Femlora

marți, 3 mai 2016

Tu validezi totul...

         
       
       
imagine web
           

           Aseară am avut neplăcerea să mi se ciobească un dinte și asta înseamnă așteptare la coadă și bani. Durere nu - pentru că am avut norocul, acum ceva ani, să dau de un tip care are mână bună, după cum se zice, omul face anestezia potrivită, acționează cât trebuie și unde trebuie... e de acolo nu doar în vizită, unul care s-a nimerit în zonă și a îmbrăcat halatul și, cu un surâs malefic, începe să-ți sfredelească creierii... adică, ce mai, își folosește cunoștințele și experiența pentru tine, sunt aproape 8 ani de când n-am mai avut nevoie de dentist atât de bine m-a reparat! Uii, oare o mai avea cabinet acolo, sper să dau de el?!
imagine web

        Și tot ieri am rămas cu privirea la niște filme, unul cu Tom Hanks, <Naufragiatul>, care mi s-a părut extraordinar de bun, tragic la nivel de individ și altul despre consecințele unui tsunami în Thailanda, tragic la nivel de familie și de mase. Amândouă expuneau situații de necomparat cu mica mea dramă personală cu dintele. Secvențe la care am plâns, care mi-au dus gândul la reacții probabile în momente asemănătoare, la întrebări precum - aș avea sau nu curaj, aș lupta să supraviețuiesc sau aș renunța? - îți dai seama că răspunsul e da, aș face orice, <totul> - <a face totul> este expresie considerată limbaj de lemn, pentru cei mici asta însemnând un limbaj plin de clișee, <formele fără fond> semnalate de  Maiorescu, cele numite cuvintele goale de Eminescu - cam lungă paranteza! :) Deci, da, aș pune totul la bătaie pentru mine și cei dragi dacă aș fi la asemenea limite, momente critice, cum cred că ar face oricine are instinctul de conservare intact.

          Însă, mai am câteva concluzii dintre care cea mai însemnată este că trăiesc într-un loc ferit de intemperii și ar trebui să mă simt norocoasă. Trăiesc într-un loc unde oamenii se vaită de o ploaie. Iar eu, paradoxal, nu mă simt întotdeauna favorizată, pentru că știu că lipsa conflictului, a zbuciumului, a implicării, lipsa evenimentelor care atrag reacții ample, de masă pot duce la somnul rațiunii/națiunii, care știi ce poate isca...
       Și evident, după cum ți-ai imaginat, de dimineață uitasem deja de nefericiții ăia surprinși într-un anume timp și loc de soarta potrivnică lor, eram afectată doar de problema mea, care, pentru că este a mea, e mai mare, mai importantă, primează...
imagine web

         Spațiu pentru multe alte completări... :)