La Gala SuperBlog 2016 (I)


filă din jurnal

11 decembrie 2016
          Acum, în aceste ultime zile ale anului 2016, am avut parte de o surpriză frumoasă din partea organizatorilor competiției Superblog 2016, ediția a 13-a. Deși nu am fost printre finaliști (am participat doar la 12 probe din 24), am fost invitată, alături de familie, să particip la Gala premiilor, care a avut loc la  Hotel Arc de Triomphe , unul dintre sponsorii acestei ediții. Cu gps-ul setat pe adresa hotelului am parcurs drumul Târgoviște-București, cu mintea plină de presupuneri și scenarii, cu muzica de la radio, cu o pauză de cafea și cu multe alte gânduri și emoții. Hotelul în sine, primirea ospitalieră, camera confortabilă cu mobilier din lemn masiv, decorată cu stil și multiple facilități, n-au fost singurele bucurii neașteptate de care am avut parte. 



           

                 La Gala, care a avut loc în Sala Victoria, fiecare blogger prezent a mers către scena colorată de banner-ele publicitare ale sponsorilor competiției, unde a spus câteva cuvinte cu timiditate sau cu hotărâre, emoționat sau relaxat, după care a primit aplauze și cadouri. Editura RAO a premiat cu un voucher de 30 de lei (pe lângă cadourile pentru câștigători), cei de la Farmec  au fost chiar șarmanți, oferind pachetul cadou Gerovital Happiness  ce conține cremă demachiantă și cremă CC cu aromă de piersică, iar Sano Vita , sponsor pentru care eu nu am scris (acum îmi pare chiar rău că n-am avut starea necesară să scriu pentru că aș fi avut despre ce, mai ales că zahărul brut și ceaiurile de la ei nu-mi lipsesc în casă!), a venit cu mici detalii comestibile care au amuzat-o pe fiică-mea, de exemplu un pachet de musli în formă de inimioară, rondele de cereale cu glazură de ciocolată, ceai, semințe...



           
Bineînțeles, m-am auzit și eu strigată, m-am trezit cu microfonul, de ce n-oi fi repetat ceva în gând (?)...  pe măsură ce vorbeam bătăile inimii își modificau intensitatea... Nu o mai vedeam nici pe Claudia Pătrașcu zâmbind blând și încurajator, nu vedeam pe nimeni în față, cu inima galopând am spus câteva vorbe coerente, sper, mi-am primit cadoul și am luat-o către masă înapoi, plutind siderată, de-abia așteptând să mă așez, să fiu la adăpost, deși fiică-mea mă ovaționa ca pe o premiantă, numai pierdută în mulțime să nu mă simt... :) Momente pline de încordare pentru un individ care nu știe să-și gestioneze emoțiile în contexte ca acestea și care are o teamă de ridicol pronunțată... Totuși, eu am apreciat sinceritatea și autenticitatea celorlalți, le văd ca pe calități și le-am întâlnit destul de des la cei prezenți. 



            

               Trecând peste aceste trăiri, am reușit să am și alte experiențe plăcute, adică m-am simțit bine, am întâlnit oameni minunați, am interacționat cu fete și băieți la masă sau... la o țigară în ger până am înțepenit pe scaun, am băut cafea până m-a apucat durerea de cap, am făcut fotografii despre care îți voi povesti într-un alt articol în care voi da și note din postura de "fan brânză"...

surse foto - FB Grup Superblog
                   - Daniel Botea
                   - Albert Budica
                   - arhiva personală
               

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită