miercuri, 24 august 2016

Trăite, văzute, prinse din zbor...!

imagine web
           Mi-aș începe multe postări cu sfaturi de gen <așa nu!> sau <nu face!>, însă mie nu-mi place să dau sfaturi, ci doar să-mi povestesc experiențele și... pentru cine trage anumite concluzii de folos și pentru sine nu pot decât să mă bucur. Mărturisesc că-mi place mult mai mult să citesc decât să scriu (îmi place să scriu de mână, în schimb :) ), e mai comod, însă acest mini-ecosistem al meu simte nevoia să accentueze, să se pună-n gardă relativ la multe probleme, iar faptul că le scrie aici negru pe alb le relevă, le subliniază importanța, avertizându-i totodată și pe alții care pot cădea în capcane pentru că nu le sesizează, nu le percep atent. 
De exemplu, o modă idioată și total nesăbuită este mâncatul în fața calculatorului sau telefonului mobil, singur, cu ochii în ecran, îngurgitând grăbit nici tu nu mai știi ce, înghițind aproape nemestecat, gâfâind, cu gândul la țigara ce urmează (de fapt, aceea este pauza- nu masa :)... o poți numi lejer pauză de... țigară!). Am urmărit asemenea specimene, știu ce spun.
         Altă greșeală umană, deci scuzabilă, este aceea că oamenii  iau de adevărat, de bun, de drept aproape tot ceea ce văd scris prin ziare. Jurnaliștii, ca și noi, sunt oameni, ei pot crede că au dreptate, că spun adevărul, dar poate sursa lor nu este adepta veridicității și atunci și ei, cei ce scriu ceea ce le furnizează alții, se pot afla într-o eroare pe care ți-o induc implicit și ție. Subiectele senzaționale de presă sunt puține, dar circulă alături de <o bandă adezivă> și se lipesc peste tot, unele prin amploare, altele prin modă, fiind comentate în fel și chip și dezbătute în toate felurile și din toate punctele de vedere, mai puțin al tău. Așa că, acum e momentul să le treci prin propriul filtru de gândire și prin experiența ta, fără grabă, frică sau panică. Adu-ți aminte <verba volant>, dar nu tot ce zboară se mănâncă... Iar subiectele care umplu restul ziarului, revistei, știrilor tv sunt de multe ori neluate în dezbatere prea mult, ci-s precum o melodie care nu-ți place la început, dar ajungi s-o fredonezi fiindcă ai auzit-o de prea multe ori și-ți domină o parte a timpului, fenomen cunoscut drept <ohrwurm>. Adică, tocmai trecând razant peste ele îți rămân în minte spre a fi rumegate în arhiva creierului tău și aduse, când vine vorba,  precedate sau succedate de un <da, parcă am auzit>... ceva de care nu ești prea sigur, nu știi prea multe, dar care știe să te macine, devenind o problemă... Deci, ar fi bine să fii atent și la acelea, la ce citești și nu să mergi pe sloganul, stupid din punctul meu de vedere, <citește, n-are cum să-ți facă rău>... ooo, ba da, are cum, se poate să... mai bine nu...! ... folosește-le mai util, pentru asta, de pildă:
imagine web

             Lumea fierbe, se întâmplă atâtea tragedii, nimic nu mai e sigur (dar nici n-a fost vreodată)... pe lângă tragediile la scară mică ce umplu buletinele de știri, din când în când survin dezastre, însă nu trebuie confundată proximitatea temporală cu cea spațială. De acord, empatizăm mult, suntem alături, ne pare rău, dar nu ne confundăm. Nu spun asta pentru că nu am sentimente, ci pentru că fiecare are sau trebuie să-și construiască un confort mental, fiindcă nimeni nu trăiește în locul tău. Îmi spun asta mie, mai ales! Îmi spun săracii de ei, cei afectați, cei loviți! Îmi spun că-i o tragedie oriunde s-ar întâmpla! Dar de ce trebuie să se aducă imediat pe ecran - <ce ar face România în astfel de cazuri?> Pentru ce și de ce atâtea analogii, paralele, comparații? Personal, mă deranjează! Vreau filmul meu frumos, senin, armonios în care viața se trăiește zi cu zi, normal, nu în teamă! Nu-mi introduce suspansul artificial și nedorit doar că n-ai tu cu ce să umpli spațiul de emisie! Adică, dacă se întâmplă într-un loc, nu e necesar să se-ntâmple și în țara mea, să mă mai lase cu drama televizată a lui <ar putea, posibil, probabil> ... A devenit clasică această metodă cu chemarea experților pentru a opina despre ceva posibil. Timpul probabil - experți. Incendii - experți. Inundații - experți. Etc.. Eu știu că-i deontologic, dar cei mai mulți sunt experți cu pronostic, nu cu știință sigură! Aici e aproape totul potențial, virtual! Adică nu-i ca și cum ai citi un SF din anii 60 unde descoperi că faptele descrise deja s-au întâmplat! De-aia e bine să ai scenariul tău, multe păreri creează un Babel (pentru rândurile astea mulți mă vor urî sau, mai bine zis, și mai mulți mă vor urî, aleg să fiu sinceră însă)! Adaug însă că dacă s-ar fi întâmplat aici vreo calamitate (și s-au întâmplat destule, Doamne ferește de mai multe!) niciun ziar extern n-ar fi ținut <cap de afiș> zile-n șir sau breaking news la tv cum o facem noi, românii. Fii sigur de asta! 
         Multe am vrut să spun, revin și-n altă postare, cert e că aș vrea să reiasă de aici că e bine să faci totul în ritmul tău (dacă șeful îți zice să te grăbești, fă-o fără să te agiți, să transpiri tot, să-ți iasă ochii din orbite, vei vedea că vei termina la timp!) și să prelucrezi datele cu mintea ta înainte de a le lăsa să se sedimenteze în marele univers al bibliotecii tale interior-subiective. Reține - tu faci lumea să-ți zâmbească! Dar pentru a obține asta, dăruiește-i întâi tu zâmbetul tău!
imagine web