Salivez de poftă!

N-am fost și nici nu sunt o mare mâncăcioasă să caut să plec ghiftuită de la masă, dar de când am venit anul trecut de la Mamaia, căreia eu îi mai zic și Miami autohton, nu mă mai satur de ciorbă de perișoare, supă cu găluște și varză acră cu costiță sau scăriță afumată. Doamne, toată stațiunea era parfumată! La orice oră mi-ai servi (sau mi-aș servi) aceste dishes le-aș mânca respirând cât mai puțin - să nu irosesc timpul și... probabil că organismul mi-ar cere un bis. Ironic este că până acum câțiva ani nu mă gândeam la mâncare ci, pur și simplu, în virtutea inerției, stomacul meu ajungea gol, iar eu de-abia atunci îmi puneam problema alimentului. Nici prin cap nu-mi treceau gânduri cu mâncăruri simple sau complexe, singurul care-mi provoca o poftă imensă fiind un ou-ochi presărat cu brânză pe deasupra sau pâine cu unt și brânză combinată cu ceai îndulcit de fructe. E drept că pentru familie trebuie să mai variez meniul și o fac ori de câte ori am câte o nouă idee și ingrediente pentru a o pune în practică. Însă pentru mine, sincer, nimic nu se compară cu varza acră și derivatele ei, în care-mi pun smântână, obicei ce l-am împrumutat de la o ardeleancă. Mai mușc și dintr-un ardei iute câteodată. Sau o ciorbă de perișoare cu puțin zarzavat și ulei de măsline, la fel tot cu smântână. Sau niște găluște pufoase într-o zeamă bună, de pui, cu... smântână, evident! Am varză, am pregătit azi, dar am mâncat, sunt sătulă, însă e bine de știut că e acolo, asta-n caz că-mi lasă gura apă, scriind toate astea. Dar nu, nu salivez, e și un pic târziu pentru alt prânz! Te las, să ne fie de bine, îți mulțumesc c-ai trecut pe aici, dacă ți-a plăcut te rog să te înfrupți și altădată :)  și... te salut! 

imagine web

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Răsfăț culinar la „Hanul din meri” ❤

Domnișoara Bubble și povestea ei total neobișnuită