Ambasadorul Federației Ruse în Târgoviște - momente la bibliotecă

În această săptămână, marți, 30 mai, am fost invitată la un eveniment ce a avut loc la Biblioteca Județeană „Ion Heliade Rădulescu” prilejuit de vizita în urbea noastră a ambasadorului Federației Ruse în România, Valeri Kuzmin. Într-o atmosferă relaxată, punctată cu zâmbete și replici amuzante, care a culminat cu un mini-spectacol muzical oferit de Orchestra Populară „Chindia”, s-au luat în discuție posibile proiecte de colaborare între diverse instituții dâmbovițene și partea rusă. Astfel de propuneri au venit din partea bibliotecii dâmbovițene și a Muzeului Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic, precum și din partea ziariștilor locali. Ca răspuns, ambasadorul rus a sugerat ca fiecare intenție să fie însoțită de proiecte concrete, cu idei punctuale, cărora instituția pe care o reprezintă le-ar putea da o direcție către instituții similare din Federația Rusă. S-a precizat, de asemenea, că unde nu există programe la nivel guvernamental pentru realizarea unor proiecte comune, ambasada ar putea ghida accesul propunerilor la destinația menită să faciliteze realizarea lor.

Deoarece eram într-un mediu încărcat de cultură, m-am gândit, la un moment dat în discuție, să-i pun și eu o întrebare ambasadorului rus, cu toate că am foarte mari emoții când vorbesc public (poate de aceea nici n-am îmbrățișat o carieră în radio, TV, relații publice... pe scurt, am trac). L-am întrebat dacă, în opinia sa, publicul cititor rus este tot atât de interesat de literatura română pe cât suntem noi, cititorii români, interesați de literatura rusă. Din răspunsul primit am reținut că este dificil să comparăm, însă mai importante sunt alte aspecte ce constituie problema întregii generații tinere care nu citește ori, dacă o face, se rezumă la fragmente mici, preferând filmele scurte, documentarele sau orice le oferă gadget-urile, toate preocupări de scurtă durată, nicidecum studiu aprofundat. Valeri Kuzmin propune o implicare mai intensă și mai deschisă a instituțiilor publice, școala, biblioteca, muzeele în etapele de conștientizare a importanței studiului și lecturii în viața individului, de la copilărie la maturitate.
Ion Iancu Vale, scriitor și jurnalist dâmbovițean, i-a oferit diplomatului rus o carte, gest pe care l-a îmbinat cu câteva cuvinte de bun venit și o scurtă prezentare a interesului pe care românii l-au avut dintotdeauna pentru literatura rusă, accentuând predilecția acestora spre clasici.

Într-o discuție anterioară sosirii oaspetelui rus cu personalul bibliotecii (ocazie cu care am solicitat și un card de cititor, care mi-a fost înmânat gratuit și pe loc), d-na Alina Cojanu mi-a mărturisit că există clase de cititori: cei care împrumută cărți pentru școală, cei care doresc anumite cărți (pentru care biblioteca se aprovizionează - cărți la cerere în funcție de numărul de solicitări) și cititorii de la sala de lectură de la etaj pentru cărțile care nu se împrumută la domiciliu. În orice caz, e ușor de bănuit că, raportat la anumite perioade, pofta de lectură este în scădere, atât în rândul copiilor, cât și la adulți. Mă uit la fiica mea de 11 ani care, în ciuda faptului că are rezultate bune la școală, pricepe un text, memorează bine, rezolvă cu succes probleme, este extrem de reticentă când aduc vorba de cărți, deși nu îi impun basme, povești, ci i-am cumpărat cărți la modă, de autori contemporani, cu personaje reale, nu fictive... degeaba! Trebuie să o rog foarte frumos să citească măcar 10 pagini din când în când (pe zi, aș fi vrut eu, însă vreau degeaba!). În rest, chiar e super-sociabilă și amuzantă, la întâlnirea cu ambasadorul rus chiar s-a dus să-i ceară un autograf și l-a înveselit pe acesta și în timpul sesiunii foto. ☺

În altă ordine de idei, mi s-a părut total deplasată o întrebare, care suna mai degrabă a rugăminte, nu știu numele celui care a adus în discuție faptul că la anul, în 2018, se sărbătoresc 100 de ani de la Marea Unire și... aici e aici... dacă poate domnul ambasador să intervină pe lângă patronatele ruse de la întreprinderile din Târgoviște și județul Dâmbovița pentru ca aceștia să finanțeze cărți de istorie etc... Adică momente pur românești. Dacă mie mi s-a părut deplasat, vă dați seama cum i-a părut diplomatului rus, care a mai trebuit să găsească și o replică „diplomată”... 
E ca gluma aceea lui Dem Rădulescu, „Omul din Buzău”, care s-a dus la un scriitor cu gâsca să-l roage „să-l scape” pe „ăsta micu” de la plată („cel mic” uitase țigara aprinsă și incendiase magazia din comună, după cum îți aduci aminte) și să vorbească la asigurări, la buletinul meteo, să-l înfieze chiar... Ce treabă au investitorii ruși cu istoria noastră? Sau, dacă au, oferă ajutor pentru că ei consideră că merită investiția și vor scoate și ei un profit, că așa-i în economie... De ce am rămas cu obiceiul ăsta urât de a întinde mâna la străin? Când ne vom regăsi șira spinării și nu vom mai sta la umbra marelui... urs (cum spune superba baladă a legendarei trupe Phoenix)? Vrei să publici o carte și nu vrea nicio editură să te susțină? Public-o pe banii tăi în câteva exemplare și, dacă-i atât de interesantă, vor veni și propunerile de la edituri! Sau du-te la oamenii de afaceri români, care fac filantropie și sunt iubitori de artă și cultură!
Ca să închei, într-o notă realistă, îți voi mărturisi că, din ce am constatat, în zilele noastre numărul cititorilor a devenit aproximativ egal cu cel al autorilor, ceea ce-i foarte trist. Cultura social media e una semidoctă, scoasă din context și insuficientă. O gândire coerentă nu se poate crea prin mici citate, gânduri pe care alții le-au cules din lecturile lor, idei ce se pliază pe modul lor propriu de a gândi la care tu poate nu raliezi. 

P.S. Vreau să-i mulțumesc domnului Ion Hotinceanu de la Asociația de Prietenie România - Cuba pentru invitația la eveniment. M-am bucurat să revăd acolo colegi și prieteni cu care nu mai țineam legătura. Per total, a fost un moment plăcut. ☺☺
P.S.* Iată și gândurile ambasadorului rus, căruia fiica mea îi mulțumește pentru amabilitate și reacția pozitivă!☺

Surse foto: pagina Fb a Bibliotecii Județene „Ion Heliade Rădulescu” și arhiva personală.