De pe la mare...

Am venit deja de la mare încă de duminică seara, foarte puțin bronzată după o săptămână, însă ceva mai relaxată, bine dispusă datorită distanțării de orașul meu iubit, dar peste măsură de repetitiv. Am fost deci, ca de obicei, la Mamaia (de fapt cazarea undeva pe lângă Plaja Tataia, iar locul de plajă ales tot la Mamaia, de trei ani încoace cam același). Am variat un pic activitățile, adică am mers la Aqua Magic (anul trecut în septembrie era închis) unde am profitat de aproape tot ce era acolo - un râuleț cu bărcuțe pneumatice, o piscină pentru adulți cu un bar gen peninsulă, piscine pentru copii și pentru bebeluși cu aranjamente frumoase gen submarine, palmieri, delfini, tobogane etc..

Am făcut poze-magnet, ceas personalizat cu o poză în care eram toți trei. A doua acțiune importantă s-a vrut a fi vizitarea insulei Ovidiu plus masa, dar vaporul se stricase chiar cu o zi înainte fix în largul

lacului Siutghiol  (te invit să citești legenda lacului în recomandarea mea de pe G+, deși articolul este de acum trei ani și între timp din două vaporașe a rămas unul) - bine că nu s-a stricat cu noi în el, barjele alea mici (ce-l înlocuiesc) pe ditamai lacul nu-mi prea inspiră încredere, eu îs mai nevricoasă, claustro, agora etc., am îmbătrânit de-a binelea și cam aiurea, am tot soiul de temeri, griji, frici! În

fine, am rămas cu intenția nefinalizată, deși cred că ar fi existat și alte modalități de a ajunge pe insulă... Al treilea obiectiv ar fi trebuit să fie delfinariul și planetarium-ul, care veneau fiecare la pachet impus cu o (singură) microrezervație - adică teoretic trebuia să ajungi la orele 14, de ex., și să iei un bilet pentru toate trei deodată, la 14 ar fi început demonstrația la planetarium, iar la 15 la delfinariu. Dar cine să știe? Noi am fost la planetarium+ microrezervație, urmând ca-n ziua de plecare să prindem spectacolul de la 13 de la delfinariu.

Când am ajuns acolo biletele pentru spectacolul de la 13 erau epuizate, însă, atenție, dacă totuși am fi luat bilete ne-ar fi fost servite încă o dată cu cele de la microrezervație, lucru care mi s-a părut absurd din moment ce i-am explicat doamnei de la ghișeu că vizitasem microrezervația cu o zi înainte, arătându-i și biletele, mă rog, bonurile fiscale. Și ca să fie treaba- treabă, ca-n filmele cu proști, se bagă-n vorbă și un nene, turist ca și mine, spunându-mi că degeaba mă cert cu tipa, că nu e vina ei... bla, bla... e inutil să-ți spun cred că nu mă certam, ci căutam lămuriri, iar pe el l-am ignorat, urăsc genul asta de sfătoși... aștia-s ca ăia de beau de sting și-ți numără țigările (mă refer la cei ce nu-s din anturajul sau familia ta, care se presupune că-ți vor binele)... Așa că, acest obiectiv a fost atins doar pe jumătate, am rămas super-încântați de planete și stele și de demonstrație, tipa care prezenta avea voce plăcută și discurs fluent, per total am fost plăcut impresionați. În ceea ce privește delfinii, am văzut la tv o știre cum că i-a mutat într-un bazin mai mare, ieri parcă, deci cu prima ocazie vizităm, poate între timp mai sesizează cineva anomalia cu biletele, nu poți obliga totuși un om să viziteze respectiva microrezervație două zile la rând, oricât de interesantă ar fi...
Mai am multe să-ți povestesc, mai bune sau mai puțin bune... poate le voi semnala cândva pe cele de evitat, gen ca la noi la nimeni, mulți le-au experimentat deja, de exemplu acum doi ani mi s-a servit prăjitură râncedă, am plătit-o, dar n-am mai călcat pe acolo, anul ăsta la fel, în prima zi au adus aripi picante cu miros și doar văzuseră că le comandase copilul, îmi pare rău că nu i-am zis că-i fac cinste bucătarului cu ele dacă vine să le mănânce pe toate în fața noastră, ăștia n-au Dumnezeu, nu se gândesc decât la bani, noroc că gust prima din farfuria fetei, pe ăștia i-aș verifica la sânge și le-aș da amenzi să se sature de măgării... bineînțeles că nici  acolo nu mai intru!
Dar marea e marea cea frumoasă cu apă caldă, revigorantă, iubesc marea asta cel mai mult dintre toate mările și apele, un chaise-long să stau puțin la soare și iar în mare, n-am stare pe mal, ce bine e în apă, ce frumos a aranjat Dumnezeu să putem ajunge în iulie și la mare și la munte!
Voi adăuga câteva poze, nici nu am făcut prea multe, mă mulțumeam cu briza mării și sentimentul de destindere, de regăsire a echilibrului, de seninătate pe care le aveam uitându-mă în larg...