Femlora

joi, 22 septembrie 2016

Mă înscriu la SuperBlog!

Mă înscriu pentru prima oară la SuperBlog, o competiție motivantă, sper eu, atât financiar, cât și profesional. Sper ca inspirația și timpul să-mi fie aliați, iar la final să fiu încântată de această inedită experiență. Îmi urez succes! Poți să-mi ții pumnii sau poți să te înscrii și tu aici http://super-blog.eu/

joi, 15 septembrie 2016

La Tarde Se Ha Puesto Triste



<Un pajarillo voló…

Llevándose en vuelo eterno…
Lo mas dulce, lo mas tierno que el campo me regalo.
Pero al marcharse dejo,
Como prenda de consuelo
Una pluma de señuelo que yo guardo con cariño
El pajarillo que niño recogí triste del suelo.

* La tarde se ha puesto triste
La lluvia tiene un olor
Que me recuerda el olvido de aquel amor *

Madre de quien aprendiste
Que al ver caerse un lucero.
Si pedimos en voz baja
Se nos realiza el anhelo

Cuantas luces promisorias, bajaron a tu pañuelo
Y en silencio les pediste, lo que jamás concedieron

La tarde se ha puesto triste…

* La tarde se ha puesto triste
La lluvia tiene un olor
Que me recuerda el olvido de aquel amor *

No pidas a las estrellas imagen para mi cuerpo
Ni el eco de mi tonada, nada pidas te lo ruego
Madre quiero que me busques allá donde los espejos
Se refugien a la sombra y en el hielo el silencio.

La tarde se ha puesto triste…

* La tarde se ha puesto triste
La lluvia tiene un olor
Que me recuerda el olvido de aquel amor *

Madre quiero que me busques allá donde los espejos
Se refugien a la sombra y en el hielo el silencio.
Madre baste mi presencia me hiciste hablar sobre el suelo
Ese gesto clandestino de tu amor sobre mi verso

La tarde se ha puesto triste…

* La tarde se ha puesto triste
La lluvia tiene un olor
Que me recuerda el olvido de aquel amor *

Un pajarillo voló…
Llevándose en vuelo eterno…
Lo mas dulce, lo mas tierno que el campo me regalo.
Pero al marcharse dejo,
Como prenda de consuelo
Una pluma de señuelo que yo guardo con cariño
El pajarillo que niño recogí triste del suelo.

La tarde se ha puesto triste…

* La tarde se ha puesto triste
La lluvia tiene un olor
Que me recuerda el olvido de aquel amor...>

marți, 13 septembrie 2016

De pe la mare... din nou!

Bine te-am regăsit! :) Am lipsit cam mult din acest spațiu, ce-i drept, însă riscam să devin banală, monotonă în alegerea temelor și aspectelor punctate. Și or fi curcubeiele  minunate și pline de promisiuni și speranță, dar fotografiate printre blocuri ajung să nu mai fie apreciate la adevărata lor simbolistică... tot astfel florile, multe imagini, mai trebuie să iasă din mereu!... 

foto MLM
Ce-am mai făcut între timp?! Am mai dat o raită la mare, mai lungă și mai puțin costisitoare (am găsit cazare cu 50 de lei/noapte și am stat 8 nopți, ce noroc! - pentru că în prețul ăsta intrau un living, un dormitor, baie proprie și acces la bucătărie). Și de data aceasta am stat în Constanța (ca în iulie), însă am mers la plajă la Mamaia. Soare din belșug, apa caldă, când mai lină, când mai cu valuri, două-trei ore de plajă-apă, suficient... pentru moment... fiindcă, sincer aș mai sta o lună (sau mai puțin) pe acasă și aș pleca iar... Nu ne-am preumblat prin restaurante să lăsăm mulți bani aiurea (asta am cam făcut-o în iulie, mea culpa - eu sunt cu fastul), am descoperit mâncare gătită și în supermarket (salată boeuf, sarmale, pulpe, legume la grătar, cartofi la cuptor, chiftele etc.), am luat la kilogram și o mâncam la gazdă, afară, la aer... iar serile ieșeam iar în Mamaia, pe faleză, și le gustam pe toate - porumb, înghețată, baclava, cozonac secuiesc, clătite, pizza - mai mult ce cerea copilul. La terase ne opream pentru noi, o cafea, un capucino rece, un love potion n.a. etc..



Nadezhda
Și da, am fost la Regata Marilor Veliere, pe seară, rapid, pe jos de la Poarta 1, dar a meritat cu prisosință! Am urcat pe o navă rusească și două românești - bricul Mircea și Adornate. Am simțit, fără să știu pe atunci de ce, o mare emoție când am urcat pe Adornate și am ținut neapărat să urc în ciuda faptului că fiică-mi îi era foame, sete sau lene tocmai atunci... Inițial, am crezut că este o goeletă cu echipaj spaniol (numele ei amintindu-mi de versurile unei melodii), ca să aud curând echipajul vorbind în românește și să aflu ulterior că este singura navă românească participantă la regată, nava-școală Mircea urmând să plece în voiaj pe Mediterană (?)...Și da, a fost fantastic, superb, am simțit o energie super-pozitivă, am fost bine-dispusă toată seara, am mâncat pe acolo ceva, între timp pe scenă urcase Corina,
Portul Constanța - concert
foto MLM
toată lumea dansa și se simțea bine... Ceva păreri de rău am avut fiindcă n-am putut vizita fiecare navă, iar pe cele de pe stânga nu le-am văzut nici de departe... Mi-am luat niște cărți de autori locali și, firesc, cu subiecte despre mare, iar unul din autori era chiar acolo și ne-am împrietenit, a scris ceva frumos pe cele două volume ale sale pentru toți trei... Apoi direcția parcare, cu minitrenul de data asta, nu înainte de a primi câteva cornuri cu carne de vită, rețetă tătărească, în schimbul unei donații simbolice și de a-mi lua un pachet de cafea ambalat în roșu - pentru că da, știu agenții publicitari cum să te facă să scoți banul :) (și-apoi ce mai sunt 10 lei <dar-ar dracii-n ei>, după cum spun barcagii să-și atragă mușterii - ceea ce sunt vezi când nu-s, zic eu! :)... dar hai să nu-mi pierd optimismul...).

eu pe Adornate
Am mult încă de povestit, le mai păstrez pentru alte zile... săptămână bună să ai!
Vânt bun din pupa!
pe Adornate