Embleme, epitete, enigme, evidențe...

Dacă nu ți-ai dat seama încă ce e cu politicienii, adică n-ai realizat că-s toți "o apă și-un pământ", ori ești prea mic de vârstă, ori nu te interesează politica deloc, ori ești naiv din punctul ăsta de vedere (adică-ți place să te îmbeți cu apă rece). A venit un tip, un candidat, în spatele blocului nostru cu vreo trei luni înainte de alegerile locale, care a promis cu atâta ușurință, aplomb și certitudine că va rezolva problemele locatarilor că aproape m-a convins (m-a amețit puțin, nu m-a îmbătat de-a binelea! :) ). Adică, oamenii voiau o trecere de pietoni chiar în fața blocului lor (deși sunt două relativ aproape una de alta și cred că regulile de circulație nici nu permit distanțe mai mici între treceri)... Acest lucru s-a notat, da, sigur! Apoi, fiindcă un proiect european desființase locul de joacă pentru copii din spatele blocului, oamenii doreau altul nou, modern, nepericulos (safe :) ). S-a notat și asta și s-a dat și un termen - va fi gata cu două săptămâni înainte de alegeri! Mai multe locuri de parcare, spun oamenii din bloc! Da, desigur, am luat notă, spun și oamenii candidatului! Ok! E de prisos să-ți spun că nu s-a construit nimic din ce s-a promis atunci, nici până, nici după, nici în ziua de azi. E ca și cum fiică-mea mă roagă să-i iau de la magazin, eu știu, să zicem, portocale, iar eu îi răspund înveselită "Sigur, mama, îți iau trei kile!", pentru că am bani, pentru că mă bucur că îmi cere fructe și nu ciocolată etc.. Așa și domnul candidat, nota de zor pentru că avea gură să vorbească, naivi să-l mai creadă și să poarte un dialog cu el, timp relativ scurt până la alegeri pentru un parc de joacă cu toate aprobările, putându-se oricând justifica dacă ar fi fost întrebat de ce nu una, alta...
Am auzit o remarcă la o tipă ce participa la proteste... "Gândim la fel"... și am pufnit cu ceva de genul "Da, sigur, cum nu!"... în primă instanță. Dar știi ceva, m-am mai gândit la asta și s-ar putea să aibă dreptate. Pentru că, dialogând, oamenii găsesc multe puncte comune, chiar dacă frazează diferit, unii mai complicat, alții mai simplu. Desigur, mă refer la oameni normali, non-violenți, dispuși să asculte opinii și să-și spună păsul în niște limite. Am mai spus în rândurile mele și altădată, nu suntem atât de diferiți. Și n-a mers prea spre absurd femeia care a spus că "gândim la fel". Ce diferă este atitudinea pe care o afișăm față de oameni, lucruri, fapte, acțiuni sau trăiri. Sentimentul ne definește și ne consolidează punctul de vedere, ne pune eticheta sau emblema - sunt multe sentimente încercate de oameni, dar lăsând furia (mânia), invidia, ura, aroganța deoparte, eliminându-le definitiv dintre emoțiile încercate de noi, vom ajunge să spunem ca acea femeie de la protest că "Gândim la fel!" Mi se pare că e chiar titlul unei melodii pe care a folosit-o un partid în campania electorală. Vrei să-ți spun ceva - toți avem dreptate, ideile noastre seamănă până la contopire, ceea ce ne lipsește uneori e o mână întinsă prietenos, o ureche să ne asculte, un umăr să ne sprijine când drumul e lung... Vrem să vorbim, să fim înțeleși, să fim lăsați să opinăm, să povestim... Cam despre asta-i vorba! 
Bine, acum să nu crezi că-mi închipui că gândim la fel în tot și-n totalitate. Pe alocuri suntem diferiți și asta-i evident. Suntem și altfel. Avem și înfățișări variate, adn-uri diverse. Dar ce ne definește ca oameni (preocupările noastre) este ceea ce ne unește și ne apropie. Însă mulți nu vor să renunțe la aroganță (căreia îi spun greșit orgoliu sau mândrie), au falsa impresie că o facultate îi face intelectuali, au impresia că pot descalifica din două vorbe un barman, să iau un exemplu aleatoriu, doar grație faptului că ei au studii superioare. Și nu-i așa, crede-mă pe cuvânt, am întâlnit multe tipuri de oameni, unii mai frumoși în interior, alții mai urâți, gândind la fel, aproximativ la fel sau ușor diferit,  pe care-i diferențiau poziția și diploma, dar, oricât de inteligenți erau, aveau o atitudine toxică. Chiar dacă partida de replici o câștiga primul, al doilea primea puncte la omenie, căldură, emoție. Ideea este să nu te dezumanizezi.
Avem și simțim afinități cu multe tipuri de persoane, dar, de multe ori nu "mirosim" acest lucru la prima vedere. Deși se spune că prima impresie este decisivă, ideea nu este aplicabilă în toate cazurile deoarece este posibil ca să ți se prezinte un om într-un moment nepotrivit, la cumpărături, de exemplu, când tu n-ai niciun chef de asta. Atunci va fi un moment prost ales, iar atitudinea ta va fi deplasată. Impresia, proastă, cu siguranță. Nici nu te mai salută a doua oară, cel mai probabil. Pe când dacă ești relaxată la un ceai cu o amică și faci cunoștință cu o amică a amicei tale, se mai așează și la masă, schimbați ceva păreri (nu despre vreme, altceva!), atunci chiar poți lăsa o impresie normală, depinde de "chimia" care se creează relaționând cu noua cunoștință, tonul vocii este și el important, felul în care porți discuția...
Mult contează în viață și să fii încurajat când trebuie și să fii lăudat (chiar și fără măsură, dacă asta îți priește!), e bine să cauți oameni care te apreciază și să-i aduci în preajma ta, spune "nu" oricărei prietenii care ți-a adus ofense, oricâte avantaje de alt gen ți-ar aduce. Nu mai spune "bună ziua" a doua oară vecinului care nu ți-a răspuns o dată, hai, dacă-i mai mare, de două ori. Nu mai face dragoste cu un om care te-a înșelat. Acceptă scuzele celor care au greșit față de tine doar dacă-i simți sinceri. Și - cel mai important nu-ți cumpăra mâncare complicată, scumpă și proastă. Mai bine - pâine cu unt și cu ceai sau paste cu legume, ce știu eu, fă-ți ce-ți place ție, fă-ți o salată de icre, clătite. Adică, iubește-te și încearcă să ai cât mai puține deprinderi nesănătoase!
Suntem niște enigme descifrabile. Primim de-a lungul vieții epitete care ne ușurează sau ne complică traiul. Traversăm perioade care ne încadrează în anumite grupuri, plecăm, intrăm în altele. Esența ta va fi întotdeauna evidentă pentru cine știe să vadă un om.

Sursă foto - www