi dezvălui prea mult despre intrigă, teme, ritm, culoare locală... toate creionate spectaculos de scriitorul și jurnalistul argentinian, Tomas Eloy Martinez. De fapt, nu-ți voi spune decât că mi-a fost dat să citesc aici unul dintre cele mai mârșave planuri de răzbunare care se pot naște într-o minte de om, inteligent, genial chiar, dar orbit de dragoste, de o salvatoare iubire târzie, care din nefericire... stop! Nu-ți dezvălui mai mult, nici metafora titlului, nici în ce context social se petrece acțiunea, nici cine sunt personajele, nici ideile avangardiste, nici începutul poveștii, nici finalul. Voi copia în continuare extrasele mele, cam multe citate te avertizez... Așadar, înarmează-te cu răbdare și interes... Enjoy!
- „Așa îi și cunosc: din spusele lor. Sunt cum scriu, sunt ceea ce scriu.”
- „Pe atunci firea i se înăsprise. Singurătatea sau puterea - sau poate o combinație între aceste două sentimente - l-au făcut despotic și arogant. Credea că totul e cu putință și mai credea că nu trebuia să i se refuze nimic.”
- „Limbajul era, spunea mereu, locul unde oamenii își reflectă adevărata față.”
- „Chestiune de adjective, spuse. Nu există critică sănătoasă. Doar critici murdare sau curate. A noastră e atât de transparentă că poate să ți se pară jignitoare.”
- „Avea nevoie de una care să fie cât o sută de femei, cârduri de femei tinere, care să-l lumineze ca soarele de octombrie, femei pentru care să nu fie noapte niciodată.”
- „Întotdeauna aveai dreptate, Camargo, aceasta mândria ta supremă: să nu greșești când toți greșeau.”
- „Nimic mai greu decât să iubești și totodată să te resemnezi că nu ești iubit.”
- „... să-i rănești gândurile, să-i arzi umbra, să jupoi aerul pe care-l respiră. Ai să sari în visul ei și ai să pui stăpânire pe tot ce găsești.”
- „Apoi se pregătea pentru gingășia fără seamăn a atingerii: îl mângâia cu o piele atât de diafană, de eterică, încât părea un suspin al degetelor.”
- „Acordeonistul își desfăcu instrumentul și încercă mai multe acorduri. Era o muzică melancolică, ce nu semăna cu nimic. Exprima lucruri atât de puține, ca o lume care n-a fost creată încă, și poate pentru asta se afla acolo, pentru ca golul acela să fie umplut de cântăreț...”
- „Acolo orașul era atât de diferit, că nu aparținea niciunei epoci: se părea că timpul se pierdea pe sine, neîncetat. Pe sub luminile reclamelor se întindeau oglinzi uriașe care nu reflectau decât propriul lor neant.”
- „Uneori era seducătoare și alteori tindea să dispară, parcă ștergând cu guma propriul său trup. Trebuia să te uiți atent ca să vezi că era acolo.”
- „Uneori sacrificiile inteligenței contează mai puțin decât un mare noroc.”
- „Gesturile din fața oglinzii au fost mai leneșe, mai insinuante și uneori mergea dintr-o cameră într-alta distrată, de parcă s-ar fi pierdut pe sine.”
- „Oamenii care trăiau în târgul acela erau nepăsători în privința timpului și poate și a memoriei. Timpul se scurgea în jur și își lăsa urmele asupra lor, dar ei nu le simțeau. Timpul era precum praful, care se învârtea dinspre stânga spre dreapta în vârtejuri cenușii, stârnite din senin. Cădea neîncetat și nimeni nu-l lua în seamă.”
- „- Semănăm, Reina. Vezi ce se întâmplă? Gândim la fel, aproape cu aceleași cuvinte. Așa încep scurtcircuitele.”
- „... rutina de zi cu zi s-a schimbat în apartamentul de peste drum, poate pentru că femeia e îndrăgostită și preferă să nu-și abată atenția de la propria ei ființă.”
- „- ...Nu pot fugi din locuri unde nici n-am ajuns încă.
    - Sunt cuvinte care nu pot fi lăsate în suspensie. Chiar tu mi-ai spus asta, îți amintești? Și cu trupurile se întâmplă uneori ceva ce nu poate fi lăsat în suspensie.”
- „Nu există nimic mai îngrozitor într-o poveste de dragoste decât certitudinea că se va sfârși într-o zi. Pe Reina o muncea gândul că o aștepta un sfârșit, chiar dacă nici nu era sigură că era o poveste de dragoste.”
- „Zboară atât de sus, că nimic nu-l poate murdări. Poartă în sine atâta lumină, că tot ce atinge se aprinde și se salvează.”
- „Viața i-a devenit acum un lung șir de indiferențe.”
- „Înnebunesc în orașul ăsta fără suflet.”
- „Mă înăbuș de dorul iubirii.”






Surse foto: coperta editată și www