Cine e departe...

         De multă vreme mi-am dat seama că, de obicei, ajungi să-l urăști cel mai tare pe cel pe care l-ai iubit cel mai mult în caz că acesta ajunge să te deziluzioneze nesperat, crud, intens. Ieri, discutând cu o prietenă despre legăturile pe care le ai cu oamenii în străinătate, a venit vorba despre prietenii compatrioți și mi-am adus aminte cum, din prietenoși ce-ți par la început, ajung să dorească să te sfâșie tacit sau fățiș... mai bine cauți amiciții printre băștinași decât să te confrunți mai devreme sau mai târziu cu decepții crunte de la cei cu aceleași origini cu a ta... Rememorând câteva influențe mutuale de pe meleaguri mediteraneene, unde eu am stăruit mai des, am simțit același gust amar ca în momentele derulării întâmplărilor și am fost departe de a mă auto-blama ca atunci, ci, din contră am simțit că am avut și am dreptate... niciunde concetățenii nu se devorează mai abitir ca departe de țara de obârșie - fie pentru poziția socială, fie pentru bani, femei, case, aspect sau mai știu eu ce alte motive...
imagine web
Mulți români au ajuns la aceeași concluzie, după ce au trecut prin multe, iar ei acum caută țări în care să nu mai bea din aceleași izvoare cu guri ce grăiesc frumoasa noastră limbă... Știu și ei că, după ce iei toți câinii din oraș, acesta ajunge în scurt timp să se re-populeze, dar măcar încearcă iar, în alt loc, vor fi primii, câștigă timp... 

          Eu nu știu pentru ce pleacă alții sau, mă rog, nu stau acum să mă gândesc, dar știu că eu aș pleca pentru a schimba aerul, aș sta puțin timp - m-aș limita la vacanțele școlare sau weekend-uri -, n-aș munci acolo ceva ce nu-mi place, aș profita din plin de timp pentru excursii, plajă, bucate specifice și deosebite sau orice mai oferă frumos locul respectiv.
          Și o să mai completez cu ceva ce cred că toți știu, o idee-truism ca să-i zic așa, și anume - dacă toți sau mare parte din românii plecați s-ar întoarce în țară și ar re-popula aceste orașe spectrale, ar crește consumul, în primul rând, cu alte cuvinte cererea, ceea ce ar duce la necesitatea creșterii ofertei, adică implicit și a locurilor de muncă unde ar presta și cei veniți și cei care-s acum aici... ca o consecință, ar fi cerință dublă sau triplă de presă scrisă, cărți, turism local, combustibil și multe, multe altele... De ce nu vin? Din cauza mentalității ieșite din actualitate conform căreia trebuie să vii de acolo doldora de bani, să vadă cartierul ce mașină ai, ce <țoale>, ce reverențe ai pretenția să ți se facă... și acest sistem de gândire îl au și cei de aici și proaspăt sositul... ce trist! Unii au familii, case acolo, au o viață, dar mulți nu, dar nu vin pentru că nu-s nici de aici, nici de acolo... 
               Ce multe ar mai fi de spus, te las pe tine să completezi, însă îți mărturisesc că nici n-aveam intenția să scriu despre tema asta, ci despre iubire și ură, asta a ieșit... sper că e ok și actual mereu de vreo două decenii încoace, părinții celor plecați îi așteaptă mereu, își fac programul în funcție de un apel sau de o vizită, rudele comentează sau întreabă, cunoscuții sunt curioși și mai mult decât atât ș.a.m.d.
imagine web

Sunt foarte adevărate și potrivite aceste comentarii, de aceea le voi lipi aici...
Constanta Ferentz
11:11
+
1
0
1
Uite, țara a uitat numele tău!... Urmele pașilor tăi, nu au mai rezistat în țărâna drumurilor... Pădurea nu-ți mai știe mirosul... Și câmpul, e galben, de prea multe ploi, de prea multe lacrimi... Te-au chemat.. Și urechile tale, au fost surde... Nu le-ai auzit plânsul... Ai vrut bani... Mulți... Pâinea din cuptorul bunicii, a mucegăit. Te-a așteptat o vreme, era caldă! Aburea de miresme!! Nu ai venit... Nimeni nu a putut să mănânce fără tine... A rămas uitată.. Nu ai venit.. 
Afișați mai puține  ·  Tradu

TheLorelei74
12:56
+
1
2
1
+Constanta Ferentz Am fost și eu în acele reproșuri... dar acum sunt prezentă, nici acum nu e târziu... dacă și lor le-ar fi dor... țara e a lor, poate fi la fel ca odată, numai ei sunt alții, unii umiliți, munciți,aproape sfârșiți... doar aici printre cei asemeni lor pot renaște, pot reîncepe... țara așteaptă, timpul însă nu...
Afișați mai puține

Constanta Ferentz
15:20
+
1
0
1
 
Răspunde
+TheLorelei74 asta e! Vrem să fim ca ceilalți. Putem. Dar, dacă am fi noi, dacă am construi case de care să nu se sperie vecinii, dacă am porni cu entuziasm spre tradiții și nu ne-ar fi rușine de câinele urât și mițos din ogradă... Și de mâța care e făcută să prindă șoarecii din hambarul plin de bucate... Dacă!
Eu nu de tine am zis, ci de toți cei care își fac o casă de milioane și o lasă bălăriilor.. De cei care își uită copiii în casele bunicilor gârbovi de ani, de cei care uită ce frumoase erau iile și fota... Pentru nădragii rupți în genunchi...
Nu pentru tine, ci pentru ca tu să scrii despre ei, pentru ei, poate o lacrimă tardivă îi va aduce acasă! 
Afișați mai puține

Comentarii

  1. Fenomenal! O analiza profunda... despre iubire si ura!

    RăspundețiȘtergere
  2. Realități. Dure. Triste. Nici nu știi, nici nu poți să schimbi ceva, țara se umble, la propriu, de bălării.. Se îneacă sub noianul de uitare... E târziu. Poate nici țara nu mai vrea. Poate ți-a uitat mirosul, poate, pașii tăi îi sunt străini...

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper că nu o să mai fugă comentariul... Că nu o să alerge, gonit de nu se știe cine, cu tot cu greșeli de tastare.. Că nu o să apar, așa ca una care se dă mare, și habar n-are cum se scrie un cuvințel! Ce să mai zic? Ce aș putea spune, când mi-e groază să deschid televizorul la știri. Când văd bătrâni uitați, în cel mai fericit caz, într-un azil... Când noi trăim pe picior mare, și copiii noștri, plâng pe o prispă goală... Nu mai pot zice nimic. Vin, militarii americani să strângă plasticul aruncat de noi. Venim noi, în rezervațiile naturale și smulgem flori protejate... Vine prințul Charles, și face lobby pentru România... Ce să mai zic, închid televizorul. Nu mai vreau să intru în pagină Facebook. Nu. Trebuie să mă trezesc. Trebuie să îmi trezesc prietenii, frații mei care se facă merge la biserică să se roage.. Să ne trezim. Prăpădita asta de țară , are nevoie de noi....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi se pare că redai totul foarte just și pui punctul pe i... e alegerea copiilor și mândria lor de a reuși prin forțele proprii... pe cei ce ar fi avut un viitor bun aici și s-au dus să spele vase, pe aceia nu-i înțeleg... acum, deja au viața lor acolo și aici vin în vacanțe... ar fi putut fi invers, să câștige aici încât să-și permită vacanțe acolo... și nu vorbesc de cei care câștigă și aici, și acolo banul peste noapte, vorbesc de valori, de oameni de calitate... da, trebuie să ne rugăm să rămânem oameni...

      Ștergere
  4. Sper că nu o să mai fugă comentariul... Că nu o să alerge, gonit de nu se știe cine, cu tot cu greșeli de tastare.. Că nu o să apar, așa ca una care se dă mare, și habar n-are cum se scrie un cuvințel! Ce să mai zic? Ce aș putea spune, când mi-e groază să deschid televizorul la știri. Când văd bătrâni uitați, în cel mai fericit caz, într-un azil... Când noi trăim pe picior mare, și copiii noștri, plâng pe o prispă goală... Nu mai pot zice nimic. Vin, militarii americani să strângă plasticul aruncat de noi. Venim noi, în rezervațiile naturale și smulgem flori protejate... Vine prințul Charles, și face lobby pentru România... Ce să mai zic, închid televizorul. Nu mai vreau să intru în pagină Facebook. Nu. Trebuie să mă trezesc. Trebuie să îmi trezesc prietenii, frații mei care se facă merge la biserică să se roage.. Să ne trezim. Prăpădita asta de țară , are nevoie de noi....

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită