Quo vadis?

Tot ce vreau să fac e să stau la tv și să dorm. Sunt atât de obosită de parcă aș fi spălat rufe de mână când de fapt de-abia le-am scos din mașină. Am o mare lene care nu răspunde nici la fructe, nici la ceai, nici la salată, nici la alte chestii (energizante) pe care le mai fac oamenii... Lene dublată uneori de ieșiri din pepeni când fiică-mea <miorlăie> că nu găsește nu știu ce obiect care-i e chiar în fața ochilor sau când nu găsesc vreo hârtie pe care notasem ceva atât de important încât <am pus-o bine>, habar n-am unde e acel <bine>, ți s-a întâmplat, fără îndoială! Mai sunt și situații absurde în care ești pus, graba asta de neoprit a omului către <unde?>, către <ce?> ...  parcă ne-am mișca toți în beep-urile caselor de marcat, a soneriei telefoanelor, ne irosim peste tot, în convorbiri, explicații, mâncăm mai mult decât o cere corpul din cauza tentațiilor pe care le întâlnim la tot pasul, chiar mâncăm cu ochii uneori, e adevărat... și știi mai mereu că nu-i ok, dar parcă ești o mașină fără frâne... da, parcă am fi în cădere liberă, ne plictisim consecvent, despicăm firul în patru, am ajuns atât de meticuloși încât nu ne mai ajunge să mâncăm o eugenia fără să stabilim masa de cacao, de zahăr, de sare și de E-uri - de care fug toți fără a discerne că sunt și E-uri ok - nu ne mai bucurăm de gustul dulce, ci ne simțim vinovați că mâncăm. Nu mai menționez faptul că nu pierdem nicio ocazie de <a ne mânca> între noi! :( 

foto MLM

Quo vadis Domine?