duminică, 26 februarie 2017

Dileme sub clar de lună...


Mi se pare mai oportun să scriu aici mai mult despre sentimente sau emoții decât despre fapte și evenimente întrucât sunt, în esență, un om sentimental mai degrabă decât unul rațional. Și nu că n-aș fi lucidă, n-aș înțelege cu mintea, ci pentru faptul că prima mea reacție este cu simțirea, este emoțională. Sunt unii cercetători care spun că emoțiile, dorințele, gândurile și ambițiile se nasc în mintea noastră. Eu spun că emoția ține de instinct. Emoția e sentiment. Iau exemplul câinelui - te vede, îi trezești o emoție, ești stăpânul lui este atașat de tine și te iubește, dar nu poți să spui exact că sentimentul acela este rodul minții lui. Nu! S-a demonstrat științific că noi, oamenii, emitem feromoni, care influențează comportamentul animalelor față de noi, dacă un câine îți simte teama, te va lătra, dacă te simte deschis, prietenos, va da din coadă, te va adulmeca, dacă te cunoaște drept stăpân te va iubi oricum, bun sau rău, sunt animale ce nu-și condiționează dragostea când vine vorba de mâna care i-a hrănit. În cazul oamenilor putem spune că rațiunea este instrumentul gândirii, iar inima este o parte a rațiunii care simte, de aceea ne deranjează anumite aspecte ale vieții sau situații cu care ne confruntăm, pentru că ele-s neplăcute pentru simțire, deci inasimilabile mental. "Este peste puterea mea de înțelegere", expresie auzită des, înseamnă că acel fapt mă rănește emoțional și este neconform cu felul meu de a gândi.
O prietenă din mediul virtual comenta despre tăcerea lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu "vorbește" prin primăvara care vine sigur și precis an de an, prin soare, vânt sau ploaie, prin oameni, gândurile lor, muzica lor, filme, cărți, descoperirile științifice care le fac viața mai ușoară. Poți să vrei să ai revelația și confirmarea lui Dumnezeu (cum își dorea Arghezi în psalmul VI - "Singuri, acum în marea ta poveste,/ Rămân cu tine să mă mai măsor,/ Fără să vreau să ies biruitor./ Vreau să te pipăi și să urlu: <Este!>") sau poți să-l simți mereu lângă tine, aproape în gândurile tale, îndepărtând frământarea ta interioară sau, de ce nu, aducând-o, pentru că furia, mânia, revolta sunt și ele emoții, parte din viața fiecăruia. Cum soarele strălucește mai intens după furtună, tot astfel vine calmul după descătușarea de sentimentele negative, frustrarea se diminuează sau dispare, vezi totul mai clar, ziua e limpede, noaptea-i senină. Poți să vrei să-l vezi și să-l asculți pe Dumnezeu însuși vorbind, ohoho, cred că mulți ne dorim asta. Dar, totuși, cred că El are o dilemă, de abordare, poate... Oare, cred eu că se întreabă, cum să deschid discuția? - "Bună ziua, oameni dragi! Eu sunt Dumnezeu...!"? Sincer, nu știu cum va rezolva bunul de el treaba asta, în marea lui înțelepciune... Oare eu sau tu sau el, ca "Dumnezeu pentru o zi", cum ne-am manifesta, ce am face? Am păstra oare tăcerea, știind că deținem mijloacele de a face ceva pro sau contra, nu ne-am etala cu puterea noastră, ne-am amuza să le citim gândurile celor din jurul nostru și de oriunde, am preveni mult rău individual și general, ne-am așeza împreună cu prietenii să mâncăm fructe sau altceva, oare cum ne-am comporta? Nu știu, sincer, cum am fi, dar cred că mesajul nu-i chiar atât de criptat pe cât vor unii să-l facă să pară. O viață demnă, simplă, utilă ție și cuiva, pe care să-ți facă plăcere s-o trăiești, asta înțeleg eu deocamdată din mesajul divin. Știu că nu pot trăi fără să caut răspunsuri, fără să-mi pun întrebări, fără să descopăr mistere ascunse după cuvinte sau fapte, fără să găsesc noutatea, informația, povestea, fiindcă asta mi-e firea, dar am înțeles cu timpul că nu numai complexul cere descifrare, ci și simplul, mai ales lucrul simplu, tocmai pentru că este atât de evident.

Surse foto:www

joi, 23 februarie 2017

Spring SuperBlog 2017

Primăvara se anunță activă și din punct de vedere al scrisului creativ... Iată, o nouă competiție după cea din toamnă! O idee bună la care subscriu, anunțându-mi în același timp participarea la Spring SuperBlog 2017, ediția a 17-a! Succes mie, ție...!


sâmbătă, 18 februarie 2017

Persistă în dorință!


Am reținut o afirmație care deschidea o glumă la "IUmor" - "Eu mă uit mult la televizor pentru că nu am viață..." - și am încercat să fac exact contrariul, adică să mă implic mai mult în propria mea viață și să las glamour-ul unde-i este locul, adică departe. Pentru mine e mai sănătoasă o atmosferă caldă și complice în familie decât orice strălucire prețioasă a unor pantofi extrem de costisitori. Dacă-s de bun gust îi admir și atât, fără să-mi spun că i-aș vrea neapărat. Mai știi filmul Arizona Dream? Acolo, cuvintele unei melodii spuneau - "Tv screen makes you feel small. No life at all." Adică, contrar primei afirmații, ce vezi dincolo de ecran nu-i viață de cele mai multe ori, plus că îți creează un complex de inferioritate și o dorință de competiție ușor haotică (contra cui?, cum?, de ce?, până când?, merită? etc.)
Și... nici carte nu mai vreau să scriu poate tocmai din cauza acestei micimi pe care o simt comparativ cu toți formatorii de opinie celebri care scriu cărți pe bandă sau poate dintr-un spirit de frondă, o rebeliune ale cărei rațiuni îi știu tainele doar eu. Mă gândesc eu aiurea sau în curând vom avea mai mulți scriitori de romane autobiografice decât cititori ale lor? 
Și nu din lipsă de interes, ci din lipsă de timp (iar și iar refuz să fiu malițioasă, oare cui îi servește excesul ăsta de bun simț?).
Așa că, pun-te pe trăit, o dată pe săptămână la film, cel puțin de două ori pe lună la teatru, vine primăvara - suflu nou, aer cald și verde, adolescenți cu râsete zgomotoase, se anunță și concursuri... Care-i scopul primăverii? Du-te să vezi filmul "A Dog' s Purpose"... Te va surprinde plăcut! Asta-i primăvara pentru om - renaștere, prietenie, voioșia gândurilor tale, momentul perfect, începutul unui drum... 
Ca o paranteză, eu vânez sloganuri publicitare deosebite, de impact și de bun gust. Unul mi-a atras recent atenția, cel de la Pepsi - "Drumul tău e un moment. Găsește-l!" Mai simplu nu se poate, mai firesc sau mai lesne n-ai cum să spui, prinde-ți secunda ce-ți va da startul, nu mai rămâne strâns în tipare rigide, ai curajul de a evolua, puterea de a persista în dorință și dorința de a ajunge acolo unde vrei! "Just what you want to be, you will be, in the end." 
În adolescența mea, fiind un gen de "poker face", rar lăsam să se vadă ce gândeam cu adevărat, ce simțeam pentru celălalt, dacă apreciam sau nu o vorbă, o ținută sau mai știu eu ce. Dar făcând această confesiune, alături de cuvintele "mi-e dor", cred că nu mai trebuie să cer un salt în timp pentru a-i face să înțeleagă pe cei ce mi-au fost alături cât de mult i-am prețuit și încă îi mai... Și să nu-mi spui că și ăsta-i egoism, să mă simt eu bine, nu, pur și simplu, omul mai simte nevoia să fie sincer până la confesiune, să-și dea masca jos, mă-nțelegi tu...
P.S. Și sfatul practic cules pentru tine după o răsfoire intensă a www-ului :) : dacă ai scăpat prea mult ulei în supă, drege eroarea cu câteva cuburi de gheață, uleiul se va strânge în jurul acestora, le scoți, reîncălzești supa și... poftă bună!

Surse foto: www

sâmbătă, 11 februarie 2017

Embleme, epitete, enigme, evidențe...

Dacă nu ți-ai dat seama încă ce e cu politicienii, adică n-ai realizat că-s toți "o apă și-un pământ", ori ești prea mic de vârstă, ori nu te interesează politica deloc, ori ești naiv din punctul ăsta de vedere (adică-ți place să te îmbeți cu apă rece). A venit un tip, un candidat, în spatele blocului nostru cu vreo trei luni înainte de alegerile locale, care a promis cu atâta ușurință, aplomb și certitudine că va rezolva problemele locatarilor că aproape m-a convins (m-a amețit puțin, nu m-a îmbătat de-a binelea! :) ). Adică, oamenii voiau o trecere de pietoni chiar în fața blocului lor (deși sunt două relativ aproape una de alta și cred că regulile de circulație nici nu permit distanțe mai mici între treceri)... Acest lucru s-a notat, da, sigur! Apoi, fiindcă un proiect european desființase locul de joacă pentru copii din spatele blocului, oamenii doreau altul nou, modern, nepericulos (safe :) ). S-a notat și asta și s-a dat și un termen - va fi gata cu două săptămâni înainte de alegeri! Mai multe locuri de parcare, spun oamenii din bloc! Da, desigur, am luat notă, spun și oamenii candidatului! Ok! E de prisos să-ți spun că nu s-a construit nimic din ce s-a promis atunci, nici până, nici după, nici în ziua de azi. E ca și cum fiică-mea mă roagă să-i iau de la magazin, eu știu, să zicem, portocale, iar eu îi răspund înveselită "Sigur, mama, îți iau trei kile!", pentru că am bani, pentru că mă bucur că îmi cere fructe și nu ciocolată etc.. Așa și domnul candidat, nota de zor pentru că avea gură să vorbească, naivi să-l mai creadă și să poarte un dialog cu el, timp relativ scurt până la alegeri pentru un parc de joacă cu toate aprobările, putându-se oricând justifica dacă ar fi fost întrebat de ce nu una, alta...
Am auzit o remarcă la o tipă ce participa la proteste... "Gândim la fel"... și am pufnit cu ceva de genul "Da, sigur, cum nu!"... în primă instanță. Dar știi ceva, m-am mai gândit la asta și s-ar putea să aibă dreptate. Pentru că, dialogând, oamenii găsesc multe puncte comune, chiar dacă frazează diferit, unii mai complicat, alții mai simplu. Desigur, mă refer la oameni normali, non-violenți, dispuși să asculte opinii și să-și spună păsul în niște limite. Am mai spus în rândurile mele și altădată, nu suntem atât de diferiți. Și n-a mers prea spre absurd femeia care a spus că "gândim la fel". Ce diferă este atitudinea pe care o afișăm față de oameni, lucruri, fapte, acțiuni sau trăiri. Sentimentul ne definește și ne consolidează punctul de vedere, ne pune eticheta sau emblema - sunt multe sentimente încercate de oameni, dar lăsând furia (mânia), invidia, ura, aroganța deoparte, eliminându-le definitiv dintre emoțiile încercate de noi, vom ajunge să spunem ca acea femeie de la protest că "Gândim la fel!" Mi se pare că e chiar titlul unei melodii pe care a folosit-o un partid în campania electorală. Vrei să-ți spun ceva - toți avem dreptate, ideile noastre seamănă până la contopire, ceea ce ne lipsește uneori e o mână întinsă prietenos, o ureche să ne asculte, un umăr să ne sprijine când drumul e lung... Vrem să vorbim, să fim înțeleși, să fim lăsați să opinăm, să povestim... Cam despre asta-i vorba! 
Bine, acum să nu crezi că-mi închipui că gândim la fel în tot și-n totalitate. Pe alocuri suntem diferiți și asta-i evident. Suntem și altfel. Avem și înfățișări variate, adn-uri diverse. Dar ce ne definește ca oameni (preocupările noastre) este ceea ce ne unește și ne apropie. Însă mulți nu vor să renunțe la aroganță (căreia îi spun greșit orgoliu sau mândrie), au falsa impresie că o facultate îi face intelectuali, au impresia că pot descalifica din două vorbe un barman, să iau un exemplu aleatoriu, doar grație faptului că ei au studii superioare. Și nu-i așa, crede-mă pe cuvânt, am întâlnit multe tipuri de oameni, unii mai frumoși în interior, alții mai urâți, gândind la fel, aproximativ la fel sau ușor diferit,  pe care-i diferențiau poziția și diploma, dar, oricât de inteligenți erau, aveau o atitudine toxică. Chiar dacă partida de replici o câștiga primul, al doilea primea puncte la omenie, căldură, emoție. Ideea este să nu te dezumanizezi.
Avem și simțim afinități cu multe tipuri de persoane, dar, de multe ori nu "mirosim" acest lucru la prima vedere. Deși se spune că prima impresie este decisivă, ideea nu este aplicabilă în toate cazurile deoarece este posibil ca să ți se prezinte un om într-un moment nepotrivit, la cumpărături, de exemplu, când tu n-ai niciun chef de asta. Atunci va fi un moment prost ales, iar atitudinea ta va fi deplasată. Impresia, proastă, cu siguranță. Nici nu te mai salută a doua oară, cel mai probabil. Pe când dacă ești relaxată la un ceai cu o amică și faci cunoștință cu o amică a amicei tale, se mai așează și la masă, schimbați ceva păreri (nu despre vreme, altceva!), atunci chiar poți lăsa o impresie normală, depinde de "chimia" care se creează relaționând cu noua cunoștință, tonul vocii este și el important, felul în care porți discuția...
Mult contează în viață și să fii încurajat când trebuie și să fii lăudat (chiar și fără măsură, dacă asta îți priește!), e bine să cauți oameni care te apreciază și să-i aduci în preajma ta, spune "nu" oricărei prietenii care ți-a adus ofense, oricâte avantaje de alt gen ți-ar aduce. Nu mai spune "bună ziua" a doua oară vecinului care nu ți-a răspuns o dată, hai, dacă-i mai mare, de două ori. Nu mai face dragoste cu un om care te-a înșelat. Acceptă scuzele celor care au greșit față de tine doar dacă-i simți sinceri. Și - cel mai important nu-ți cumpăra mâncare complicată, scumpă și proastă. Mai bine - pâine cu unt și cu ceai sau paste cu legume, ce știu eu, fă-ți ce-ți place ție, fă-ți o salată de icre, clătite. Adică, iubește-te și încearcă să ai cât mai puține deprinderi nesănătoase!
Suntem niște enigme descifrabile. Primim de-a lungul vieții epitete care ne ușurează sau ne complică traiul. Traversăm perioade care ne încadrează în anumite grupuri, plecăm, intrăm în altele. Esența ta va fi întotdeauna evidentă pentru cine știe să vadă un om.

Sursă foto - www



joi, 9 februarie 2017

Diverse soluții...


De câteva zile nu mai am chef de nimic, nici de scris, nici de teme cu A., nici de Tv, plimbare sau shopping, nici de orice altceva. Am reușit să iau o gripă și asta-mi dă o stare de toropeală care-i responsabilă de lipsa mea de activitate sau de chef de acțiune... în casă, hai să fac o supă cu găluște, dar mai bine nu, am timp mâine, poate mă voi simți mai în formă, deși mi-ar prinde bine, poate m-aș întrema mai repede... afară, of, iar a nins, e frig, detest frigul, nu neapărat ninsoarea, îmi place să privesc fulgii cum cad, să-i simt pe obraz, mai ales când sunt pufoși și deși...
Subiectul acestei postări este oarecum legat de starea mea, adică aș vrea să existe pentru toate maladiile câte un leac, mai scump, firește, care să-ți garanteze refacere urgentă și totală. Să fie ca la piață- vrei ceva foarte bun, plătești mai mult, vrei roșii cu gust de cauciuc ia-le ieftin! Nu că m-aș scălda în bani, dar prefer să mănânc mai rar un produs oarecare, dar să fie foarte bun. Nu sunt de părere că trebuie neapărat să am trei feluri la masă, eu prefer unul super-delicios și dacă nu mi-a ajuns o farfurie îmi mai pun una. Bine, de obicei, cam avem, dar zic așa în cazul în care n-ar fi, n-aș face o dramă din asta... Mi s-a întâmplat (în trecut) să fac foamea (voit, la vreo dietă) sau că n-am avut încotro (sincer, preferam să nu mănânc decât să n-am țigări - și aici doar fumătorii pot înțelege - se lăsa cu dureri de cap cred că așa ar fi sevrajul...). 
Aș da banii, ăia mulți, pe medicamentul care chiar mă scoate repede din răceală, nu mi-aș lua cinci tipuri, trei dimineața, la prânz mai adaug un sirop și seara încă ceva... De ce nu există unul, tranșant, îl iei de doua ori pe zi și te-ai vindecat în câteva zile? La fel pentru orice suferință fizică... unul și bun!
Dacă nu voi uita, de fiecare dată când voi posta, voi scrie și un mic truc de înfrumusețare creat de mine sau auzit de la ceilalți. Azi îți spun că, pe lângă periajul dinților după fiecare masă, din când în când îi poți albi cu bicarbonat de sodiu alimentar (1linguriță) peste care storci zeama de la jumătate de lămâie. Pui soluția pe o dischetă demachiantă și masezi ușor dintele.
Să-ți fie noaptea bună! Și să închei într-o notă optimistă - " Sunt sigură că stelele pe care eu le privesc acum sunt aceleași stele pe care le vezi și tu!" 

Sursă foto- www

duminică, 5 februarie 2017

Alejandro Fernández - Quiero Que Vuelvas



Atât de dor îmi e să te privesc,
Și-n sentimentul ăsta zăbovesc...
Iar inima îmi reproșează mut
Că te-am lăsat să pleci atunci, demult...

Întoarce-te, te rog, mai am să-ți spun ceva...

Mi-e dor să te ating, iubirea mea...