Cu Dumnezeu înainte!

După ce trece Crăciunul, cu masa în familie, odihna celor două zile, lacrimile pe ascuns pentru cei pe care nu'i mai poţi avea aproape sau nicicum, comentarii despre cei care ţi'au urat fericire cu ocazia sărbătorilor... după bradul împodobit încă înainte să vină Moş Nicolae, după aşteptările oarecum cicălitoare, dar pline de emoţii ale copilului tău, după supărarea că Moş Crăciun ţi'a adus mai puţine jucării anul ăsta fiindcă i'ai cărat pe părinţi prin magazine, unde ai vrut cam multe şi moşul a văzut, deci a considerat, în marea lui înţelepciune 😄 , că'i de ajuns, mai domol... după toate acestea şi "mult mai mult" eu am simţit anul ăsta, mai acut ca în alţi ani, că sărbătorile de iarnă sunt cam gata... Nimic mai greşit totuşi, fiindcă acum aştept cu nerăbdare Revelionul, cu pluguşorul şi sorcova, Sf. Vasile, sper să ne invite tata 😊 , plus celelalte sărbători ce vor veni. Deci, să zic doar că am avut o pasă proastă!
În altă ordine de idei, ca să revin la prezent, a fost cutremur alaltăieri noapte, dar, deşi eram trează, nu l'am simţit şi vă spun dragilor că adevăr grăiesc acei oameni care te sfătuiesc să mergi sub tocul uşii că este mai puţin periculos. Să'ţi explic! Mi se stricase computer'ul şi O. mi'l formata rapid, deşi era obosit. El era pe scaun în sufragerie, eu eram în tranzit între bucătărie şi sufragerie, deci ieşeam pe o uşă şi urma să intru pe alta, eram în picioare şi nu m'am clătinat. N'am simţit absolut nimic, ci mai mult m'am speriat de reacţia lui. Ca opus, acum o lună şi ceva, tot noaptea, la cutremurul de aproape 5 grade pe scara Richter, eram pe scaun pe balcon la o ţigară şi l'am simţit rău de tot, cu inima la galop, cu...tremur şi toate cele. Şi'n ciuda a ce se anunţă prin toată media, acest tip de fenomene nu se pot prezice. Şi chiar de s'ar ştii din timp, nimeni nu ar anunţa oficial pentru că s'ar crea panică, spaimă, o degradare a stării mentale a oamenilor. Iar unii, care vin pe la TV şi spun că astea' s simulări pentru a pregăti populaţia pentru un mare cutremur, că la fiecare 40 de ani e musai să fie unul major, mi se par nişte inconştienţi ce aruncă vorbe, se cred importanţi, ei ştiu, au informaţia, de fapt sunt nişte colportori, habar n'au, pentru că numai Dumnezeu poate şti! Şi'n loc să'ţi canalizezi energia către ceva interesant şi constructiv, stai şi'ţi macini creierul cu gânduri, tresari la orice mişcare aparent neobişnuită şi'n loc să râzi şi să savurezi minutele pierzi ziua neliniştit. Şi oricum, dacă ai ştii, ai putea schimba asta? Poate ai putea fi la adăpost agăţat de'o stea cu o sfoară sau căţărat într'un copac departe de betoane. Ce zici, te'ncumeţi să devii pasăre pentru un timp, până trece primejdia? Aiurea! Tot rugăciunea şi un psihic bun mă vor scoate din stările astea induse de informaţiile superflue. Să ne ferească Dumnezeu!
În rest, aş vrea ca în 2017 Dumnezeu să ne ajute să avem belşug şi momente frumoase şi line. Să ne menţină sănătoşi, voioşi şi plini de umor pentru a savura viaţa din plin. Să fie călăuză pentru a lua decizii înţelepte şi să ne scoată'n cale oameni frumoşi. Asemenea vă doresc şi vouă, am văzut accesări din România, mulţumesc, din USA, thank you, din Germania, danke, din Rusia şi Ucraina, cпасибо, din Spania, Argentina şi Mexic, gracias, Italia, grazie, din Turcia, teşekkürler, din Brazilia, obrigada, din Franţa, merci şi multe alte ţări nemenţionate de statistici. Să vă ajute bunul Dumnezeu să vă atingeţi idealul, să aveţi parte de lucruri bune, să vă îndepliniţi visurile, să trăiţi în armonie. La mulţi ani!

Speranţa

Surse foto - personale.