Noaptea muzeelor - prin timpuri ❤
Am ales acest muzeu deoarece atât de mult timp a trecut de când l-am vizitat ultima oară, încât uitasem și ce trebuia să găsesc acolo. Inițial, la intrare, am presupus că este ceva gen „doi în unul”, fiindcă pe în fața straielor de epocă, am admirat de o parte și de alta lucrări de grafică și pictură. M-am gândit că renovează Muzeul de Artă, dar nu, aveam să aflu după vizită că și acela era deschis! După câteva fotografii cu veșmintele voievozilor și ce-or mai fi fost celelalte (am cerut material documentar, dar nu aveau), am pătruns într-o încăpere în care erau expuse câteva cărți bisericești din secolul al XIX-lea, iar în față un număr de 5 obiecte numerotate, o masă cu bilețele tipărite și o urnă. Un domn foarte amabil ne-a lămurit că acela este un concurs cu premii „Recunoaște obiectele” (și imaginează-ți sau presupune la ce foloseau ele), iar premiul consta într-un card gratuit pentru vizitarea tuturor muzeelor dâmbovițene pe o perioadă de un an. Faină idee, cred că ar fi fost ideal să dea mai multe premii în card-uri pe principiul că fiecare câștigător aduce și câțiva însoțitori care plătesc bilet! ☺... Istoria se învață mai ales vizualizând, iar într-un muzeu de profil găsești elemente și caracteristici din fiecare epocă. Orice școlar care vizitează măcar o dată pe an un muzeu de istorie are de învățat și, adăugând la ceea ce vede și captează de acolo, informațiile învățate la ore, capătă o imagine mult mai complexă decât dacă ar asimila simple date. E ca și cum ai avea cunoștințe de informatică fără să le aplici pe computer. Deci, completând teoria cu practica, ceea ce înveți durează.
Dar, să revin... Am completat și eu un bilet, apoi am urcat la etaj, unde rând pe rând și sală după sală pătrundeam în atmosfera de odinioară, de la perioada preistorică (paleolitic, prima epocă a fierului, epoca bronzului, a doua epocă a fierului) la perioada clasică a istoriei - cea geto-dacică. Periplul nostru a făcut un mic salt în timp - de câteva trepte și câteva mirări - către formarea statului medieval Țara Românească. Am trecut apoi pe lângă niște replici de armuri ale unor cavaleri din secolele XV- XVI și ceva săbii/ pumnale/etc. și am pătruns tainele „vremilor” lui Mihai Viteazul (frații Buzești, remember?), Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel. Am trecut rapid și prin celelalte săli ale istoriei mai recente, ușor surescitați în oboseala noastră, cu gândul că dacă o luam mai din timp la pas întins mai vizitam un muzeu. Dar n-am ratat totuși expoziția de pictură de la etaj, unde am opinat care-ce ne place sau nu.
Cât despre vizita la alt muzeu am lăsat-o pe altă zi, pentru asta sunt weekend-urile, disponibilitate și bani să fie!
Precizez, dacă mai este necesar, că la „Noaptea Muzeelor” intrarea a fost gratuită și că în Târgoviște orarul n-a fost de o noapte întreagă, ci numai de la h18 la h1 noaptea, dar acțiunea este atât de lăudabilă încât nu te mai împiedici de acel inconvenient orar. Așa că, la mai multe, la mai dese!
Îți las în încheiere o vorbă care-mi place: „Istoria e cea mai frumoasă poveste.”☺ Iar, ca detaliu zilnic, îți mărturisesc că-n fiecare dimineață ascult ciripitul păsărelelor, e vară, în sfârșit, „ du-mă, fericire, în sus, și izbește-mi/ tâmpla de stele, până când/ lumea mea prelungă și în nesfârșire/ se face coloană sau altceva/ mult mai înalt și mult mai curând.” - precum spunea Nichita Stănescu ... ❤
Ceva ca visul de înalt, ca timpul de infinit...
Surse foto: arhiva personală (fotografiile sunt postate aleatoriu, nu urmează succesiunea textului)
Comentarii
Trimiteți un comentariu