Postări

Se afișează postări din mai, 2016

Paranteze prin cotidian...

Imagine
          Cu scrisul e ca și cu foamea, te răzbește adaugi, umpli, dar dacă nu-i absolut necesar, aștepți... și stai să continui ce ai făcut și ieri, adică nimic, pentru că inactivitatea n-are sfârșit, după cum nu îți mai aduci aminte când ai început să faci tu acel nimic, de ce ai fost tentat să renunți să faci ceva, tu nu știi că-n lumea asta cele mai multe satisfacții vin în primul rând din tine pentru tine și de-abia apoi către ceilalți sau de la ceilalți (exceptând surprizele plăcute :))... esența o descoperi în interiorul tău, ca apoi s-o recunoști în alții, cu toate că ele, bazele, fondurile, nu seamănă unele cu altele, fiecare având un  mod unic, particular și intrinsec de a se manifesta...totuși, dacă nu e mereu un etalon, e un start bun... poveștile nasc povești, se caută, se vor unele pe altele...
              Am descoperit cu mare încântare cartea lui Jose Ortega Y Gasset, <Studii despre iubire>, ce-mi par atât de actuale de parcă ar fi fost scrise acum, într-un stat…

Nucet - ulițele vacanțelor

Imagine
Și fiindcă multe din amintirile mele sunt povești minunate stropite cu fericire infantilă, mult râset, voie bună și implicare deplină voi mai completa aici articolele anterioare cu anii timpurii ai copilăriei mele, în care prezența constantă era cea a surorii mele și a bunicilor, în primul rând. Reușeam să ne strângem toți copiii pe la porți și jucam capra, de-a leapșa, lapte gros (de ce gros?, adică bătut?), de-a baba oarba, de-a v-ați ascunselea, <Țară, țară, vrem ostași>, cu coarda, cu elasticul și multe altele, nu le mai sap prin minte.
Cel mai frumos ne jucam noi, fetele, cu niște bebeluși minusculi de plastic, fără păr, gen păpușă evi fără plete, cărora le coseam diverse hăinuțe din materialele rămase de la rochiile pe care le comandau mamele noastre la croitor. Și eram destul de pricepute, mai făceam și pantofiori croșetați, coseam pe etamină pături frumos decorate pentru pătuțurile lor... și totul se petrecea în aer liber, lângă o fântână ce-o aveau bunicii în curte (ți…

Pe la templu...

Imagine
          Mă gândeam să scriu mâine despre plimbarea de astăzi, dar o s-o fac acum, mai ales că nu-s prea multe de spus... păi... ar fi trebuit să merg pe 21 mai la Nucet, să-i aprind o lumânare mamei, Elena, dar n-am putut ajunge atunci, i-am aprins în casă, iar astăzi i-am dus și o floare... simt că ei sunt cu noi neîncetat, prin noi ei merg mai departe, iar noi suntem astfel datorită lor...poate nici n-ar avea nevoie de prea multe demonstrații de afecțiune din moment ce fiecare îi purtăm în noi... Și totuși, câteodată simțim un îndemn să mai trecem și prin locul unde i-am văzut ultima oară întrupați... Și să le șoptim că ne este dor și ne va fi mereu...


     Mănăstirea Nucet, întemeiată și clădită între anii 1375 și 1500 (lipsesc informații precise privind datarea exactă) pe timpul Basarabilor, este locul lângă care ai mei, cei dispăruți, se odihnesc. Aici mergeam să mă rog în copilărie (și să mă întâlnesc cu prietenii) , deși o vreme a fost închisă prin anii 80 pentru că era șubre…

Floarea de câmp...

Imagine
NIŃA morena y ágil, el sol que hace las frutas, el que cuaja los trigos, el que tuerce las algas, hizo tu cuerpo alegre, tus luminosos ojos y tu boca que tiene la sonrisa del agua.







Un sol negro y ansioso se te arrolla en las hebras de la negra melena, cuando estiras los brazos. Tú juegas con el sol como con un estero y él te deja en los ojos dos oscuros remansos.








Nińa morena y ágil, nada hacia ti me acerca. Todo de ti me aleja, como del mediodía. Eres la delirante juventud de la abeja, la embriaguez de la ola, la fuerza de la espiga.






Mi corazón sombrío te busca, sin embargo, y amo tu cuerpo alegre, tu voz suelta y delgada. Mariposa morena dulce y definitiva, como el trigal y el sol, la amapola y el agua.

** Salma Hayek - Siente Mi Amor - HD - By Aurélia

Imagine

POEMA QUIERO SER EN TU VIDA

Imagine

Pauzele împreună...

Imagine
             Am ieșit mai devreme cu fiică-mea, inițial voiam să jucăm fotbal și baschet, dar eu am ajuns să sar coarda (pe bune, nu metaforic!) și să stau de vorbă cu două mămici, iar ea s-a jucat cu mingea cu fetițele (mămicilor). În fine, bine că a venit căldura și că e suportabilă să putem să mai schimbăm câte-o vorbă în timp ce se joacă și copiii normal și nu mai stau la computere, tablete, telefoane! A mea a cam exagerat și a devenit ușor irascibilă, ceea ce s-a succedat cu parolarea respectivelor gadget-uri. 
         Vine și vacanța, deja o văd și o simt cu o lene imensă pentru teme, dar ideea e că trebuie să le facă fiindcă altfel uită materia. Vom vedea atunci, eu nu fac planuri, iau zi cu zi, moment cu moment. Oricum, la vârsta lor uită repede, învață repede! Aș vrea s-o atrag să citească mai mult, nu o simplă poveste,ci o carte de povești, un roman pentru copii, fără să-i impun totuși o normă că devine apoi rutină și, deși cartea va fi alta, mereu ceva nou și interesant, n…

Te ascult!

Imagine
         Și totuși există acele zile cu momentele lor de luciditate deplină în care realizezi că doar tu însăți te înțelegi, tu atât și poate bunul Dumnezeu, dacă e atent. Omul nu se schimbă sau nu evoluează că vrei tu, degeaba, vorba lui Eminescu, vii cu sfaturi dacă știi a lui măsură... Am dat un telefon la o revistă și, nimerind la departamentul greșit, o tipă mi-a zis să nu-mi irosesc energia (ceva de genul <save your breath!>) că-mi face legătura unde trebuie. Așa e cu orice interlocutor, trebuie întâi să vezi în ce ape se scaldă, dacă e cazul să-i vorbești, să cauți să-l completezi, să uzi  floarea, nu să-i schimbi soiul că-i aproape imposibil... Se spune că un adult râde de cincisprezece ori pe zi, ce puțin comparativ cu un copil care râde cam de trei sute de ori! Eu am noroc să râd mai des, râsul copilei mele e molipsitor... mai am noroc și cu altele, ce-i drept. Dar, ca tot omul, am zile și ne-zile. Ne-zilele sunt acelea în care constați cu tristețe că pereții te ascul…

ENRIQUE IGLESIAS - Bailamos (3).mp4

Imagine

Zile de week-end

Imagine
             Primăvara, vara simt nevoia să mă mișc mult și pentru asta am nevoie de energie pentru că, deși îmi place mult, soarele mă face praf. În acest sezon, pentru a-mi mări vitalitatea, îngurgitez multe fructe și salate de legume, dar de curând am descoperit și alte câteva legume, cum ar fi guliile sau ardeii, care-mi plac de sine stătător sau disociat, le mănânc când am poftă de somn la ore la care nu e cazul să dorm. Pe lângă alimente, mă revigorează scrisul atât aici, cât și în caietele mele. 
       Așa că astăzi, după o plimbare scurtă, dar obositoare la Mănăstirea Dealu Târgoviște, celebră ctitorie a lui Radu cel Mare, care adăpostește în pronaos mormântul ctitorului și racla cu capul lui Mihai Viteazul, aflată în prezent în proces de restaurare (am văzut ceva schele, cred că s-au apucat de treabă, prin martie se tot scriau apeluri pentru susținerea proiectului, bravo lor!) -- deci, după mica excursie, amețiți de aerul tare, am înfulecat câteva chifteluțe cu maioneză și p…

JULIO IGLESIAS-RUMBAS MEDLEY-

Imagine

Julio Iglesias - Une nuit de carnaval (1980)

Imagine

Emoțiile mele, alegerile mele...

Imagine
M-am gândit ce floare s-ar potrivi să-i dăruiesc lui Julio Iglesias și știu că nu este trandafirul, deși cred că i-ar plăcea și acesta... cred că lui Julio i se potrivește floarea de cireș japonez... sau magnolia... sau un mare buchet de flori colorate de câmp cu gerbera intercalată - verde și culoare - ... oricum, ceva aparte, pe măsura personalității sale complexe, pe măsura gustului său care oscilează între cele două extreme - foarte simplu, însă de bun simț, și foarte sofisticat. Pentru că Julio este cel despre care englezul spune <U just made my day>, iar eu spun <mi-ai dat încă un motiv să mă bucur de viață, de ce am lângă mine, încă un impuls să continui să visez frumos și colorat, și la tangibil și la incredibil!>. Julio este cel lângă care totul pare posibil, este omul ce se re-inventează perpetuu și sincer cred că, pe măsură ce anii trec peste el, ca peste noi toți, el găsește resurse să fie din ce în ce mai puternic, dispus să ofere un spectacol special, aparte…

Știi...eu...

Imagine
        Sunt clipe când oamenii aleg să-ți spună ce-i frământă, însă sunt foarte rare pentru că de obicei semenii noștri își petrec timpul alergând, fugărind gândurile neplăcute ce le vin în cap vrând-nevrând peste zi. Totuși, când dăm unii de alții pe stradă, la telefon, pe net, nu ne putem abține să nu dăm drumul poveștilor, de multe ori fără să ne gândim la interlocutor, ci doar la propriul <of>, la descărcare, la confesiunea ce ne face bine doar nouă. De aceea psihologii și sociologii ne tot sfătuiesc să ne înconjurăm de persoane pozitive, tonice, pline de energie, cu buena onda... tocmai pentru a nu strânge foarte mult rău în interior (al lor plus al nostru)... Eu dau bir cu fugiții sau cu scroll-ul de la mouse de ceva vreme, dar înainte nu eram astfel... am luat și eu porții mari de negativitate, tristețe, lamentații - totul sub forma imaginilor sau a oamenilor dezamăgiți, a ideilor din cărți (pe acestea chiar nu le poți anticipa, deci, încă dau de ele și le citesc...), im…

Queen - Las Palabras De Amor (Top Of The Pops, 1982)

Imagine

Enrique Iglesias în concert

Imagine
La concertul tău, Enrique, am adunat emoții, senzații, trăiri neexperimentate de mine până în prezent... A fost un amestec tumultuos de șoc plăcut cu surprindere totală, am trecut de la admirație la superlativele minunat, extraordinar, fabulos... Nu-mi vine să cred încă, deși am trăit atât de intens stare după stare, că un singur om a adus cu el, într-un spațiu limitat, un vast continent! Pentru că tu ai adus America de Nord cu tine, după cum Julio mi-a sădit Spania și cealaltă Americă în inimă... Lumina din jurul tău era trăznetul, tu erai un tunet plăcut și melodios, iar eu eram într-un oraș cosmopolit hălăduind, liberă, fără noapte, fără zi... Tu, atât de plin de surprize, variat precum piesele tale, credeam că te cunosc, dar nu... tu acum ai devenit o enigmă, deși îți fredonez melodiile încă din '99 cânt te-am văzut prima oară în <Bailamos>... deși, pe unde vedeam ceva scris despre tine citeam interesată să aflu, să știu ceva mai mult... nu știu nimic, Enrique, decât fel…

Un alt univers...

Imagine
         Dacă mi-ai fi spus în copilărie că-mi va fi atât de dor să petrec măcar două săptămâni pe an la țară, poate că nu te-aș fi contrazis, dar aș fi zâmbit un pic în colțul gurii, a întrebare, a mirare, a nu te cred... Și da, de ceva ani, eu nu mai am acel <la țară> și mi-e dor, îl readuc în minte, fără să vreau să fiu cea de atunci, ci pur și simplu să merg cu familia mea acolo, să hoinărim prin pădure, să dormim în lenjerie spălată cu săpun de casă, să aflu de la vecini care, ce și cum... Să avem în grădină de toate, de la flori și alte plante, la legume și pomi fructiferi... copilul meu să vâneze fluturi și să prindă gândăcei, să avem păsări și animale, să punem toamna murături, să facem focul în curte, să punem la fiert ceaunul cu zacuscă și între timp să avem grijă și de preparatele de pe grătar... să culegem via cu struguri roșu-mov, atât de parfumați și gustoși... să facem sirop natural din soc, muguri de brad, păpădie... ceai de mușețel, de mentă...să adunăm zarzăre,…

Mă întreabă timpul dacă...

Imagine
               Se zice că în viață îți pare rău că n-ai luat o anume decizie, că n-ai mers pe o anume cale, că n-ai așteptat, că te-ai încăpățânat să faci ceva, mai repede și mai profund decât regreți deciziile luate greșit, cele pripite, cele care n-au fost bune pentru tine. Măcar ai acționat, cel puțin ți-ai spus părerea, n-ai stat în cumpănă, n-ai ezitat! Ai decis să mergi pe jos în loc să alegi un lux de-a gata, ai decis să deschizi o carte în loc să-i deschizi ușa oricui, mănânci și cartofi nu numai somon... Sunt multe ce se cer vorbite la timpul lor, trebuie să lași teama deoparte, să pui întrebările pe măsură ce discuți, nu să aștepți să termine interlocutorul toată povestea fiindcă te poți trezi că vrea să plece și momentul oportun trece... În viață întrebările nepuse devin tot atâtea ne-amintiri, ne-informații, neajunsuri mentale să zic așa. Ele sunt piese lipsă din puzzle-ul vieții, al evoluției tale ca individ. 
      Rămâi cu multe nedumeriri: oare chiar trebuiau știute, le…

Asaltul cotidian...

Imagine
          Atunci când o informație se tot repetă putem spune despre ea că este redundantă. Ea se poate repeta de-a lungul unei zile, eventual o zi sau două după, rar mai mult, dacă nu este ceva gen revoltă, catastrofă naturală, accident de amploare etc.. Însă atunci când vezi de-a lungul unei zile, zi după zi, aceleași calupuri publicitare și promo-uri prezentate de aceleași voci, eu numesc asta în primul rând lene, încremenire și, dacă aș fi deranjată la mansardă mai mult decât <dă bine>, aș spune că totul face parte dintr-un plan mârșav de îndobitocire sau spălare a creierului. Cunosc persoane cărora le este atât de lehamite de publicitate, încât taie volumul tv-ului, eu, de multe ori sunt prinsă-n altele și ascult sau văd și reclamele fără să vreau, iar ce văd mă dezgustă - oare trebuie să fie atât de expliciți? Nu mai precizez faptul că majoritatea-s la medicamente (și hârtie igienică - oare există vreo persoană care nu folosește așa ceva?)! La reclamele pentru medicamente …

Enrique Iglesias - Solo En Tí ( Only You)

Imagine
La mulți ani!

Despre îngâmfare...

Imagine
        M-am tot gândit că dacă aștepți să vină inspirația, dacă nu cauți prin tine, dacă nu trasezi și modelezi poteca pe unde umbli (<Caminante no hay camino/se hace camino al andar> - Antonio Machado), dacă nu explorezi continuu, dacă te întrebi nu doar retoric, ci ești chiar interesat să cunoști și alte opinii... atunci, mai ai o șansă să nu cazi în păcatul mândriei, auto-suficienței, vanității. Pentru că trufia este o greșeală în primul rând în fața oamenilor, este o slăbiciune, nu o forță, iar în spatele ei eu ghicesc neîncredere în sine. Cu cât un om este mai inteligent, cu atât este mai rezervat, modest, elegant. Îngâmfarea ascunde superficialitate, dacă nu chiar prostie, de unde și proverbul - <Prostul până nu-i fudul, parcă nu e prost destul> - care se adeverește cu precizie în fiecare caz. 
         Mărturisesc că prefer o persoană cu o tușă de nebunie bine dozată, uneia stupide, dar bine ancorată în realitate sau cu piciorele pe pământ, cum se zice. Îi urăsc pe …

Enrique Iglesias - Ritmo Total (Rhythm Divine)

Imagine

❤❤❤

TARKAN - Dilli Düdük

Imagine
(Y)

De prin casă...

Imagine
Sunt super-mulțumită, mi-am făcut pe comandă rafturi noi pentru cărți și pentru hainele pe care le purtam cel mai des, ce zăceau depozitate în coșuri, s-a luminat camera, e mai largă, am aranjat o idee diferit, pare alta... Poate astfel îmi voi auzi vocea interioară mai bine, nu se va mai sparge împrăștiindu-se peste tot, se va aduna venind compactă, să-i pot da o formă aici... dacă nu mă pot îndepărta atât de des pe cât vreau , caut mereu să schimb decorul... să varieze fazele, să se modifice stările oarecum... deși unele îmi convin, adică îmi sunt pe plac mie însămi (nu auto-suficientă, ci doar mă simt bine în pielea mea)... Mai am de adăugat spoturi, suport tv... Acum o săptămână-două am înlocuit și cuierul din hol cu trei plăci mari care ocupă tot peretele, cu mult mai multe cârlige, pentru mult mai multe haine, iar jos, tot pe tot peretele, raft pentru încălțăminte... a devenit și holul mai spațios și altfel, mai ales, diferit... 
            Dincolo de preocupările casnice, rămâ…