Femlora

duminică, 18 iunie 2017

„Marile minciuni nevinovate”


Nu sunt nici pro, nici contra recenziilor de carte, film, piesă de teatru. Îmi plac și criticile bine țintite și argumentate. Ce nu-mi place însă, în media de astăzi, este povestirea integrală cu introducere, cuprins și încheiere a actelor artistice menționate mai sus... amănuntele acelea ce revelă misterul și care-l determină pe cel care citește sau pe cel care vede să nu mai aibă mai nimic de descoperit.
De aceea, m-am gândit la o nouă abordare a relatărilor despre lecturile mele. Voi scrie aici, pe blog, din când în când, mici fragmente simpatice sau interesante, expresii care mi-au plăcut sau care m-au amuzat ori, pur și simplu, alăturări amuzante de cuvinte, acele epitete, metafore, comparații care mi-au atras atenția. 
Am cumpărat și am citit mult de-a lungul timpului, de la bibliotecă nu prea am împrumutat, ca adult, însă de curând mi-am făcut un card la Biblioteca Județeană Ion Heliade Rădulescu. Prima carte împrumutată în grabă (mersesem acolo pentru altă acțiune, cea cu ambasadorul) se numește „Marile minciuni nevinovate” de Liane Moriarty și a apărut în traducere la noi grație Editurii Trei. Îți voi spune doar că este o lectură lejeră, de vacanță, fără prea multă filosofie, doar viață pură, probleme de zi cu zi, secrete, trăiri, dramă și umor, toate redate într-un stil clar, cu suspans ușor (nu este un thriller), relativ captivant, nu stai cu sufletul la gură, dar nici nu ai vrea să o lași din mână. Pe scurt, cartea are un arc narativ atractiv. Cred că s-a și ecranizat anul trecut, n-am văzut serialul, deși în distribuție figurează nume mari ale cinematografiei americane - Nicole Kidman, Reese Witherspoon, Shailene Woodley.
În fine, iată și extrasele mele, citatele notate pentru mine, iar, de acum, și pentru tine, dacă-ți plac. Enjoy!
- „Mai demult citise într-un articol că fiecare relație avea un "cont amoros". Un gest amabil față de partenerul tău era ca un fel de depozit. Un comentariu negativ era ca o retragere. Important era să rămâi cu fonduri în cont.”
- „O plăcea mult - zicea că e năvalnică.”
- „Copiii tăi au ceva care poate scoate la iveală copilul din tine.”
- „prizonieri într-o rutină suburbană burgheză”
- „Era un stereotip teribil de delicios.”
- „Nu exista îndoială că această bârfă suculentă ricoșa ca o minge de pinball prin toată peninsula.”
- „Era mică, slabă și musculoasă, versiunea de buzunar a unui sportiv.”
- „Deseori putea fi văzută lângă terenul de joacă, ținându-se de brațul cuiva, ca să se poată menține în picioare, în timp ce se scutura de râs.”
- „Era de parcă ar fi încercat să fie prietenă cu un fost iubit. Relaxarea studiată din interacțiunile cu acesta. Fragilitatea sentimentelor, conștiința faptului că acele mici ciudățenii ale personalității tale nu mai erau chiar așa de adorabile, ba chiar ar putea fi de-a dreptul enervante.”
- „Par o nemernică? Încercam să fiu nostimă!” ☺
Și apropos de tipa care-și licita virginitatea, (apăruse la un moment dat la TV), ideea nu e nouă, am regăsit-o aici, ca acțiune a unui personaj într-un context, pentru alte cauze și cu un alt scop.
Bineînțeles că în această prelungire a minții, numită Google, poți găsi multe, felurite și mult mai interesante vorbe memorabile, există o plajă infinită de idei și gânduri, însă eu am vrut (și voi continua cu fiecare lectură) să realizez aici micul meu conspect pentru a ști cui să-i dau credit pentru o metaforă sau alta, pentru vreun joc de cuvinte pe care nu mai știu de unde să-l iau, pentru concepte interesante sau noțiuni originale. 





















Surse foto: fotografii editate ale copertei romanului.

Despre Babel, mesaj și trăire...


Fix acum o săptămână s-a încheiat Babel F.A.S.T. 2017, Festivalul Artelor Spectacolului Târgoviște, ce a avut ca temă, anul acesta, sunetul. Au participat trupe de teatru și formații muzicale din Kazahstan, Italia, Iran, Algeria, Franța, Anglia, Coreea și, bineînțeles, România, care au revigorat orașul pe o perioadă de zece zile, între 2 și11 iunie. 
N-am de gând să scriu recenzii târzii, vreau numai să redau câteva gânduri și senzații trăite atunci și după, să-ți spun in brief ce mi-a plăcut și de ce. Pentru că un singur lucru nu mi-a plăcut, iar asta n-a ținut de organizare, ci de faptul că oamenii au fost prezenți în număr domol, moderat, precaut. Eu zic că pe Platoul Prefecturii, unde vizionarea era gratuită, s-ar fi putut gusta mai pe larg și mai din plin, ca număr, atât concertele, cât și reprezentațiile teatrale. 


Trupa Bordo Sarkany, Ungaria

Bordo Sarkany



Trooper Romania
Trooper Romania
Trooper și Nicu Covaci
Trooper și Nicu Covaci
Trooper Romania
Anita și Taraful de la Gorj
Au fost trei excepții, trei zile de dans încins, voie bună, descătușare: la concertul de duminica, 4 iunie, al târgoviștenilor de la Trooper, precedat, în deschidere, de trupa WildSide și încheiat cu invitarea pe scenă a legendarului Nicu Covaci care a susținut acordurile de chitară ale piesei  „Nunta” și pe vocal-chitară „În umbra marelui U.R.S.S.”; în ziua următoare, Taraful de la Gorj a animat o mare horă, urmată de sârbe și alte dansuri populare, s-au însuflețit cu toții, de la mic la mare, pentru că pe platou au fost prezenți în mini vacanța de Rusalii atât meșteșugarii tradiționali, cât și obișnuitele tarabe cu mici, bere etc. cum se obișnuiește la evenimentele gastronomice în aer liber; public larg, de asemenea, și superfain la White Mahala - s-a dansat, s-au făcut live-uri pe Facebook, poze pe Instagram. Bineînțeles, nu era să scap ocazia să-i fac micuței mele o fotografie cu Ovidiu Niculescu, vocalul trupei, care i-a scris și un gând pe o miniagendă - „Pentru Anita, să crești în iubire!”. Mulțumiri și pe această cale. De asemenea, mulțumiri Trooper pentru concertul vostru și surpriza din final. Mi-e dor de multe ori de Nicu Covaci, cu timbrul lui aparte, ca de o cunoștință iubită, deși n-am avut onoarea până acum să-l cunosc face to face. La un alt concert, cine știe, să-mi fac puțin curaj... 👍

Anita și Ovidiu Niculescu


White Mahala

White Mahala
Anita și Ovidiu Niculescu
Regional Kazakh Drama Theatre
Oleg și trupa lui, Republica Moldova
Anita, Oleg și mascota lui Oleg
Ca piese de teatru, am mers doar la trei, am nimerit și una dintre cele premiate, deși atunci n-aveam cum să știu asta. Aceea este „Kyz Zhibek” a Teatrului Regional Dramatic Kazah, în regia lui Kuandyk Kasymov, care a primit premiul pentru cel mai bun spectacol în aer liber.
Puținul pe care l-am văzut mi-a plăcut mult, fără excepție, organizarea a fost bună, interpretarea excelentă, vremea ok. Felicitări celor implicați sau, mai bine spus, dedicați! 👌
De ce mi-a plăcut? Ne-a mai dezmorțit un pic, ne-a mai apropiat, ne-a reamintit că putem comunica și altfel, că putem fi noi înșine, eliberând presiunea adunată... că arta umanizează, armonizează, aduce iubire.
Tot săptămâna trecută, printre programări la dentist și plimbări printre frumoasele „zgomote” de pe platou, am avut plăcerea de a primi vizita bloggerițelor oltence Silvia Puiu și Larisa Maria Mustață, care, împreună cu alte studente tinere și frumoase, participau la un concurs organizat de Universitatea Valahia. Bine, Silvia este profesor, dar n-ai zice, la cât de tânără arată este chiar one of them... Ne-am infuzat de zâmbete, ne-a părut tare bine de cunoștință, le mulțumim frumos Silviei și Mădălinei pentru cuvintele de apreciere despre noi, ca familie, sperăm că s-au simțit bine în scurta vizită, iar ușa le este deschisă oricând și pe viitor, cu mare drag. ❤

Cu Silvia și Larisa


So, debutul verii a fost minunat, vineri a fost și festivitatea de premiere la școala unde învață Anita... ❤ diplomă de rezultate foarte bune (pentru colecție ☺☺☺!?!), oricum s-a descurcat minunat, mai bine că n-o stresez, n-am pretenții absurde, o spun ca fostă premiantă care știe că, pe termen lung, notele nu țin de foame. Un om învață toată viața, știu indivizi în vârstă care au absolvit medicină, psihologie, drept, asta după ce s-au dumirit cam cum e mersul, încotro e drumul spre ban sau, de ce nu, din pasiuni revelate. Copilul meu nu are decât teme, nu rezolvă probleme din culegeri, nu citește mai mult decât vrea (aici ar cam trebui să umblu, să-i cumpăr o carte atractivă care să-i declanșeze gustul... any idea?). Ceva în plus nu face decât dacă are chef. ☺




Dacă tot am abordat tema spectacolelor și festivalurilor, astăzi, 18 iunie, este ultima zi a Festivalului Medieval Dracula, în care târgoviștenii pot asista (implicat sau nu) la un mare concert de muzică folk susținut, pe scena de la poalele Turnului Chindia, de artiști ce abordează acest gen. Have fun!
Până la o nouă ediție Babel, eu le doresc tuturor actorilor să joace cu casa închisă, să aibă parte de un public comprehensiv și implicat, să primească nenumărate aplauze și chemări la rampă și să aibă vacanțe splendide. Doamne ajută!  
P.S. Iată un link către conceptul Babel F.A.S.T. aici și altul către programul Festivalului medieval - acesta.

Surse foto: arhiva personală

duminică, 4 iunie 2017

Ambasadorul Federației Ruse în Târgoviște - momente la bibliotecă


În această săptămână, marți, 30 mai, am fost invitată la un eveniment ce a avut loc la Biblioteca Județeană „Ion Heliade Rădulescu” prilejuit de vizita în urbea noastră a ambasadorului Federației Ruse în România, Valeri Kuzmin. Într-o atmosferă relaxată, punctată cu zâmbete și replici amuzante, care a culminat cu un mini-spectacol muzical oferit de Orchestra Populară „Chindia”, s-au luat în discuție posibile proiecte de colaborare între diverse instituții dâmbovițene și partea rusă. Astfel de propuneri au venit din partea bibliotecii dâmbovițene și a Muzeului Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic, precum și din partea ziariștilor locali. Ca răspuns, ambasadorul rus a sugerat ca fiecare intenție să fie însoțită de proiecte concrete, cu idei punctuale, cărora instituția pe care o reprezintă le-ar putea da o direcție către instituții similare din Federația Rusă. S-a precizat, de asemenea, că unde nu există programe la nivel guvernamental pentru realizarea unor proiecte comune, ambasada ar putea ghida accesul propunerilor la destinația menită să faciliteze realizarea lor.





Deoarece eram într-un mediu încărcat de cultură, m-am gândit, la un moment dat în discuție, să-i pun și eu o întrebare ambasadorului rus, cu toate că am foarte mari emoții când vorbesc public (poate de aceea nici n-am îmbrățișat o carieră în radio, TV, relații publice... pe scurt, am trac). L-am întrebat dacă, în opinia sa, publicul cititor rus este tot atât de interesat de literatura română pe cât suntem noi, cititorii români, interesați de literatura rusă. Din răspunsul primit am reținut că este dificil să comparăm, însă mai importante sunt alte aspecte ce constituie problema întregii generații tinere care nu citește ori, dacă o face, se rezumă la fragmente mici, preferând filmele scurte, documentarele sau orice le oferă gadget-urile, toate preocupări de scurtă durată, nicidecum studiu aprofundat. Valeri Kuzmin propune o implicare mai intensă și mai deschisă a instituțiilor publice, școala, biblioteca, muzeele în etapele de conștientizare a importanței studiului și lecturii în viața individului, de la copilărie la maturitate.
Ion Iancu Vale, scriitor și jurnalist dâmbovițean, i-a oferit diplomatului rus o carte, gest pe care l-a îmbinat cu câteva cuvinte de bun venit și o scurtă prezentare a interesului pe care românii l-au avut dintotdeauna pentru literatura rusă, accentuând predilecția acestora spre clasici.




Într-o discuție anterioară sosirii oaspetelui rus cu personalul bibliotecii (ocazie cu care am solicitat și un card de cititor, care mi-a fost înmânat gratuit și pe loc), d-na Alina Cojanu mi-a mărturisit că există clase de cititori: cei care împrumută cărți pentru școală, cei care doresc anumite cărți (pentru care biblioteca se aprovizionează - cărți la cerere în funcție de numărul de solicitări) și cititorii de la sala de lectură de la etaj pentru cărțile care nu se împrumută la domiciliu. În orice caz, e ușor de bănuit că, raportat la anumite perioade, pofta de lectură este în scădere, atât în rândul copiilor, cât și la adulți. Mă uit la fiica mea de 11 ani care, în ciuda faptului că are rezultate bune la școală, pricepe un text, memorează bine, rezolvă cu succes probleme, este extrem de reticentă când aduc vorba de cărți, deși nu îi impun basme, povești, ci i-am cumpărat cărți la modă, de autori contemporani, cu personaje reale, nu fictive... degeaba! Trebuie să o rog foarte frumos să citească măcar 10 pagini din când în când (pe zi, aș fi vrut eu, însă vreau degeaba!). În rest, chiar e super-sociabilă și amuzantă, la întâlnirea cu ambasadorul rus chiar s-a dus să-i ceară un autograf și l-a înveselit pe acesta și în timpul sesiunii foto. ☺






În altă ordine de idei, mi s-a părut total deplasată o întrebare, care suna mai degrabă a rugăminte, nu știu numele celui care a adus în discuție faptul că la anul, în 2018, se sărbătoresc 100 de ani de la Marea Unire și... aici e aici... dacă poate domnul ambasador să intervină pe lângă patronatele ruse de la întreprinderile din Târgoviște și județul Dâmbovița pentru ca aceștia să finanțeze cărți de istorie etc... Adică momente pur românești. Dacă mie mi s-a părut deplasat, vă dați seama cum i-a părut diplomatului rus, care a mai trebuit să găsească și o replică „diplomată”... 
E ca gluma aceea lui Dem Rădulescu, „Omul din Buzău”, care s-a dus la un scriitor cu gâsca să-l roage „să-l scape” pe „ăsta micu” de la plată („cel mic” uitase țigara aprinsă și incendiase magazia din comună, după cum îți aduci aminte) și să vorbească la asigurări, la buletinul meteo, să-l înfieze chiar... Ce treabă au investitorii ruși cu istoria noastră? Sau, dacă au, oferă ajutor pentru că ei consideră că merită investiția și vor scoate și ei un profit, că așa-i în economie... De ce am rămas cu obiceiul ăsta urât de a întinde mâna la străin? Când ne vom regăsi șira spinării și nu vom mai sta la umbra marelui... urs (cum spune superba baladă a legendarei trupe Phoenix)? Vrei să publici o carte și nu vrea nicio editură să te susțină? Public-o pe banii tăi în câteva exemplare și, dacă-i atât de interesantă, vor veni și propunerile de la edituri! Sau du-te la oamenii de afaceri români, care fac filantropie și sunt iubitori de artă și cultură!
Ca să închei, într-o notă realistă, îți voi mărturisi că, din ce am constatat, în zilele noastre numărul cititorilor a devenit aproximativ egal cu cel al autorilor, ceea ce-i foarte trist. Cultura social media e una semidoctă, scoasă din context și insuficientă. O gândire coerentă nu se poate crea prin mici citate, gânduri pe care alții le-au cules din lecturile lor, idei ce se pliază pe modul lor propriu de a gândi la care tu poate nu raliezi. 








P.S. Vreau să-i mulțumesc domnului Ion Hotinceanu de la Asociația de Prietenie România - Cuba pentru invitația la eveniment. M-am bucurat să revăd acolo colegi și prieteni cu care nu mai țineam legătura. Per total, a fost un moment plăcut. ☺☺
P.S.* Iată și gândurile ambasadorului rus, căruia fiica mea îi mulțumește pentru amabilitate și reacția pozitivă!☺




Surse foto: pagina Fb a Bibliotecii Județene „Ion Heliade Rădulescu” și arhiva personală.