un fel de hrană...

Eu nu știu de ce legiuitorii noștri aleși s-au limitat în legea fumatului la anumite spații și locuri. Nu înțeleg de ce n-au interzis acest prost și dăunător obicei, de ce nu au extins aceste spații la... peste tot! Pe stradă, în casele proprii, în holurile blocurilor, pe balcon lângă fereastră etc.. Să te vadă la geam și să-ți bată la ușă întrebându-te ce ai făcut tu în ultimele 5... minute? Să adulmece expert și să zică satisfăcut <aaa! te-am prins! fumai! ce dovezi? mirosul, mucul de țigară din coșul de gunoi, scrumiera proaspăt spălată! mai ai ceva de zis în apărarea ta?> Da, să te simți urmărită sau hărțuită kafkian, să alergi în toate părțile după un loc ferit, propice pentru savurarea în liniște și pentru liniștea ta a unei chestii despre care nu-ți amintești de ce i-ai dat foc prima dată tușind și înecându-te vârtos, dar blestemi și acum ziua când, din lăcomie, i-ai luat dracului hrana de la gură să te îndopi tu cu ea... Definitiv, acei ce-s puși să te ajute, să dea legi în favoarea și pentru binele cetățeanului nu o fac temeinic, adică o fac ba, deloc, împotrivă. Ce bine mi-ar fi stat acum cu un aer proaspăt în plămâni și 15,5 lei zilnic în plus în portofel (vorbesc serios)!

foto MLM
Acest articol este un pamflet și o autoironie!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită